Wednesday, June 21, 2017

VA FI IMPEACHMENT?

  În cursul acestei dimineţi un sait american exprima opinia unui congresman democrat că, în cazul activării procedurii de impeachment (acuzare, suspendare -  în română) vis-a-vis de preşedintele Trump, probabil că rigurosul vice-preşedinte Mike Pence ce automant ar prelua funcţia ar fi chiar mai dur dintr-o perspectivă a partidului de opoziţie.
  Trecând dincolo de acest aspect, interviul acordat de către Scott Horton, avocat - care printre altele la un moment dat i-a reprezentat pe foştii celebri dizidenţi politici sovietici Andrei Saharov şi Elena Bonner - specialist în Drept Internaţional, fondator al Universităţii Americane din Asia Centrală, activist pentru drepturile omului în spaţiul ex-sovietic, jurnalist de investigaţie iar mai nou lector la Facultatea de Drept a Universităţii Columbia din New-York, unui post de radio francez evidenţiază aspecte ce duc spre întrebarea din titlu. Înainte de a reliefa spusele acestui pluriactivist, mă întreb şi eu aşa privind în direcţia establishmentului american: de ce nu aţi vorbit înainte de alegeri despre aceste aspecte, distins domn? - neavând nicio intenţie de a pleda pro Trump, dar rămâne deschisă problema... de ce apar aceste dezvăluiri după eveniment?
  Iată câteva din punctele rămase în suspensie în urma dezvăluirilor făcute de către Horton. Aşadar în deceniul al nouălea din secolul trecut, DT este invitat de către INTURIST (acronimul pentru reţeaua sovietică a hotelurilor statului) pentru explorarea posibilităţii de a demara proiecte în această branşă, discuţii ce s-au purtat pe durata mai multor ani, însă fără o finalizare. Ce susţine Horton că ar fi demn de analizat, urmărind firul călătoriei lui Trump destul de lungi pe la Moscova şi fostul Leningrad, îl reprezintă aspectul că odată întors acasă începe să ia în considerare o potenţială candidatură la alegerile prezidenţiale din 1988. Îşi crează un comitet exploratoriu, se înscrie pentru preliminarii în statul New Hampshire şi plăteşte aproximativ 100 000 dolari pentru reclamă de o pagină atât în New York Times cât şi în Washington Post şi Boston Globe. Ba mai mult, se stipula conform aceluiaşi Horton că reclamele erau anti-NATO invocându-se ideea că Alianţa ar reprezenta o colosală cheltuială fără sens. Asta în timpul Războiului Rece. Horton ne trimite în aceiaşi perioadă să urmărim declaraţiile publice ale lui DT, unde atât la radio cât şi pe micul ecran, îşi promova un anume look public în care Rusia era pomenită recurent. Ne spune că îl dispreţuia pe Gorbaciov şi ale sale reforme considerând sucombarea sovietică o tragedie. Tot Horton trage un semnal de alarmă susţinând că în anul 2004 când business-ul Trump falimenta în serie, iar băncile americane refuzau noi linii de creditare către el... totuşi supravieţuieşte deoarece o sumă de aproximativ jumătate de miliard de dolari apar..."e clar că aceste proiecte au fost iniţiate şi finanţate aproape în întregime cu fonduri ruseşti şi post-sovietice" susţine Horton. Firul relatărilor duc spre Deutsche Bank şi Bank of Cyprus unde, dezvăluie Horton, în primul caz a existat o enormă expatriere de capital rusesc ce a constituit chiar o lungă investigaţie dinspre autoritatea americană şi britanică de control financiar, dar banul curgea în direcţia Trump. În cazul băncii cipriote ce era condusă într-un anume timp de către actualul ministru al comerţului, Wilbur Ross, banca mediteraneană a fost se pare cea mai importantă instituţie ce gestiona afluxul capitalului dinspre Rusia. Ba mai mult, exemplifică Horton, la momentul când Ross a preluat destinele băncii l-a adus în staful bancar pe recent destituitul şef de la Deutsche Bank. Ajungând la momentul campaniei electorale ante-Trump, Horton citează că există un anume dosar de investigaţie Steele, unde se pare că un diplomat rus de la ambasada din Washington, ce ar fi ofiţer de informaţii, Mihail Kalugin având rang oficial de secretar II în cadrul ambasadei gestiona în fapt fonduri şi transferul lor către campania de "măsuri active" sprijinindu-l pe Trump. Încheind interviul, domnul avocat susţine că inclusiv evaluările intelligence-ului american susţin că există ceva, ceva evaziv care nu reuşeşte încă să conecteze filiera rusească cu Trump.
  Dacă este adevărat ori nu vom vedea, cert este că; dacă Horton a ştiut aceste lucruri de ce nu le-a promovat intens, de ce Partidul doamnei Clinton nu a marşat pe ele şi bineînţeles  întreaga armată media, Wall-Street, Hollywood nu le-a fructificat în lunile premergătoare alegerilor? Cum spuneam, nu pledez pro bono pentru DT, însă ori învinşii au fost molâi iar electoratul lor orbi şi surzi, ori de fapt cei ce au votat Trump nu au crezut că aceste dezvăluiri le-ar putea schimba opţiunea politică sau ar îmbunătăţi situaţia la zi americană.

Wednesday, June 14, 2017

CIOMAGUL ROMÂNESC ŞI JAMES BOND

  Dacă nu ar fi vorba de vieţile unor oameni chiar aş râde cu gura până la urechi. Mi-a fost dat să lecturez mai deunăzi articolul ultralaudativ al unui britanic ce, ori trăieşte pe Marte ori nu are simţul realităţii al proporţiilor şi poate până la urmă cel mai important... bunul simţ. Căci altminteri cum putem să ne explicăm fanfaronada ce transpare din citatele pe care le voi expune în contrabalans cu bâta mioritică.
 Iată aşadar câteva extrase ce exprimă bufoniada numitului britanic, Edward Lucas: " Poate şi mai important este faptul că în materie de informaţii, suntem o superputere-un element de importanţă vitală nu doar ca piedică în faţa Kremlinului, ci şi în ceea ce priveşte numărul atacurilor teroriste"..."dar combinaţia de potenţial uman şi capacitate de colectare electronică a informaţiilor, de care dispune Marea Britanie, este cea mai bună din Europa".."principala misiune a bărbaţilor şi femeilor care lucrează la "Doughnut", clădire strict supravegheată de lângă Cheltenham, este acea de a crea şi de a sparge coduri. Dar ei dispun totodată şi de capacitatea imbatabilă de a accesa computere şi alte aparate, precum telefoane mobile, cunoscută sub numele de CNE sau Computer Network Exploitation ( exploatarea reţelelor de computere), cum i se spune în jargonul spionilor". Staţi !!! asta nu e nimic pe lângă următoarul citat, la fel de edificator prin care să crezi ceva, dar adevărul crud să reflecte trista amăgire, lipsa de performanţă dar nu în ultimul rând ridicolul situaţiei: " ele se bucură de încrederea publicului şi de acces rapid la factorii decizionali. Acest sistem şi capacitatea pe care o propagă sunt tratate cu respect - şi nu cu puţină invidie - în restul Europei". 
  Cred că sunt suficiente aceste citate, iar, precum spuneam, dacă nu ar fi vorba de vieţi omeneşti irosite pentru că au crezut în această halucinantă de-a dreptul auto-proslăvire, când situaţia din teren a demonstrat exact reversul medaliei. Aşadar cam aşa stau treburile cu "faimoşii" - am pus ghilimele atât pentru ridicolul situaţiei cât şi pentru exprimarea în original a autorului vis-a-vis de aceşti jalnici jameşi bonzi - agenţi şi agenţii stipendiaţi regeşte cu sume astronomice din buzunarul contribuabilului care nu au fost capabili să intercepteze ultimele situaţii ale ultimelor luni petrecute în spaţiul britanic. Mintea fuge la celebra lucrare de filosofie politică a titanului englez (tristă coincidenţă) Thomas Hobbes care în "Leviatan" spunea că poporul deleagă autoritatea în mâna statului (Leviatanul), tocmai pentru a-l proteja de acea situaţie cum o numea el - homo homini lupus - adică omul se comportă ca un lup cu semenii săi în lipsa coerciţiei statului întruchipat în monstrul biblic, cum numea metaforic abstracţiunea pe care o percepem azi ca fiind statul.
  Şi uite aşa ajungem la ciobanul mioritic, care cu al său ciomag a ieşit cu pieptu-n faţă şi a "măturat" puţin acei pudeli mahomedani ce mizând pe spaima ce caracterirează mai nou popoarele vestice, a ajuns pe primele pagini ale presei din Albion. Dacă priveşti acele turme dezlânate de nătângi care se văd un fel de supermani ai shariei şi compari cu astronomicele sume şi aşa zişii super-agenţi ai numeroaselor servicii de oriunde aici intrând bineînţeles şi patria dintre Carpaţi şi Istru te întrebi siderat care este scopul acestor cheltuieli când eficienţa este la un pas de cifra zero.

Friday, June 9, 2017

BANCURI... DAR NU DE NISIP

  Un tip vine la bancă şi retrage o sumă imensă de bani. Îi numără, apoi se adresează funcţionarului:
- Pot să-i depun iar?
- Dar de ce i-ai scos?
- Am vrut să verific dacă sunt toţi...


- Iţic, de ce citeşti ziarele arabilor?
- Le-am citit întâi pe ale noastre şi ce-am aflat: evrei persecutaţi, dispăruţi, evrei care trăiesc în sărăcie, Israelul atacat etc. Ziarele lor ce spun: evreii deţin toate băncile lumii, controlează mass-media, sunt bogaţi şi puternici, conduc lumea. Sunt veşti mult mai bune.


Într-o piaţă, o băbuţă vindea mărar. În fiecare dimineaţă, un tip cumpăra de la băbuţă o legătură de mărar, plătea 50 de bani şi o lăsa acolo.
Într-o zi, plăteşte 50 de bani, vrea să plece, dar băbuţa îl trage de mânecă.
- Vrei să ştii de ce cumpăr mereu şi nu iau mărarul?
- Nu, maică. Doar că de azi s-a făcut un leu.


Din legile lui Murphy
- Trăieşte fiecare zi, ca şi cum ar fi ultima... Apoi. într-o zi, aşa se va întâmpla.
- Timpul vindecă orice, însă nu e un bun chirurg plastician.
- Un semn sigur că ai îmbătrânit este că lumânările de pe tort costă mai mult decât tortul.
- Nu contează dacă eşti sărac sau bogat. Contează să ai bani.
- Dacă ajuţi pe cineva, ai să vezi că îşi va aminti de tine şi data viitoare, când are nevoie de ajutor.

Thursday, June 1, 2017

DIN CUGETĂRILE LUI THOMAS SOWELL

  Evident că pe ale noastre plaiuri mioritice puţini sunt cei care au auzit despre Th. Sowell. Ajuns la frumoasa vârstă de 86 de ani, veteran al Războiului din Vietnam, fost membru al infanteriei marine ( Marine Corps), economist, profesor la Stanford, senior fellow-Hoover Institute şi nu în ultimul rând gânditor politic, iată câteva aspecte definitorii despre Th. Sowell.
  Mostre de înţelepciune, din propriile-i cugetări.

1. " Nu poţi crea democraţie instant aşa cum faci cafea instant. Sunt necesare unele condiţii prealabile pentru o societate liberă, iar fundamentele democraţiei nu pot fi edificate pe condiţii haotice dublate de incertitudine şi teamă". iunie 2014 după retragerea americană din Irak.
2. "Unii spun că trăim într-o eră postindustrială, în timp ce alţii spun că trăim într-o eră postrasială. Însă dovezi din ce în ce mai numeroase sugerează că trăim într-o epocă postgândire(...) Într-o epocă în care oamenii de ştiinţă creează inteligenţă artificială, prea multe instituţii de învăţământ par să creeze prostie artificială". august 2014
3. "Dacă întotdeauna ai crezut că toată lumea ar trebui să urmeze aceleaşi reguli şi să fie judecat după aceleaşi standarde, atunci ai fi fost etichetat drept radical acum 60 de ani, liberal acum 30 de ani şi rasist astăzi". decembrie 2016
4. "Socialismul are, în general, un dosar istoric atât de flagrant al eşecurilor, încât numai un intelectual îl poate ignora sau evita".
5. "Întrebarea cea mai elementară nu este care e cel mai bun lucru, ci cine decide care este cel mai bun lucru".
6. "Multiculturalismul se reduce la faptul că poţi elogia orice cultură din lume mai puţin cultura occidentală - şi nu poţi blama nicio cultură din lume cu excepţia celei occidentale".
7. "În logica de stânga ( "liberală" în SUA), dacă viaţa e nedreaptă, atunci răspunsul este să pui la dispoziţia politicienilor mai mulţi bani din taxe, pentru ca ei să-i cheltuie în moduri care le vor spori şansele de a fi realeşi"  adicătelea cum face PSD-ul am zice noi...
8. "Oamenii cu prea mult timp liber la dispoziţie vor irosi în mod inevitabil timpul celor care au o treabă de făcut".
9. "Politica a transformat nobilul ideal al egalităţii în urâta realitate a resentimentelor faţă de realizările altor oameni- şi în sentimentul că lumea îţi datorează ceva, în timp ce tu nu datorezi nimănui nimic, nici măcar minima decenţă". noiembrie 2016
10. "Fiecare generaţie nou născută este, în fapt, o invazie a civilizaţiei de către mici barbari, care trebuie civilizaţi înainte de a fi prea târziu". aprilie 2012
11. "Problema nu este că Johnny nu poate citi. Problema nu este că Johnny nu poate gândi. Problema este că Johnny nu ştie ce este gândirea; el o confundă cu sentimentele".




Viaţa nu ar trebui să fie doar o călătorie spre mormânt făcută cu intenţia de a ajunge acolo în siguranţă, intr-un corp arătos şi bine conservat, ci mai degrabă un drum parcurs într-un derapaj (mişcare atletică, efort fizic şi intelectual dus la limita extremă) continuu, astfel încât să ajungi la destinaţie într-un corp complet epuizat şi să strigi: UAU! CE CURSĂ!

Saturday, May 20, 2017

ADEVĂRUL DESPRE BREXIT

  Inevitabil şi invariabil, titlul despre adevăr este subiectiv, însă argumentaţia pe care încerc să o dezvălui poate reprezenta esenţa acestui truism. Fireşte că absolut oricare cititor poate să nu fie de acord însă îmi rezerv dreptul de a crede că printre firele istoriei am reuşit să percep motivaţia ce stă în spatele aparent neînţelesului exit britanic.
  Aşadar făcând un salt, istoric, peste timp, undeva la finele secolului al XIX-lea mai exact în urma constituirii Germaniei moderne pe care o cunoaştem azi, de către "cancelarul de fier" Bismarck, deci imediat anului 1871 acest nou apărut stat pe harta Europei a avut o ascensiune fulminantă - economic, politic, social şi nu în ultimul rând militar. Toţi acei oameni politici şi militari ce gravitau în orbita numitului cancelar, au constatat că, apropiindu-se fin du siecle, Germania era un pitic imperial, mai explicit, în comparaţie cu vastitatea Imperiilor coloniale britanic şi francez mai ales, ea nu se putea mândri cu prea multe. Judecând în contextul epocii, în care darwinismul social promovat ca politică de stat de către toate aceste mari conglomerate coloniale ce marşau pe ideea civilizării "omului sălbatic" fie african, asiatic etc filosofie promovată prin studii academice de către Herbert Spencer şi Oswald Spengler printre alţii, a dat apă la moara galopului către "imperialism" termen lansat de către Lenin pentru a defini ultimul stadiu de dezvoltare al capitalismului, cel în care aceşti coloşi teritoriali încercau să-şi justifice dominaţia şi asuprirea a două treimi din mapamond. Văzându-se nou creata naţiune germană în această situaţie şi având la îndemână atât atuuri economice cât şi militare şi politice a purces spre ideea de a-i ajunge din urmă pe ceilalţi competitori mult mai avansaţi. Fiind în ultimă instanţă o invidie mascată a celui care a lipsit de la împărţirea bucatelor, Germania a pornit în forţă pentru a-şi crea un loc sub soare, mai ales prin crearea unei forţe militare brute, moderne, eficientă dar cum spuneam - brută în sensul unei maşini de război. Reunind sub aceleaşi falduri pe o perioadă ce cuprinde anii anteriori izbucnirii Primei Conflagraţii Mondiale, personaje începând cu kaiserul Wilhelm al II-lea, Bismarck atât cât a creat statul german în jurul Prusiei, amiralul Tirpitz plus diverşi cancelari şi mari strategi militari unde, Moltke cel Bătrân rămâne în istorie prin crearea ideii moderne de stat-major militar. Kaiserul a încurajat permanent crearea unei marine moderne care să rivalizeze ori chiar mai mult, să detroneze "The Great Fleet", celebra flotă britanică. Aici în acest punct al acestei rivalităţi militare maritime găsim germenele a ceea ce a urmat - Marele Război, termen ce a desemnat în epocă conflictul global 1914-1918. Stim cu toţii consecinţele acestuia, beligeranţii, victorioşi sau înfrânţi. Dar nu a fost suficient, deoarece la doar două decenii, din aceleaşi spaţii teutone o nouă urgie germană se revărsa asupra mapamondului având în cârdăşie câţiva pitici satelitari.
  Revenind în contemporaneitate, Nigel Farage, acel demagog ce a pus pe seama europeanului estic povara fiscală a guvernanţei britanice cu cheltuieli astronomice a reuşit să manipuleze şi să deturneze un adevăr ascuns. Acum pun o simplă întrebare: câte produse britanice de orice fel vedeţi la vânzare prin estul european, fie conserve de peşte, treninguri ori autovehicule? ( fac o paranteză pentru acele autoturisme britanice ce încă mai rulează în acest spaţiu care între timp au ajuns preponderent sub pavilion german). Răspunsul este suficient de la vedere... aproape nimic britanic prin magazinele estice. Ei... şi atunci fireşte că Farage se răţoieşte la esticul european care umple băierele germane, în timp ce exporturile britanice stagnează în aceste spaţii, totul culminând în a sa opinie cu plăţile guvernamentale british către esticul ce cheltuie aceşti bani pe produse germane.
  Reîntorcându-ne la istorie ştim un lucru. Că dintre toţi membrii ante-brexit ai U.E. singura naţiune ce a învins Germania în ambele conflagraţii a fost Regatul Unit. Evident că şi Franţa a contribuit dar fără sprijin britanic, aici las de o parte armada americană, ea a fost în ambele situaţii un muribund ba  mai mult între 1940 şi 1944 a stat în poziţie de drepţi în faţa agresorului nazist. Astfel se justifică atitudinea Londrei faţă de U.E. deoarece ea deşi câştigă ambele războaie cu nemulţumita Germanie din perioada 1871-1914 şi în prelungire... se vede că după mai bine de un secol de frecuşuri cu Berlinul să se trezească pe locul doi, iar azi când marile războaie nu îşi mai au loc şi sens, ea pierde marele război actual - cel economic. Ei ... şi uite aşa în spiritul politicii corecte ce domină cultura politică a zilei, pentru că nu a putut să pună pe tapet aceste adevăruri incomode dar cunoscute îşi revarsă mânia pe trogloditul estic ce umblă în trening german, conduce maşină germană şi consumă produse mai ales germane ( vezi Liedl, Penny etc). 
  Acest excurs prin istorie atât mai recentă cât şi mai îndepărtată poate reflecta adevărul ascuns în spatele unei retorici abrazive, fără sens am spune noi, dar până la urmă pertinente deoarece invidia a fost este şi va exista între actorii statali. Aşadar, cu toate că învingi de două ori în lupte epocale te poţi trezi că cei pe care i-ai apărat să te lase să mori de foame...
 

Saturday, May 6, 2017

DIVERSE

  Efectul Coolidge

 Sintagma "Efectul Coolidge" are la bază o anecdotă atribuită preşedintelui american Calvin Coolidge (1872-1933; în funcţie între 1923 şi 1929).
 În timpul unei vizite întreprinse într-o fermă experimentală, soţia preşedintelui Coolidge a observat că toţi cocoşii se împerechează frecvent şi l-a întrebat pe cel care o însoţea cât de des se întâmplă acest lucru.
 "De zeci de ori, în fiecare zi", a răspuns acesta.
 "Să îi spui asta domnului preşedinte", l-a rugat doamna Coolidge.
 Însoţitorul i-a transmis preşedintelui remarca soţiei sale, iar acesta l-a întrebat, la rândul său: "Cu aceeaşi găină de fiecare dată?". Bărbatul a răspuns că de fiecare dată e vorba despre altă găină...
Preşedintele a dat uşor din cap, zicând: "Să îi spui asta şi doamnei Coolidge!"


  notă: În biologie şi în psihologie, prin efectul Coolidge este descris un fenomen observat la multe specii de mamifere, ca şi la om, prin care masculii şi femelele manifestă mai mult interes sexual în cazul unui nou partener. Acest concept a fost definit prima dată de endocrinologul american Frank A. Beach, în 1955.



Calul mort al lui Donald.


 Un tânăr pe nume Donald a cumpărat cu 250 dolari un cal de la un fermier. Fermierul a fost de acord să-i aducă calul în ziua următoare.
 A doua zi, fermierul a venit la Donald şi i-a zis: "Îmi pare rău, fiule, dar am veşti proaste pentru tine. Calul a murit!"
 Donald i-a răspuns: "Bine, atunci dă-mi banii înapoi...". Fermierul i-a replicat: "Nu pot, că i-am cheltuit deja!"
 "Ok", a zis atunci Donald. "În acest caz, dă-mi calul chiar şi aşa, mort...". Fermierul, mirat, l-a întrebat: "Păi, ce vrei să faci cu-n cal mort?"
 "O să organizez o tombolă", l-a lămurit Donald. "Cum, o să organizezi o tombolă cu un cal mort?", s-a arătat nedumerit fermierul.
 "Uite, bine, dar să nu te apuci să spui că e un cal mort", l-a rugat Donald.
După o lună, fermierul s-a întâlnit din nou, cu Donald: "Ce-ai făcut până la urmă cu calul ăla mort?". "Păi, am făcut o tombolă, am vândut 500 de bilete a cinci dolari bucata şi am câştigat 2495 dolari", s-a lăudat Donald.
"Şi nu te-a reclamat nimeni?" l-a întrebat fermierul.
"Ei, doar tipul care a câştigat. Aşa că i-am dat cei cinci dolari înapoi", a zâmbit Donald, satisfăcut.

  preluare de pe domeniul public.

Sunday, April 30, 2017

CONT DONAŢIE

























  Pomeneam în articolul anterior despre saga unei existenţe care mi-a dat imbold pentru demararea unui proiect de prezervare şi conservare a caselor şi obiectelor tradiţionale ţărăneşti. Până la punerea în legalitate a asociaţiei, doritorii ce au intenţia de a face un gest caritabil au la îndemână următorul cont al acestei( Bunul Samaritean) organizaţii.

 
Dacă doriţi să faceţi transfer bancar, vă rugăm folosiţi datele bancare de mai jos:
Organizația beneficiar: Bunul Samaritean Beiuș
Numele băncii: Banca Comercială Română, Sucursala Beiuş
Adresa băncii: Str. P-ţa S. Vulcan nr. 11, Beiuş, Bihor 415200
Swift cod: RNCBROBU
Conturi bancare (IBAN):
Pentru donaţii în LeiRO83RNCB0034021802850001
Pentru donaţii în Dolari SUA: RO29RNCB0034021802850003
Pentru donaţii în Euro: RO56RNCB0034021802850002
La efectuarea donației specificați destinația: pentru proiect conservare case tradiţionale
pentru detalii și alte opțiuni vizitați http://www.goodsamaritan.ro/ro/donatii

- versiunea engleză:
If you wish to make a donation, please use the banking details below:
Beneficiary: Good Samaritan Beius (aka Bunul Samaritean Beius)
Name of the bank:
Banca Comerciala Romana, Agentia Beius
(Romanian Commercial Bank, Beius Office)
Bank address:
Str. P-ta S. Vulcan 11
Beius, Bihor 415200, Romania,
Phone/fax: +40-259-321321
Swift code: RNCBROBU
Bank accounts (IBAN):For transfers in US Dollars: RO29RNCB0034021802850003

Saturday, April 15, 2017

MONUMENTUL VIU

    După cum s-a putut remarca de-a lungul existenţei acestui bloguleţ, cvasi-totalitatea postărilor aveau subiecte politice, oricum nimic personal. Ei bine azi am întors puţin foia.
  
 Să tot fie cu un an şi câteva luni în urmă când am intrat încet în lumea ultra-anduranţei, alergări ce depăşesc marathonul, alergări în munte de zeci de kilometri ori cunoscutul, cel puţin pentru unii, Ironman. Aşadar fiind la o alergare de rutină la vreo 30 km distanţă de casă, la debutul acestei primăveri alergând printr-un sat, mi-a atras atenţia o femeie în vârstă ce culegea iarbă pe marginea şoselei. Nu ştiu de unde, m-am oprit şi am abordat-o direct despre etatea sa, convins fiind că nu depăşea 82-84 ani pentru ca... stupoare! femeia culegea nonşalant la 96 de ani ierburi. Am mai schimbat câteva minute diverse impresii, suficiente să-mi nască o idee: fiind singură, mi-am zis - voi reveni cu ceva să-i aduc. Ceea ce am şi făcut mai deunăzi, şi astfel am descoperit saga unui om simplu, din popor, neavând nimic special, senzaţional dar însăşi nespecialul o făcea atât de specială, într-o lume artificială în care întotdeauna căutăm superlativul. Ce m-a intrigat în toată povestea este aspectul că doar prin prisma că am ieşit la o tură de alergat, am dat de acest monument viu. Ca o acoladă, o carte cu un specific aparte pentru mine, spune că toate realizările omenirii au pornit de la alergat ( Născuţi pentru a alerga-Christopher McDougall). 
  Reîntorcându-mă la locul întâlnirii, i-am făcut o vizită aducându-i ce-mi propusesem şi acolo în acel mic univers am descoperit o întreagă lume, ce stă să apună dacă noi cei de acum nu luăm atitudine. În contextul zilei de azi, această poveste este chiar o pastorală, o pildă vie desprinsă din mantia celui pe care Îl sărbătorim. Aşadar Veselina, un nume arhaic, în globalizarea de nume fastuoase ce a lovit societatea noastră dar până la urmă atât de candid, ducând cu gândul la veselia trăirii, îşi duce veacul într-o casă mai veche decât veacul fiind construită la 1909 şi locuită permanent, casă pur tradiţională unde am descoperit comori. Comori de patrimoniu, straiţe făcute la războiul de ţesut, pantaloni (izmene pentru ea) foarte elaborat construiţi, cu care se juca la hore având inserat arabescuri de cipcă (modele ornamentale), pături ţărăneşti, suluri de material din cânepă şi in şi altele, majoritatea făcute cu truda ei printr-o muncă sisifică ce ne duc undeva în perioada interbelică. Privind la această mogâldeaţă de om, mă gândeam la guvernările Maniu,  Armand Călinescu, dictatura regală şi gardistă, Antonescu, Hitler, Stalin, comuniştii, Dej plus sfertul de secol scurs de la căderea ceauşistă, evenimente pe care Veselina le-a trăit pe viu. O mică saga cum spuneam, trăită evident într-un sat din Transilvania, dar totul marcat de drama vieţii sale. Pentru că Veselina a fost binecuvântată de pronie cu un singur fiu, pe care Cel de Sus l-a luat la El în floarea vieţii la doar 20 de ani. Aşadar ea îşi duce crucea amărelii de zeci şi zeci de ani de tristeţe, unde pui că a avut parte de un soţ " pe care nu-l pomenesc niciodată" cuvinte laconice care spun tot. Cu certitudine nu este unicul caz în hotarele ţării, probabil că şi alţi bătrâni singuri ajunsi la senectute în case arhaice îşi duc propria cruce. NEPĂSAREA, acesta este cuvântul magic ce cade ca un trăsnet asupra actualei generaţii în putere ce vieţuieşte în România deoarece nu pot să-mi explic cum, de la autoritatea locală până la cel din proximitate, ajungând până la întreg corpusul societal românesc stăm şi ignorăm aceste monumente până la urmă de antropologie culturală, sociologice şi nu în ultimă instanţă sunt cei care ne-au dat viaţă ca să fim cei care suntem azi. Pentru că Veselina, care printre altele este plină de vivacitate ca un om în floare, prin vorba, gestica, cuvinte pierdute, fapte, trăiri chiar reprezintă un model de studiu de antropologie culturală, fenotip social şi istorie măruntă, istoria omului din popor, nu a boierului de ieri şi parvenitului de azi. Căci actuala generaţie e mai preocupată de ce chiloţi poartă Ana Pauker ( adicătelea Elena Udrea) decât de aceste monumente vii ce ne duc în timp până la personajele din romanele lui Rebreanu, Slavici etc. cum spuneam, vivacitatea, dorinţa de a trăi, pentru că ea îmi povestea de proiecte... cum va semăna porumbul, pe care tot ea îl şi sapă, cum vrea să-şi toarne beton în curte, amăreala că nu are sprijin şi totuşi forţa vie care o ţine, tăiase lemne cu toporul a doua zi când am vizitat-o, toate acestea vorbesc de forţa monumentală a unui nonagenar, singur, femeie şi cu atât de puţin, plus o pensie ultrainfimă. Gândiţi-vă că superlativul vieţii ei a fost când a lucrat la un liceu ca femeie de servici ce spăla haine interniştilor, cu zeci şi zeci de ani în urmă, ori cum a lucrat ca slugă la Timişoara în război la soţia unui maior- geloasă, iar mai zilele astea vroia să meargă pe jos câtiva kilometri ca să ia autobuzul la oraş. Banalitatea acestor vieţi, dar pline de trăire, de enorme greutăţi... când venea preceptorul regal şi pentru că nu aveau bani de impozit pe pământ le luau slănina din casă, ori cotele către CAP-ul comunist când rămâneau doar cu pleava, iar azi când e aproape de suta de ani, încă se chinuie cu o pensie mizeră în timp ce noi facem cetăţeni de onoare diverşi manelişti, condamnaţi, parveniţi etc. Tocmai aceşti anonimi ar merita însăşi prin existenţele lor simple dar pline de sevă aceste titluri. Ştim să mergem în Germania, Italia şi privim miraţi la casele bine conservate de sute de ani dar dacă acum nu luăm iniţiativa cei de mâine şi poimâine vor merge tot acolo la privit însă vor arunca şi anatema pentru nepăsarea celor ce azi conduc şi nu iau atitudine. Căci tu, cel care azi te uiţi la copilul tău de un an, zece, ori cât o fi, mâine vei primi o "palmă" pentru nepăsarea ta de azi. Nu este necesar să conservăm castele, case boiereşti, cum sunt fastuoasele Luvru, Schonbrunn etc deoarece până la urmă acolo au vieţuit exact acei care sute ani au supt seva poporului, că... până la urmă peste 90% dintre români avem origini pur ţărăneşti. Asta ne reprezintă şi asta trebuie să păstrăm pentru cel de mâine, iar aici nu priviţi ideologizat discursul, ci chiar în lumina lui, suntem un popor de ţărani cu origini ţărăneşti şi asta ne reprezintă covârşitor deci asta trebuie păstrat şi conservat. Şi Mântuitorul când umbla pe Pământ iubea simplitatea, nu fastul şi sunt convins că la Judecata de Apoi va aprecia o casă simplă ţărănească nu grandoarea de tip Sagrada Familia barceloneză, Nu, divinului nu-i place grandomania, fastul, luxul şi impunătorul. Isus a vorbit de simplitate, smerenie şi lipsa luxului. Construim case "trainice", impunătoare, vile de-a dreptul, credem că suntem cineva, faraonici dar uite stupoare... Veselina în sărăcia locuinţei ei plus cea pecuniară, în drama vieţii ei şi neştiinţa de carte le-a supravieţuit mogulilor Patriciu, Adamescu etc. Şi atunci unde e trăinicia impozantelor vile, averi colosale şi altele? că uite coasa morţii loveşte în toate astea, iar lipsurile par să ne ţină în viaţă până târziu. 
  Aşadar Veselina, duce o viaţă simplă dar plină de evenimente, griji, dramatică până la urmă şi totuşi elanul vivace ce zace în ea cred că-i dă tăria să stea în picioare. Am scris acest material cu gândul că trebuie făcut ceva să prezervăm în primul şi în primul rând această căscioară cu acele lucrături care să intre în patrimoniul naţional, pentru ca cei care peste o sută de ani şi privind mult mai departe să poată sta alături de acei infatuaţi vestici care azi se bucură de comorile înaintaşilor lor.

  voi lăsa un număr de cont iar cine doreşte să depună un leu, euro, dolar etc - probabil că vom conserva această casă, aici aştept şi sprijinul autorităţii locale.



Tuesday, April 11, 2017

GUVERNAREA ATIPICĂ

   Preluând bine frâielor puterii, noua administraţie americană, totuşi, arată cam pe dos, adicătelea se pare că la manşă nu avem o guvernare, nici măcar două ci stupoare!... s-ar părea că trei. Da, precum citiţi, iar cele spuse vor trebui justificate.
  Aşadar cum spuneam, începând noua administraţie în a-şi intra pe rol, turneele diplomatice susţinute de către diverşii membri ai stufoasei guvernări ne dau imboldul pentru argumentarea unei tridirecţionalităţi. În lumea diplomaţiei mondiale, când un stat este perceput ca având mai multe vocalize ce aparent sunt la acelaşi nivel creditează idea unei guvernări atipice.
  Intrând în datele problemei constatăm că la Washington avem prima linei formată din apropiaţii lui Trump cum ar fi consilierul pe probleme strategice Steven Bannon, soţul Ivankăi având statut de consilier, Jared Kushner şi procurorul general Jeff Sessions unul dintre cei care are de purtat o luptă în interiorul justiţiei cu magistraţi care se opun făţiş la anumite decrete prezidenţiale (vezi cazul celor 7 ţări musulmane).
  După cum creditează anumiţi analişti politici de peste ocean, o mână de politicieni de la vârful GOP ce au susţinut mai de voie mai de nevoie candidatura preşedintelui Trump, numai să nu vadă un nou democrat instalat la Casa Albă necum că l-ar fi adulat foarte mult pe Trump, aşadar şeful de cabinet şi preşedinte al Partidului Republican Reince Priebus, lui alăturându-i-se liderii majorităţilor republicane din cele două camere ale Capitoliului, Mitch McConnell şi Paul Ryan ar constitui cea de a doua guvernare care ar avea o agendă a ei proprie.
  Finalmente avem "vechea gardă" a fostei administraţii Bush - acei neoconservatori, unde senatorul şi fost candidat prezidenţial John McCain conduce linia dură anti-Putin din partidul Republican iar pe aceiaşi linie aproximativă il avem pe vicepreşedintele american în exerciţiu Mike Pence, secretarul de stat fost CEO al Exxon Mobile, Rex Tillerson, secretarul Apărării generalul în retragere James Mattis, directorul CIA, Mike Pompeo şi noul consilier pentru securitate prezidenţial, generalul Herbert McMaster.
  Iată puse in câteva fraze trei potenţiale echipe decizionale care după opinia aceleiaşi prese americane sunt oarecum cu carul înaintea boilor, deoarece ultima descrisă, cea a neoconşilor ar fi cea mai vizibilă, cea mai decisă şi chiar cea mai impetuoasă am putea spune, atâta timp cât generalul Mattis şi directorul Pompeo se pare că l-au eclipsat vizibil pe Secretarul de Stat Tillerson în turneele internaţionale unde vocaliza lor a fost mai auzită deoarece ei au transmis mesajele Americii atât la Bruxelles cât şi la Berlin, Tokio, Seul, Irak, Turcia şi Arabia Saudită. La Conferinţa de Securitate ţinută la Munchen, vicepreşedintele Pence şi generalul Mattis au fost cei ce au transmis mesajele administraţiei ba mai mult întâlnind şi un "fost" al administaţiei anterioare, pe Victoria Nuland.
  În această lumină a unei multipolarităţi decizionale, estul european priveşte cu speranţă către al "treilea guvern" american, pe acesta văzându-l ca pe un factor de scut protector la "furor rusica" dinspre răsărit. Toate aceste frământări interne pot duce la o ineficacitate a guvernării Trump, după cum se exprimă jurnalistul Wayne Madsen un conspiraţionist de altminteri, dar anumite idei ce parvin dinspre Moscova par să confirme. Iată un exemplu din The New Yorker: "Rusia lui Putin trebuie să compenseze vulnerabilităţile economice şi geostrategice; pârghiile de influenţă tradiţionale sunt limitate şi, dacă nu ar fi o superputere economică, nu este limpede cât de mare ar fi forţa Rusiei în lume. Deci a trebuit să creăm turbulenţă in America. O ţară supusă turbulenţelor se închide în ea însăşi şi astfel Rusia are mână liberă". Deci multivocaliza oarecum antagonică reprezintă un atu pentru Rusia. 
  Faptul că fostul consilier pe probleme de securitate, Michael Flynn a intrat în dizgraţie, coroborat cu opozanţi atât în justiţie cât şi în administaţia federală, urmate de demisii la nivel înalt în diplomaţie îl ţin cu mâinile legate pe noul preşedinte paralizându-i uneori deciziile atât interne cât şi externe, acest fapt ducând la concluzia unora că echipa celor mai apropiaţi lui Trump pare a fi pusă cu botul pe labe de către membrii celorlalte tabere. De unde în campania electorală Trump promitea o "asanare în mlaştina" de pe Potomac, acum se pare că trebuie să arunce colacul de salvare... privind spre ameninţarea rusă. Iar ca o dovadă concludentă exprimată prin vocea unui prolific analist politic moscovit, Konstantin von Eggert, care exprima că luna de miere a lui Trump cu Rusia s-a cam încheiat: "Presa rusă riscă să pară că se gudură pe lângă Donald Trump şi toată şampania pe care am deschis-o după victoria sa ne face să părem creduli. Deci să uităm pentru moment de Trump, să ne reducem aşteptările şi să-i reinventăm imaginea în acord cu realităţile".
  Se pare că bombardarea Siriei a demonstrat-o!

Friday, March 31, 2017

CHESTIUNI RUSEŞTI

  În Rusia, în timpul perioadelor de război, foamete sau inflaţie, exista obiceiul ca profesorii şi învăţătorii să fie plătiţi în cantităţi variabile de vodcă, în loc de sume de bani.
  Până în anul 2011, în Rusia, orice băutură care conţinea sub 10% alcool era considerată şi taxată drept băutură răcoritoare sau aliment.
  Rusia intenţionează să investească suma record de 65 miliarde dolari pentru construirea celui mai lung tunel din lume. Acesta va avea lungimea de 103 kilometri, se va numit TKM-World Link, va trece pe sub Strâmtoarea Bering şi va lega Rusia de Alaska.
  Primul şi singurul om care a deţinut funcţia oficială de preşedinte al URSS a fost Mihail Gorbaciov.
  Rusia poate fi numită pe bună dreptate "Plămânul verde al Europei", deoarece are cele mai mari păduri nu doar de pe Bătrânul Continent, dar şi din întreaga lume. Iar cantitatea de dioxid de carbon absorbită de pădurile uriaşe ale Siberiei este depăşită doar de CO2 absorbit în Amazonia.
  Rusia a adoptat drepturi egale între femei şi bărbaţi înainte ca aceste măsuri să fie luate în SUA. În anul 1918, femeile din Uniunea Sovietică abia înfiinţată aveau drept de vot. Femeile din SUA au putut vota abia peste 10 ani.
  Planeta Pluto, cea mai mică din sistemul nostru solar, are o suprafaţă mai mică decât a Rusiei.
  Părintele televiziunii moderne americane a fost un inginer şi inventator rus, pe numele său Vladimir Zvorkyn, care a emigrat în SUA în anul 1919.
  În schimbul produselor marca Pepsi, Rusia a dat acestei companii, 17 submarine, un crucişător, o fregată şi un distrugător. În acele vremuri, Rusia avea cea de-a şaptea flotă de submarine, ca mărime, din lume.
  Se presupune că Rusia are cel puţin 15 oraşe secrete. aceste "oraşe închise" sunt clasificate ca şi secrete de către autorităţile ruse, iar poziţia lor nu este cunoscută. Nu apar pe hărţi şi niciun vizitator din ţări străine nu poate intra în ele.
  Între anii 1975-1982, programul spaţial sovietic a reuşit să trimită cu succes un număr de şase sonde pe suprafaţa planetei Venus. Sondele au rezistat temperaturii de +457 grade Celsius şi au reuşit chiar să fotografieze împrejurimile.
  În decursul anului 1980, marina militară suedeză a detectat nişte dubioase sunete subacvatice despre care credeau că indică submarine  sovietice ostile. Suspiciunile autorităţilor suedeze era să ducă la un conflict diplomatic între cele două ţări. Anchetele ulterioare au descoperit că bizarele sunete se datorau gazelor intestinale eliberate de peşti şi cetacee. Hilara descoperire i-a adus echipei de anchetă Premiul IGNobel din acel an.
  În vara anului 2010, un val de căldură fără precedent a lovit Rusia. Aceste temperaturi au dus la moartea a peste 1000 de oameni. Majoritatea acestora au murit înecaţi, deoarece au intrat beţi în râuri şi lacuri în încercarea de a se răcori.
  Pe vremea Uniunii Sovietice, prizonierii de drept comun obişnuiau să se tatueze cu imaginile lui Lenin şi Stalin, deoarece ştiau că gardienii ezitau să tragă cu arma în orice imagine care-i reprezenta pe cei doi mari lideri comunişti.
  SUA au cumpărat Alaska de la Rusia ţaristă pentru suma de doar 7,2 milioane dolari la acea dată. Aceeaşi sumă adaptată inflaţiei din prezent este echivalentul a 118 milioane dolari americani moderni. Adică mai puţin cu 2,5 milioane decât a plătit Real Madrid pentru C. Ronaldo.
  George Koval a fost spionul sovietic care s-a infiltrat în echipa care dirija Proiectul Manhatan, de unde a furat toate secretele americane cu privire la armele cu potenţial atomic. Datorită lui, Rusia are azi arsenal nuclear. Abia în anul 2002 s-a descoperit că G. Koval fusesae spion sovietic.
  Pe când era preşedintele Rusiei, Boris Elţîn a făcut o vizită în SUA. Atunci, agenţii de securitate de la Casa Albă l-au găsit pe Elţîn în chiloţi beat mort, rătăcind pe Pennsylvania Avenue, în căutarea unui taxi cu care să meargă să-şi cumpere pizza.
  Tetris, cel mai faimos joc de calculator a fost creat încă din anul 1985 de către programatorul rus Alexei Pajitonov. Jocul, lansat evident în URSS-ul de atunci, a apărut în Occident cu un an mai târziu.
  Cel mai mare clopot din lume este clopotul Ţar Kolokol, care se află la Kremlin. clopotul gigantic a fost făurit în anul 1735 însă a crăpat la scurt timp de la turnare şi prin urmare nu a bătut niciodată. Are înălţimea de 6,14 metri şi greutate de 223 de tone.
  Între anii 1725-1765, nevasta ţăranului rus Feodor Vasiliev a dat naştere unui număr de 69 de copii dintre care au supravieţuit 67. Printre ei au fost 16 perechi de gemeni, 7 seturi de tripleţi şi 4 seturi de cvadrupleţi.
  Există în Rusia un teatru mai puţin obişnuit, în care toţi actorii sunt pisici.
  Lacul Karaceai din Rusia este atât de radioactiv, încât orice om care stă circa o oră pe malurile sale, va muri curând.
  Cea mai mică distanţă dintre Peninsula Ciukotca, care aparţine Rusiei şi Alaska este de doar 3 km şi jumătate.
  Rusia extrage zilnic cu aproximativ un milion mai mulţi barili de petrol decât extrage Arabia Saudită.
  Până în prezent, un număr de 27 de ruşi au câştigat Premiul Nobel., printre aceştia incluzându-se nume celebre precum Bunin, Pasternak, Gorbaciov, Landau, Saharov, Solieniţîn, Kapiţa, etc.
  În oraşul Sankt Petersburg există 221 muzee, circa 2000 de librării, peste 80 de teatre, 100 de săli de concert, 45 galerii de artă, 62 de cinematografe şi 80 de alte locaţii de cutură.
  În  anul 2005, în Rusia au avut loc mai multe avorturi decât naşteri.
  Muzeul Ermitajului din Skt Petersburg are o adevărată echipă de pisici care patrulează peste tot pentru a proteja astfel colecţia de obiecte de artă de prezenţa şoarecilor şi şobolanilor. Fiecare pisică are paşaport cu fotografie proprie.
  Munţii Ural sunt cei mai bătrâni munţi din lume, iar Lacul Baikal este cel mai adânc şi cel mai mare lac cu apă dulce din lume.
  Moscova este oraşul cel mai populat din Europa. Cu o populaţie actuală de 10,5 milioane de oameni statisticile spun că, în anul 2020, capitala Rusiei va atinge cifra de 16 milioane de locuitori,
  În Moscova este şi cel mai mare restaurant McDonalds din lume, cu o capacitate de 700 de locuri.
  Mai mult de un sfert din copacii lumii se află în Siberia.
  În timpul alegerilor prezidenţiale din anul 2012, când Putin a fost ales pentru a 3 oară, într-o regiune din Rusia s-a înregistrat o prezenţă la vot de... 146%.
  Recent, mai multe restaurante din Rusia nu mai folosesc cuvântul "borş", pe motiv că acesta este de origine  ucraineană. Drept urmare, pe meniul acestora în dreptul borşurilor stă scris "ciorbă cu sfeclă roşie".
  Celebra armă de asalt Kalaşnikov s-a vândut de la crearea sa, în 1947, în mai multe exemplare decât toate celelalte arme similare produse de fiecare ţară din lume.
  Câmpia Siberiei de Vest este cea mai mare din lume.
  În Rusia, la fiecare 1000 de bărbaţi sunt 1159 de femei.
  În Rusia nu există obiceiul ca bărbaţii să le ofere flori femeilor, căci acest gest este văzut a fi de rău augur, căci aici în mod tradiţional florile se ofereau doar la înmormântări.
  Există o revistă de benzi desenat în spaţiul virtual, intitulată SuperPutin.