Exact. Era tot o zi de luni, cum a fost cea de ieri când evenimentul secolului a dus la moartea a peste 3000 de americani, civili, mai mulţi decât în infamul atac produs în 1941 la Pearl Harbour, unde victimele purtau uniforma militară. Este de acum un truism că dincolo de milioane de americani ori locuitori ai planetei de aiurea, numărul celor care resping varianta oficială a celebrului atentat venit pe calea aerului creşte de la an la an.
Dintre numeroşii contestatari ai pseudo-atentatului, deoarece ne vine greu să credem că taman ţara ce are bugetul apărării de sute de miliarde dolari anual, poate fi atacată de o haită de cuţitaşi trăiţi în pustiile arabe, care vin ca o lampă a lui Aladin şi doboară nimic altceva decât fala zgârie-norilor new-yorkeză... să fim serioşi! ... am reţinut următoarea. Aşadar, revista comunităţii fizicienilor europeni, Europhysics, a publicat o analiză concisă a patru experţi că "dovezile indică concluzia că cele trei clădiri au fost distruse prin demolare controlată". Evident că "aparatcicii" washingtonieni vor zâmbi cu un zâmbet trufaşo-compătimitor, şi pentru că personal am cunoscut un membru al acestei caste, pe care îmi permit să o numesc aparatcică, mai ales că am cunoscut pe viu reversul ei, în oglinda paradisului comunist... da chiar aşa! ei sunt un fel de pretorieni de apărare a adevărului pur, netrunchiat propovăduit de guvern. Steven Jones, fost profesor de fizică la Brigham Young University, Robert Korol, profesor emerit de inginerie civilă la McMaster University în Ontario, Anthony Szamboti, inginer în design mecanic cu experienţă de 25 ani în design structural în industriile aerospaţială şi comunicaţii şi Ted Walter, director de strategie şi dezvoltare pentru Architects&Engineers for 9/11 Truth, sunt cu toţii membri ai unui ONG cu peste 2500 membri, arhitecţi şi ingineri ce nu acceptă varianta guvernului american. În concluziile lor ei susţin ca "ţinând seama de implicaţiile complexe, este obligatoriu ca această ipoteză să fie supusă unei investigaţii cu adevărat ştiinţifice şi imparţiale de către autorităţile imparţiale". Tot ei susţin că "singurul fenomen capabil să provoace prăbuşirea completă a acestor construcţii imense a fost prăbuşirea controlată, folosindu-se explozibili pentru demolarea structurilor".
Având totuşi idee că, varianta raportului lor va naşte controverse, revista mai sus pomenită prin glasul redactorului ei, a inclus o notă intr-un număr din anul precedent unde "acest articol ar putea conţine unele speculaţii, dar că este suficient de tehnic şi de interesant pentru a putea fi publicat, pe responsabilitatea autorilor". Cercetătorii au relatat că, la peste un deceniu de la incredibilul atentat, tot mai mulţi arhitecţi, ingineri şi savanţi aderă tot mai puţin la varianta oficială, însă, ei consideră câ "prăbuşirea totala a WTC la ora 5:20 p.m. este remarcabilă, deoarece a prezentat toate însemnele clare ale unei implozii: clădirea s-a aflat în cădere liberă pentru primele 2,25 secunde ale prăbuşirii, pe o distanţă de 32 metri sau 8 etaje. Tranziţia sa către un picaj liber a fost bruscă, având loc într-o jumătate de secundă. Clădirea s-a prăbuşit simetric, scheletul său de oţel fiind aproape în întregime dezmembrat, ajungându-se până la fundaţia clădirii, în timp ce majoritatea betonului fusese pulverizat. În cele din urmă, prăbuşirea a fost rapidă, având loc în decurs de mai puţin de 7 secunde".
Nefiind specialişti, conchidem să dăm crezare emeritului grup ce şi-au exprimat concluziile, nouă rămânându-ne să aşteptăm acea zi din viitorul îndepărtat, şi ca o paranteză, deoarece abia în 2029 guvernul american va desecretiza arhiva asasinării "Camelotului" în noiembrie 1963, se pare că vom aştepta mult şi bine.
