Saturday, May 20, 2017

ADEVĂRUL DESPRE BREXIT

  Inevitabil şi invariabil, titlul despre adevăr este subiectiv, însă argumentaţia pe care încerc să o dezvălui poate reprezenta esenţa acestui truism. Fireşte că absolut oricare cititor poate să nu fie de acord însă îmi rezerv dreptul de a crede că printre firele istoriei am reuşit să percep motivaţia ce stă în spatele aparent neînţelesului exit britanic.
  Aşadar făcând un salt, istoric, peste timp, undeva la finele secolului al XIX-lea mai exact în urma constituirii Germaniei moderne pe care o cunoaştem azi, de către "cancelarul de fier" Bismarck, deci imediat anului 1871 acest nou apărut stat pe harta Europei a avut o ascensiune fulminantă - economic, politic, social şi nu în ultimul rând militar. Toţi acei oameni politici şi militari ce gravitau în orbita numitului cancelar, au constatat că, apropiindu-se fin du siecle, Germania era un pitic imperial, mai explicit, în comparaţie cu vastitatea Imperiilor coloniale britanic şi francez mai ales, ea nu se putea mândri cu prea multe. Judecând în contextul epocii, în care darwinismul social promovat ca politică de stat de către toate aceste mari conglomerate coloniale ce marşau pe ideea civilizării "omului sălbatic" fie african, asiatic etc filosofie promovată prin studii academice de către Herbert Spencer şi Oswald Spengler printre alţii, a dat apă la moara galopului către "imperialism" termen lansat de către Lenin pentru a defini ultimul stadiu de dezvoltare al capitalismului, cel în care aceşti coloşi teritoriali încercau să-şi justifice dominaţia şi asuprirea a două treimi din mapamond. Văzându-se nou creata naţiune germană în această situaţie şi având la îndemână atât atuuri economice cât şi militare şi politice a purces spre ideea de a-i ajunge din urmă pe ceilalţi competitori mult mai avansaţi. Fiind în ultimă instanţă o invidie mascată a celui care a lipsit de la împărţirea bucatelor, Germania a pornit în forţă pentru a-şi crea un loc sub soare, mai ales prin crearea unei forţe militare brute, moderne, eficientă dar cum spuneam - brută în sensul unei maşini de război. Reunind sub aceleaşi falduri pe o perioadă ce cuprinde anii anteriori izbucnirii Primei Conflagraţii Mondiale, personaje începând cu kaiserul Wilhelm al II-lea, Bismarck atât cât a creat statul german în jurul Prusiei, amiralul Tirpitz plus diverşi cancelari şi mari strategi militari unde, Moltke cel Bătrân rămâne în istorie prin crearea ideii moderne de stat-major militar. Kaiserul a încurajat permanent crearea unei marine moderne care să rivalizeze ori chiar mai mult, să detroneze "The Great Fleet", celebra flotă britanică. Aici în acest punct al acestei rivalităţi militare maritime găsim germenele a ceea ce a urmat - Marele Război, termen ce a desemnat în epocă conflictul global 1914-1918. Stim cu toţii consecinţele acestuia, beligeranţii, victorioşi sau înfrânţi. Dar nu a fost suficient, deoarece la doar două decenii, din aceleaşi spaţii teutone o nouă urgie germană se revărsa asupra mapamondului având în cârdăşie câţiva pitici satelitari.
  Revenind în contemporaneitate, Nigel Farage, acel demagog ce a pus pe seama europeanului estic povara fiscală a guvernanţei britanice cu cheltuieli astronomice a reuşit să manipuleze şi să deturneze un adevăr ascuns. Acum pun o simplă întrebare: câte produse britanice de orice fel vedeţi la vânzare prin estul european, fie conserve de peşte, treninguri ori autovehicule? ( fac o paranteză pentru acele autoturisme britanice ce încă mai rulează în acest spaţiu care între timp au ajuns preponderent sub pavilion german). Răspunsul este suficient de la vedere... aproape nimic britanic prin magazinele estice. Ei... şi atunci fireşte că Farage se răţoieşte la esticul european care umple băierele germane, în timp ce exporturile britanice stagnează în aceste spaţii, totul culminând în a sa opinie cu plăţile guvernamentale british către esticul ce cheltuie aceşti bani pe produse germane.
  Reîntorcându-ne la istorie ştim un lucru. Că dintre toţi membrii ante-brexit ai U.E. singura naţiune ce a învins Germania în ambele conflagraţii a fost Regatul Unit. Evident că şi Franţa a contribuit dar fără sprijin britanic, aici las de o parte armada americană, ea a fost în ambele situaţii un muribund ba  mai mult între 1940 şi 1944 a stat în poziţie de drepţi în faţa agresorului nazist. Astfel se justifică atitudinea Londrei faţă de U.E. deoarece ea deşi câştigă ambele războaie cu nemulţumita Germanie din perioada 1871-1914 şi în prelungire... se vede că după mai bine de un secol de frecuşuri cu Berlinul să se trezească pe locul doi, iar azi când marile războaie nu îşi mai au loc şi sens, ea pierde marele război actual - cel economic. Ei ... şi uite aşa în spiritul politicii corecte ce domină cultura politică a zilei, pentru că nu a putut să pună pe tapet aceste adevăruri incomode dar cunoscute îşi revarsă mânia pe trogloditul estic ce umblă în trening german, conduce maşină germană şi consumă produse mai ales germane ( vezi Liedl, Penny etc). 
  Acest excurs prin istorie atât mai recentă cât şi mai îndepărtată poate reflecta adevărul ascuns în spatele unei retorici abrazive, fără sens am spune noi, dar până la urmă pertinente deoarece invidia a fost este şi va exista între actorii statali. Aşadar, cu toate că învingi de două ori în lupte epocale te poţi trezi că cei pe care i-ai apărat să te lase să mori de foame...
 

Saturday, May 6, 2017

DIVERSE

  Efectul Coolidge

 Sintagma "Efectul Coolidge" are la bază o anecdotă atribuită preşedintelui american Calvin Coolidge (1872-1933; în funcţie între 1923 şi 1929).
 În timpul unei vizite întreprinse într-o fermă experimentală, soţia preşedintelui Coolidge a observat că toţi cocoşii se împerechează frecvent şi l-a întrebat pe cel care o însoţea cât de des se întâmplă acest lucru.
 "De zeci de ori, în fiecare zi", a răspuns acesta.
 "Să îi spui asta domnului preşedinte", l-a rugat doamna Coolidge.
 Însoţitorul i-a transmis preşedintelui remarca soţiei sale, iar acesta l-a întrebat, la rândul său: "Cu aceeaşi găină de fiecare dată?". Bărbatul a răspuns că de fiecare dată e vorba despre altă găină...
Preşedintele a dat uşor din cap, zicând: "Să îi spui asta şi doamnei Coolidge!"


  notă: În biologie şi în psihologie, prin efectul Coolidge este descris un fenomen observat la multe specii de mamifere, ca şi la om, prin care masculii şi femelele manifestă mai mult interes sexual în cazul unui nou partener. Acest concept a fost definit prima dată de endocrinologul american Frank A. Beach, în 1955.



Calul mort al lui Donald.


 Un tânăr pe nume Donald a cumpărat cu 250 dolari un cal de la un fermier. Fermierul a fost de acord să-i aducă calul în ziua următoare.
 A doua zi, fermierul a venit la Donald şi i-a zis: "Îmi pare rău, fiule, dar am veşti proaste pentru tine. Calul a murit!"
 Donald i-a răspuns: "Bine, atunci dă-mi banii înapoi...". Fermierul i-a replicat: "Nu pot, că i-am cheltuit deja!"
 "Ok", a zis atunci Donald. "În acest caz, dă-mi calul chiar şi aşa, mort...". Fermierul, mirat, l-a întrebat: "Păi, ce vrei să faci cu-n cal mort?"
 "O să organizez o tombolă", l-a lămurit Donald. "Cum, o să organizezi o tombolă cu un cal mort?", s-a arătat nedumerit fermierul.
 "Uite, bine, dar să nu te apuci să spui că e un cal mort", l-a rugat Donald.
După o lună, fermierul s-a întâlnit din nou, cu Donald: "Ce-ai făcut până la urmă cu calul ăla mort?". "Păi, am făcut o tombolă, am vândut 500 de bilete a cinci dolari bucata şi am câştigat 2495 dolari", s-a lăudat Donald.
"Şi nu te-a reclamat nimeni?" l-a întrebat fermierul.
"Ei, doar tipul care a câştigat. Aşa că i-am dat cei cinci dolari înapoi", a zâmbit Donald, satisfăcut.

  preluare de pe domeniul public.

Sunday, April 30, 2017

CONT DONAŢIE

























  Pomeneam în articolul anterior despre saga unei existenţe care mi-a dat imbold pentru demararea unui proiect de prezervare şi conservare a caselor şi obiectelor tradiţionale ţărăneşti. Până la punerea în legalitate a asociaţiei, doritorii ce au intenţia de a face un gest caritabil au la îndemână următorul cont al acestei( Bunul Samaritean) organizaţii.

 
Dacă doriţi să faceţi transfer bancar, vă rugăm folosiţi datele bancare de mai jos:
Organizația beneficiar: Bunul Samaritean Beiuș
Numele băncii: Banca Comercială Română, Sucursala Beiuş
Adresa băncii: Str. P-ţa S. Vulcan nr. 11, Beiuş, Bihor 415200
Swift cod: RNCBROBU
Conturi bancare (IBAN):
Pentru donaţii în LeiRO83RNCB0034021802850001
Pentru donaţii în Dolari SUA: RO29RNCB0034021802850003
Pentru donaţii în Euro: RO56RNCB0034021802850002
La efectuarea donației specificați destinația: pentru proiect conservare case tradiţionale
pentru detalii și alte opțiuni vizitați http://www.goodsamaritan.ro/ro/donatii

- versiunea engleză:
If you wish to make a donation, please use the banking details below:
Beneficiary: Good Samaritan Beius (aka Bunul Samaritean Beius)
Name of the bank:
Banca Comerciala Romana, Agentia Beius
(Romanian Commercial Bank, Beius Office)
Bank address:
Str. P-ta S. Vulcan 11
Beius, Bihor 415200, Romania,
Phone/fax: +40-259-321321
Swift code: RNCBROBU
Bank accounts (IBAN):For transfers in US Dollars: RO29RNCB0034021802850003

Saturday, April 15, 2017

MONUMENTUL VIU

    După cum s-a putut remarca de-a lungul existenţei acestui bloguleţ, cvasi-totalitatea postărilor aveau subiecte politice, oricum nimic personal. Ei bine azi am întors puţin foia.
  
 Să tot fie cu un an şi câteva luni în urmă când am intrat încet în lumea ultra-anduranţei, alergări ce depăşesc marathonul, alergări în munte de zeci de kilometri ori cunoscutul, cel puţin pentru unii, Ironman. Aşadar fiind la o alergare de rutină la vreo 30 km distanţă de casă, la debutul acestei primăveri alergând printr-un sat, mi-a atras atenţia o femeie în vârstă ce culegea iarbă pe marginea şoselei. Nu ştiu de unde, m-am oprit şi am abordat-o direct despre etatea sa, convins fiind că nu depăşea 82-84 ani pentru ca... stupoare! femeia culegea nonşalant la 96 de ani ierburi. Am mai schimbat câteva minute diverse impresii, suficiente să-mi nască o idee: fiind singură, mi-am zis - voi reveni cu ceva să-i aduc. Ceea ce am şi făcut mai deunăzi, şi astfel am descoperit saga unui om simplu, din popor, neavând nimic special, senzaţional dar însăşi nespecialul o făcea atât de specială, într-o lume artificială în care întotdeauna căutăm superlativul. Ce m-a intrigat în toată povestea este aspectul că doar prin prisma că am ieşit la o tură de alergat, am dat de acest monument viu. Ca o acoladă, o carte cu un specific aparte pentru mine, spune că toate realizările omenirii au pornit de la alergat ( Născuţi pentru a alerga-Christopher McDougall). 
  Reîntorcându-mă la locul întâlnirii, i-am făcut o vizită aducându-i ce-mi propusesem şi acolo în acel mic univers am descoperit o întreagă lume, ce stă să apună dacă noi cei de acum nu luăm atitudine. În contextul zilei de azi, această poveste este chiar o pastorală, o pildă vie desprinsă din mantia celui pe care Îl sărbătorim. Aşadar Veselina, un nume arhaic, în globalizarea de nume fastuoase ce a lovit societatea noastră dar până la urmă atât de candid, ducând cu gândul la veselia trăirii, îşi duce veacul într-o casă mai veche decât veacul fiind construită la 1909 şi locuită permanent, casă pur tradiţională unde am descoperit comori. Comori de patrimoniu, straiţe făcute la războiul de ţesut, pantaloni (izmene pentru ea) foarte elaborat construiţi, cu care se juca la hore având inserat arabescuri de cipcă (modele ornamentale), pături ţărăneşti, suluri de material din cânepă şi in şi altele, majoritatea făcute cu truda ei printr-o muncă sisifică ce ne duc undeva în perioada interbelică. Privind la această mogâldeaţă de om, mă gândeam la guvernările Maniu,  Armand Călinescu, dictatura regală şi gardistă, Antonescu, Hitler, Stalin, comuniştii, Dej plus sfertul de secol scurs de la căderea ceauşistă, evenimente pe care Veselina le-a trăit pe viu. O mică saga cum spuneam, trăită evident într-un sat din Transilvania, dar totul marcat de drama vieţii sale. Pentru că Veselina a fost binecuvântată de pronie cu un singur fiu, pe care Cel de Sus l-a luat la El în floarea vieţii la doar 20 de ani. Aşadar ea îşi duce crucea amărelii de zeci şi zeci de ani de tristeţe, unde pui că a avut parte de un soţ " pe care nu-l pomenesc niciodată" cuvinte laconice care spun tot. Cu certitudine nu este unicul caz în hotarele ţării, probabil că şi alţi bătrâni singuri ajunsi la senectute în case arhaice îşi duc propria cruce. NEPĂSAREA, acesta este cuvântul magic ce cade ca un trăsnet asupra actualei generaţii în putere ce vieţuieşte în România deoarece nu pot să-mi explic cum, de la autoritatea locală până la cel din proximitate, ajungând până la întreg corpusul societal românesc stăm şi ignorăm aceste monumente până la urmă de antropologie culturală, sociologice şi nu în ultimă instanţă sunt cei care ne-au dat viaţă ca să fim cei care suntem azi. Pentru că Veselina, care printre altele este plină de vivacitate ca un om în floare, prin vorba, gestica, cuvinte pierdute, fapte, trăiri chiar reprezintă un model de studiu de antropologie culturală, fenotip social şi istorie măruntă, istoria omului din popor, nu a boierului de ieri şi parvenitului de azi. Căci actuala generaţie e mai preocupată de ce chiloţi poartă Ana Pauker ( adicătelea Elena Udrea) decât de aceste monumente vii ce ne duc în timp până la personajele din romanele lui Rebreanu, Slavici etc. cum spuneam, vivacitatea, dorinţa de a trăi, pentru că ea îmi povestea de proiecte... cum va semăna porumbul, pe care tot ea îl şi sapă, cum vrea să-şi toarne beton în curte, amăreala că nu are sprijin şi totuşi forţa vie care o ţine, tăiase lemne cu toporul a doua zi când am vizitat-o, toate acestea vorbesc de forţa monumentală a unui nonagenar, singur, femeie şi cu atât de puţin, plus o pensie ultrainfimă. Gândiţi-vă că superlativul vieţii ei a fost când a lucrat la un liceu ca femeie de servici ce spăla haine interniştilor, cu zeci şi zeci de ani în urmă, ori cum a lucrat ca slugă la Timişoara în război la soţia unui maior- geloasă, iar mai zilele astea vroia să meargă pe jos câtiva kilometri ca să ia autobuzul la oraş. Banalitatea acestor vieţi, dar pline de trăire, de enorme greutăţi... când venea preceptorul regal şi pentru că nu aveau bani de impozit pe pământ le luau slănina din casă, ori cotele către CAP-ul comunist când rămâneau doar cu pleava, iar azi când e aproape de suta de ani, încă se chinuie cu o pensie mizeră în timp ce noi facem cetăţeni de onoare diverşi manelişti, condamnaţi, parveniţi etc. Tocmai aceşti anonimi ar merita însăşi prin existenţele lor simple dar pline de sevă aceste titluri. Ştim să mergem în Germania, Italia şi privim miraţi la casele bine conservate de sute de ani dar dacă acum nu luăm iniţiativa cei de mâine şi poimâine vor merge tot acolo la privit însă vor arunca şi anatema pentru nepăsarea celor ce azi conduc şi nu iau atitudine. Căci tu, cel care azi te uiţi la copilul tău de un an, zece, ori cât o fi, mâine vei primi o "palmă" pentru nepăsarea ta de azi. Nu este necesar să conservăm castele, case boiereşti, cum sunt fastuoasele Luvru, Schonbrunn etc deoarece până la urmă acolo au vieţuit exact acei care sute ani au supt seva poporului, că... până la urmă peste 90% dintre români avem origini pur ţărăneşti. Asta ne reprezintă şi asta trebuie să păstrăm pentru cel de mâine, iar aici nu priviţi ideologizat discursul, ci chiar în lumina lui, suntem un popor de ţărani cu origini ţărăneşti şi asta ne reprezintă covârşitor deci asta trebuie păstrat şi conservat. Şi Mântuitorul când umbla pe Pământ iubea simplitatea, nu fastul şi sunt convins că la Judecata de Apoi va aprecia o casă simplă ţărănească nu grandoarea de tip Sagrada Familia barceloneză, Nu, divinului nu-i place grandomania, fastul, luxul şi impunătorul. Isus a vorbit de simplitate, smerenie şi lipsa luxului. Construim case "trainice", impunătoare, vile de-a dreptul, credem că suntem cineva, faraonici dar uite stupoare... Veselina în sărăcia locuinţei ei plus cea pecuniară, în drama vieţii ei şi neştiinţa de carte le-a supravieţuit mogulilor Patriciu, Adamescu etc. Şi atunci unde e trăinicia impozantelor vile, averi colosale şi altele? că uite coasa morţii loveşte în toate astea, iar lipsurile par să ne ţină în viaţă până târziu. 
  Aşadar Veselina, duce o viaţă simplă dar plină de evenimente, griji, dramatică până la urmă şi totuşi elanul vivace ce zace în ea cred că-i dă tăria să stea în picioare. Am scris acest material cu gândul că trebuie făcut ceva să prezervăm în primul şi în primul rând această căscioară cu acele lucrături care să intre în patrimoniul naţional, pentru ca cei care peste o sută de ani şi privind mult mai departe să poată sta alături de acei infatuaţi vestici care azi se bucură de comorile înaintaşilor lor.

  voi lăsa un număr de cont iar cine doreşte să depună un leu, euro, dolar etc - probabil că vom conserva această casă, aici aştept şi sprijinul autorităţii locale.



Tuesday, April 11, 2017

GUVERNAREA ATIPICĂ

   Preluând bine frâielor puterii, noua administraţie americană, totuşi, arată cam pe dos, adicătelea se pare că la manşă nu avem o guvernare, nici măcar două ci stupoare!... s-ar părea că trei. Da, precum citiţi, iar cele spuse vor trebui justificate.
  Aşadar cum spuneam, începând noua administraţie în a-şi intra pe rol, turneele diplomatice susţinute de către diverşii membri ai stufoasei guvernări ne dau imboldul pentru argumentarea unei tridirecţionalităţi. În lumea diplomaţiei mondiale, când un stat este perceput ca având mai multe vocalize ce aparent sunt la acelaşi nivel creditează idea unei guvernări atipice.
  Intrând în datele problemei constatăm că la Washington avem prima linei formată din apropiaţii lui Trump cum ar fi consilierul pe probleme strategice Steven Bannon, soţul Ivankăi având statut de consilier, Jared Kushner şi procurorul general Jeff Sessions unul dintre cei care are de purtat o luptă în interiorul justiţiei cu magistraţi care se opun făţiş la anumite decrete prezidenţiale (vezi cazul celor 7 ţări musulmane).
  După cum creditează anumiţi analişti politici de peste ocean, o mână de politicieni de la vârful GOP ce au susţinut mai de voie mai de nevoie candidatura preşedintelui Trump, numai să nu vadă un nou democrat instalat la Casa Albă necum că l-ar fi adulat foarte mult pe Trump, aşadar şeful de cabinet şi preşedinte al Partidului Republican Reince Priebus, lui alăturându-i-se liderii majorităţilor republicane din cele două camere ale Capitoliului, Mitch McConnell şi Paul Ryan ar constitui cea de a doua guvernare care ar avea o agendă a ei proprie.
  Finalmente avem "vechea gardă" a fostei administraţii Bush - acei neoconservatori, unde senatorul şi fost candidat prezidenţial John McCain conduce linia dură anti-Putin din partidul Republican iar pe aceiaşi linie aproximativă il avem pe vicepreşedintele american în exerciţiu Mike Pence, secretarul de stat fost CEO al Exxon Mobile, Rex Tillerson, secretarul Apărării generalul în retragere James Mattis, directorul CIA, Mike Pompeo şi noul consilier pentru securitate prezidenţial, generalul Herbert McMaster.
  Iată puse in câteva fraze trei potenţiale echipe decizionale care după opinia aceleiaşi prese americane sunt oarecum cu carul înaintea boilor, deoarece ultima descrisă, cea a neoconşilor ar fi cea mai vizibilă, cea mai decisă şi chiar cea mai impetuoasă am putea spune, atâta timp cât generalul Mattis şi directorul Pompeo se pare că l-au eclipsat vizibil pe Secretarul de Stat Tillerson în turneele internaţionale unde vocaliza lor a fost mai auzită deoarece ei au transmis mesajele Americii atât la Bruxelles cât şi la Berlin, Tokio, Seul, Irak, Turcia şi Arabia Saudită. La Conferinţa de Securitate ţinută la Munchen, vicepreşedintele Pence şi generalul Mattis au fost cei ce au transmis mesajele administraţiei ba mai mult întâlnind şi un "fost" al administaţiei anterioare, pe Victoria Nuland.
  În această lumină a unei multipolarităţi decizionale, estul european priveşte cu speranţă către al "treilea guvern" american, pe acesta văzându-l ca pe un factor de scut protector la "furor rusica" dinspre răsărit. Toate aceste frământări interne pot duce la o ineficacitate a guvernării Trump, după cum se exprimă jurnalistul Wayne Madsen un conspiraţionist de altminteri, dar anumite idei ce parvin dinspre Moscova par să confirme. Iată un exemplu din The New Yorker: "Rusia lui Putin trebuie să compenseze vulnerabilităţile economice şi geostrategice; pârghiile de influenţă tradiţionale sunt limitate şi, dacă nu ar fi o superputere economică, nu este limpede cât de mare ar fi forţa Rusiei în lume. Deci a trebuit să creăm turbulenţă in America. O ţară supusă turbulenţelor se închide în ea însăşi şi astfel Rusia are mână liberă". Deci multivocaliza oarecum antagonică reprezintă un atu pentru Rusia. 
  Faptul că fostul consilier pe probleme de securitate, Michael Flynn a intrat în dizgraţie, coroborat cu opozanţi atât în justiţie cât şi în administaţia federală, urmate de demisii la nivel înalt în diplomaţie îl ţin cu mâinile legate pe noul preşedinte paralizându-i uneori deciziile atât interne cât şi externe, acest fapt ducând la concluzia unora că echipa celor mai apropiaţi lui Trump pare a fi pusă cu botul pe labe de către membrii celorlalte tabere. De unde în campania electorală Trump promitea o "asanare în mlaştina" de pe Potomac, acum se pare că trebuie să arunce colacul de salvare... privind spre ameninţarea rusă. Iar ca o dovadă concludentă exprimată prin vocea unui prolific analist politic moscovit, Konstantin von Eggert, care exprima că luna de miere a lui Trump cu Rusia s-a cam încheiat: "Presa rusă riscă să pară că se gudură pe lângă Donald Trump şi toată şampania pe care am deschis-o după victoria sa ne face să părem creduli. Deci să uităm pentru moment de Trump, să ne reducem aşteptările şi să-i reinventăm imaginea în acord cu realităţile".
  Se pare că bombardarea Siriei a demonstrat-o!

Friday, March 31, 2017

CHESTIUNI RUSEŞTI

  În Rusia, în timpul perioadelor de război, foamete sau inflaţie, exista obiceiul ca profesorii şi învăţătorii să fie plătiţi în cantităţi variabile de vodcă, în loc de sume de bani.
  Până în anul 2011, în Rusia, orice băutură care conţinea sub 10% alcool era considerată şi taxată drept băutură răcoritoare sau aliment.
  Rusia intenţionează să investească suma record de 65 miliarde dolari pentru construirea celui mai lung tunel din lume. Acesta va avea lungimea de 103 kilometri, se va numit TKM-World Link, va trece pe sub Strâmtoarea Bering şi va lega Rusia de Alaska.
  Primul şi singurul om care a deţinut funcţia oficială de preşedinte al URSS a fost Mihail Gorbaciov.
  Rusia poate fi numită pe bună dreptate "Plămânul verde al Europei", deoarece are cele mai mari păduri nu doar de pe Bătrânul Continent, dar şi din întreaga lume. Iar cantitatea de dioxid de carbon absorbită de pădurile uriaşe ale Siberiei este depăşită doar de CO2 absorbit în Amazonia.
  Rusia a adoptat drepturi egale între femei şi bărbaţi înainte ca aceste măsuri să fie luate în SUA. În anul 1918, femeile din Uniunea Sovietică abia înfiinţată aveau drept de vot. Femeile din SUA au putut vota abia peste 10 ani.
  Planeta Pluto, cea mai mică din sistemul nostru solar, are o suprafaţă mai mică decât a Rusiei.
  Părintele televiziunii moderne americane a fost un inginer şi inventator rus, pe numele său Vladimir Zvorkyn, care a emigrat în SUA în anul 1919.
  În schimbul produselor marca Pepsi, Rusia a dat acestei companii, 17 submarine, un crucişător, o fregată şi un distrugător. În acele vremuri, Rusia avea cea de-a şaptea flotă de submarine, ca mărime, din lume.
  Se presupune că Rusia are cel puţin 15 oraşe secrete. aceste "oraşe închise" sunt clasificate ca şi secrete de către autorităţile ruse, iar poziţia lor nu este cunoscută. Nu apar pe hărţi şi niciun vizitator din ţări străine nu poate intra în ele.
  Între anii 1975-1982, programul spaţial sovietic a reuşit să trimită cu succes un număr de şase sonde pe suprafaţa planetei Venus. Sondele au rezistat temperaturii de +457 grade Celsius şi au reuşit chiar să fotografieze împrejurimile.
  În decursul anului 1980, marina militară suedeză a detectat nişte dubioase sunete subacvatice despre care credeau că indică submarine  sovietice ostile. Suspiciunile autorităţilor suedeze era să ducă la un conflict diplomatic între cele două ţări. Anchetele ulterioare au descoperit că bizarele sunete se datorau gazelor intestinale eliberate de peşti şi cetacee. Hilara descoperire i-a adus echipei de anchetă Premiul IGNobel din acel an.
  În vara anului 2010, un val de căldură fără precedent a lovit Rusia. Aceste temperaturi au dus la moartea a peste 1000 de oameni. Majoritatea acestora au murit înecaţi, deoarece au intrat beţi în râuri şi lacuri în încercarea de a se răcori.
  Pe vremea Uniunii Sovietice, prizonierii de drept comun obişnuiau să se tatueze cu imaginile lui Lenin şi Stalin, deoarece ştiau că gardienii ezitau să tragă cu arma în orice imagine care-i reprezenta pe cei doi mari lideri comunişti.
  SUA au cumpărat Alaska de la Rusia ţaristă pentru suma de doar 7,2 milioane dolari la acea dată. Aceeaşi sumă adaptată inflaţiei din prezent este echivalentul a 118 milioane dolari americani moderni. Adică mai puţin cu 2,5 milioane decât a plătit Real Madrid pentru C. Ronaldo.
  George Koval a fost spionul sovietic care s-a infiltrat în echipa care dirija Proiectul Manhatan, de unde a furat toate secretele americane cu privire la armele cu potenţial atomic. Datorită lui, Rusia are azi arsenal nuclear. Abia în anul 2002 s-a descoperit că G. Koval fusesae spion sovietic.
  Pe când era preşedintele Rusiei, Boris Elţîn a făcut o vizită în SUA. Atunci, agenţii de securitate de la Casa Albă l-au găsit pe Elţîn în chiloţi beat mort, rătăcind pe Pennsylvania Avenue, în căutarea unui taxi cu care să meargă să-şi cumpere pizza.
  Tetris, cel mai faimos joc de calculator a fost creat încă din anul 1985 de către programatorul rus Alexei Pajitonov. Jocul, lansat evident în URSS-ul de atunci, a apărut în Occident cu un an mai târziu.
  Cel mai mare clopot din lume este clopotul Ţar Kolokol, care se află la Kremlin. clopotul gigantic a fost făurit în anul 1735 însă a crăpat la scurt timp de la turnare şi prin urmare nu a bătut niciodată. Are înălţimea de 6,14 metri şi greutate de 223 de tone.
  Între anii 1725-1765, nevasta ţăranului rus Feodor Vasiliev a dat naştere unui număr de 69 de copii dintre care au supravieţuit 67. Printre ei au fost 16 perechi de gemeni, 7 seturi de tripleţi şi 4 seturi de cvadrupleţi.
  Există în Rusia un teatru mai puţin obişnuit, în care toţi actorii sunt pisici.
  Lacul Karaceai din Rusia este atât de radioactiv, încât orice om care stă circa o oră pe malurile sale, va muri curând.
  Cea mai mică distanţă dintre Peninsula Ciukotca, care aparţine Rusiei şi Alaska este de doar 3 km şi jumătate.
  Rusia extrage zilnic cu aproximativ un milion mai mulţi barili de petrol decât extrage Arabia Saudită.
  Până în prezent, un număr de 27 de ruşi au câştigat Premiul Nobel., printre aceştia incluzându-se nume celebre precum Bunin, Pasternak, Gorbaciov, Landau, Saharov, Solieniţîn, Kapiţa, etc.
  În oraşul Sankt Petersburg există 221 muzee, circa 2000 de librării, peste 80 de teatre, 100 de săli de concert, 45 galerii de artă, 62 de cinematografe şi 80 de alte locaţii de cutură.
  În  anul 2005, în Rusia au avut loc mai multe avorturi decât naşteri.
  Muzeul Ermitajului din Skt Petersburg are o adevărată echipă de pisici care patrulează peste tot pentru a proteja astfel colecţia de obiecte de artă de prezenţa şoarecilor şi şobolanilor. Fiecare pisică are paşaport cu fotografie proprie.
  Munţii Ural sunt cei mai bătrâni munţi din lume, iar Lacul Baikal este cel mai adânc şi cel mai mare lac cu apă dulce din lume.
  Moscova este oraşul cel mai populat din Europa. Cu o populaţie actuală de 10,5 milioane de oameni statisticile spun că, în anul 2020, capitala Rusiei va atinge cifra de 16 milioane de locuitori,
  În Moscova este şi cel mai mare restaurant McDonalds din lume, cu o capacitate de 700 de locuri.
  Mai mult de un sfert din copacii lumii se află în Siberia.
  În timpul alegerilor prezidenţiale din anul 2012, când Putin a fost ales pentru a 3 oară, într-o regiune din Rusia s-a înregistrat o prezenţă la vot de... 146%.
  Recent, mai multe restaurante din Rusia nu mai folosesc cuvântul "borş", pe motiv că acesta este de origine  ucraineană. Drept urmare, pe meniul acestora în dreptul borşurilor stă scris "ciorbă cu sfeclă roşie".
  Celebra armă de asalt Kalaşnikov s-a vândut de la crearea sa, în 1947, în mai multe exemplare decât toate celelalte arme similare produse de fiecare ţară din lume.
  Câmpia Siberiei de Vest este cea mai mare din lume.
  În Rusia, la fiecare 1000 de bărbaţi sunt 1159 de femei.
  În Rusia nu există obiceiul ca bărbaţii să le ofere flori femeilor, căci acest gest este văzut a fi de rău augur, căci aici în mod tradiţional florile se ofereau doar la înmormântări.
  Există o revistă de benzi desenat în spaţiul virtual, intitulată SuperPutin.
 

Tuesday, March 28, 2017

MAREA ÎNŢELEPCIUNE CHINEZĂ

  Ducele Huan citea în biblioteca sa când un rotar din vecinătate, lăsând de o parte dalta şi tesla, a venit lângă el şi l-a întrebat ce citeşte. Ducele i-a răspuns că este "Cartea Înţelepţilor". Atunci rotarul l-a întrebat unde sunt oamenii care au scris-o. "Sunt morţi cu toţii", a zis ducele. "Cărţile astea nu sunt decât pleava şi drojdia înţelepciunii", spuse rotarul. Ducele se înfurie şi, în timp ce roşeaţa îi urca în obraji, strigă: "Tu, un simplu muncitor, îndrăzneşti să critici ce citesc eu! Dacă poţi să te justifici, bine; altminteri vei fi ucis. "Fireşte că pot să mă justific", răspunse rotarul. "Îngăduiţi servitorului vostru să se explice folosind un exemplu din rotărie. Dacă penele sunt introduse prea repede, ele nu intră (ci se rup); dacă le introduc prea încet, ele nu vor fi stabile. Nici prea repede, nici prea încet, este o artă în care mâna şi voinţa acţionează în armonie: astfel se obţine o lucrare desăvârşită. "Servitorul vostru nu poate să transmită această pricepere fiului său, nici fiul nu o poate primi de la mine, şi aşa se face că încă mai lucrez roţi, deşi am aproape 70 de ani. La fel şi cuvintele înţelepţilor: adevărata lor floare a murit o dată cu ei şi tot ce arămas este pleavă şi drojdie". Principiul îl găsim în cuvintele lui Lao zî: "Dao care poate fi exprimat prin cuvinte, nu este permanentul dao. Numele, care poate fi numit, nu este numele permanent".

Saturday, March 25, 2017

FALSA PROBLEMĂ ŞI DEMAGOGIA IEFTINĂ.

  Stând drept şi analizând şi mai drept, mă întreb cu ce... şi de unde să încep? Aşadar avem un început de an cu elecţiuni recente olandeze, curând îşi intră pe rol cele franceze anticipându-le pe cele dinspre toamnă, germane. În tot acest duel imagistic suntem infiltraţi şi bombardaţi de aceşti demagogi superflui şi ieftini cum ar fi mai deunăzi înfrântul batav Geert Wilders ori "amazoanele" Le Pen - o codoaşă galică fără strălucire  - ori teutona Frauke Petry care au inflamat şi o fac în continuare - toată Europa. Ei bine, aceşti aşa zişi naţionalişti... aşa zişi deoarece ei nu au absolut nicio treabă cu această idee pe care marşează şi o propagă în spaţiul public cu neruşinare, fiind departe de strămoşii lor comuni, dreapta franceză interbelică, nea Adolf ori papagalul Benito. Se "încoardă" care mai decare cu fenomenul imigraţionist, cu protejarea frontierelor ori cum susţinea imberbul Farage cu invazia esticilor, uitând... de fapt refuzând să vadă adevărata faţetă a lucrurilor. Penibililor! ... teritoriile voastre sunt invadate şi supra aglomerate cu această aşa zisă imigraţie incă de la Napoleon căci dacă dai o raită prin oricare din aceste teritorii cu excepţia germană post-nazi cu elementul turc preponderent, constaţi - ca la Londra bunăoară - că autohtonii sunt copleşiti deja de a doua, a treia ori chiar a patra generaţie de alogeni absolut toţi cu cetăţenie fie franceză, britanică etc.
  Exact se făcu anul de când cetăţeni belgieni au produs carnagiul bruxellez când nişte "confraţi" britanici o făcură mai deunăzi la Londra. Şi atunci de unde imigranţi? când covârşitor toţi atentatorii fie în Franţa - vezi Charlie, Bataclan - fie în Belgia ori Londra erau cetăţenii dragi şi scumpi ai patriilor de adopţie. 
  Ia... gura mai mică - ori ciocu mic pentru găinuşa gală - ! că nu am mai văzut atâta demagogie ieftină şi falsă problematică precum la aceşti duzinari. Păi stimabililor! în ultimii 30,40 de ani loturile olimpice, echipele naţionale sunt efectiv invadate de elementul străin, imigrant de facto... aşa că de unde aceste lătrături false? măi nepricopsiţilor! Le Pen vine cu emfază după drama de mai ieri de pe Tamisa cu protejarea frontierelor faţă de imigranţi bla, bla, bla când şi de pe Lună a văzut tot pământeanul că atentatorul era britanic nativ şi crescut prin ograda şi spiritul lui Shakespeare... aşadar o crasă şi cruntă demagogie şi deturnare a adevărului. Ciudat este că în această degringoladă şi manipulare ieftină cade caucazianul est european fie polonez, ceh, român, croat etc fiind terfelit şi băgat la înaintare că el este probleama.
  Un singur lucru aş vrea. Încercând un exerciţiu de imaginaţie, mi-ar plăcea să-i văd cutreierend prin aceste vaste teritorii pe un Goethe, un Voltaire, un Montesquieu, un Robespierre, un John Locke, Thomas Hobbes sau David Hume pe alde Beethoven şi Rembrandt... am certitudinea că ar crede că se află undeva în fostele colonii şi posesiuni fie britanice, franceze, olandeze ori germane însă în niciun caz la Paris, Berlin, Londra sau Amsterdam. 
 În ziua când Cel de Sus îi va lua la el pe aceşti demagogi, din iadul ideilor false şi preconcepute vor înţelege toată penibilitatea existenţei lor trecătoare şi fără sens.

Tuesday, March 21, 2017

"RAŢIONALISME"

Dilemă

   Într-o dimineaţă de iarnă, soţul şi soţia ascultau radioul în timpul micului dejun.
"Astăzi o să fie 8-10 cm de zăpadă. Vă rugăm să parcaţi maşinile pe partea de stradă cu casele numerotate cu numere pare, pentru ca să se poată trece cu plugurile". Soţia se duce repede şi mută maşina.
  O săptămână mai târziu, dimineaţa, la micul-dejun, la radio: "Astăzi o să fie 10-12 cm de zăpadă. Vă rugăm să parcaţi maşinile pe partea de stradă cu casele numerotate cu numere impare, pentru ca să se poată trece cu plugurile de zăpadă". Soţia iar se duce şi mută maşina pe partea respectivă.
  O săptămână mai târziu: "Astăzi o să fie 12-14 cm de zăpadă. Vă rugăm să parcaţi..." si brusc se întrerupe curentul. Soţia supărată şi îngrijorată întreabă: "Dragul meu, nu ştiu ce să fac? Pe ce parte a străzii trebuie să parchez maşina?" Soţul cu o voce caldă şi înţelegâtoare, îi spune: "De ce nu laşi tu azi maşina în garaj, de data asta?"

Creierul

  În spital, un pacient grav bolnav. Rudele se adună în sala de aşteptare, iar într-un final apare un medic obosit şi abătut. 
- Îmi pare rău că trebuie să vă dau o veste proastă, spune acesta privind feţele îngrijorate. Singura speranţă pentru ruda dvs. este transplantul de creier. Este încă experimental, riscant şi, din punct de vedere financiar, întrutotul în sarcina dvs.
 Rudele rămân ţintuite pe scaune, ascultând veştile proaste. În sfârşit, unul întreabă:
- Ca să ştim: cât costă un transplant de creier?
- Depinde, răspunde medicul. 5000 de euro-creierul de bărbat, 200 euro-cel de femeie.
Se lasă o lungă perioadă de linişte, timp în care bărbaţii din sală se abţin să nu râdă şi evită privirile femeilor. În final, curiozitatea îl împinge pe unul să întrebe:
- Domnule doctor, de ce această diferenţă de preţ?
Medicul zâmbeşte la această întrebare atât de inocentă:
- Creierele femeieşti costă mai puţin, pentru că sunt singurele utilizate...

Thursday, March 16, 2017

POLITICA ÎNVINGĂTORULUI

  În urmă cu, să fie vreo doi ani mai publicasem un articol ce-l avea subiect pe cel care nu demult a trecut la cele veşnice. Am să detaliez. Însă, pornind din titlu pentru a ajunge la cele ce vor fi relatate, retoric mă întreb care ar fi fost maniera şi atitudinea Germaniei naziste în faţa celor învinşi?
  Aşadar, cum spuneam, un ziarist despre care mai scrisesem un articol ce conţinea cam aceleaşi idei ce le voi expune, pe al său nume Udo Ulfkotte a murit subit în urma unui atac de cord, se spune... întrebarea pe care o lasă cei de unde am preluat informaţia este dacă moartea a fost autentică, ori de cu totul altă natură.

  preluare de pe domeniul public.

 Ziaristul german Udo Ulfkotte a recunoscut recent, în direct la postul de televiziune RT, că timp de 17 ani, a fost omul CIA. Udo, care avea în palmares zeci de premii internaţionale, unul dintre cei mai importanţi corespondenţi externi ai ziarului Frankfurter Allgemeine a dezvăluit că atât el cât şi alţi jurnalişti din Germania au lucrat în favoarea Casei Albe. "De fapt suntem o colonie", a concluzionat Ulfkotte. 
 " Timp de 17 ani am fost plătit de CIA. Eu şi alţi zeci de jurnalişti am lucrat în favoarea Casei Albe", a afirmat celebrul ziarist într-o carte cu titlu elocvent: "Ziarişti cumpăraţi".
 Ulfkotte a povestit că, în Europa şi în Statele Unite, majoritatea companiilor de comunicare, aşa-numitele "non-official cover", lucrează pentru o agenţie de informaţii. "Cred că este mai mult decât orice cazul jurnaliştilor englezi, pentru că au o legătură mai strânsă, dar şi cazul ziariştilor israelieni şi, desigur, al celor francezi. Al celor australieni, din Taiwan şi Noua Zeelandă... sunt multe ţări implicate", a declarat Ulfkotte.
  Iată câteva dintre afirmaţiile jurnalistului german: "Nu este corect ceea ce am făcut până acum... boicotând şi discreditând Rusia, pentru a ridica un zid în Europa. Nu este corect ce am scris eu şi colegii mei. Noi am făcut să se intre în război, iar eu nu doresc război.
  Am devenit cetăţean de onoare al statului Oklahoma... De ce? Pentru că am scris pro americani. Am fost cumpărat de CIA, ca toli ceilalţi.
 Iranienii au fost gazaţi cu gaze chimice germane. Eu ştiam, aveam probe. Este inuman, criminal, iar eu am tăcut.
  Nu sunt ziarist, sunt un agent al serviciilor americane de informaţii, chiar dacă CIA nu va admite niciodată.
  Frankfurter Allgemeine nu scrie niciodată adevărul. Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi scris un articol în favoarea lui Putin. Noi avem o informaţie pur americană. De fapt, suntem o colonie.
  Ştiu ce se întâmplă dacă nu vreau să colaborez cu ei. De şase ori casa mea a fost percheziţionată pentru că eram acuzat că aş fi dezvăluit secrete de stat.
  Nu mă interesează ce se va întâmpla. Nu am copii.
  Dacă mă vor băga în închisoare e ok, va fi bine câtă vreme va fi restabilit adevărul."

 Iată aşadar politica învingătorului. Întrebarea care s-a născut în mintea mea... cum ar fi procedat Germania nazistă cu ai săi colonişti?