DA, A MERITAT ! 6 August 1945.

Acest articol apărea în urmă cu un an, dar am considerat că este necesar să-l republicăm, amintindu-mi de vorbele eseistului și filosofului G. Santayana - cei care uită trecutul sunt condamnați să îl repete!

   Deși nu constituie un jubileu, nu trebuie uitat NICIODATĂ că... da, a meritat! ori mai bine spus, au meritat.. cele două răspunsuri punitive la adresa probabil celui mai demn de dispreț popor al istoriei moderne, recte cel japonez,în speță, bombele atomice. Aproape zilnic suntem oripilați, atunci când mijloacele media ne transmit comportamentele josnice ale unora în raport cu bietele necuvântătoare: fie cintezoi, cămilă, berbec ori cal. Și, nu am deloc intenția de a fi patetic, flamboaiant, partizanal ori sarcastic. Nu, nimic din toate acestea ci doar de a reflecta un adevăr, unul dureros ce nu trebuiește NICIODATĂ uitat. Masacrele, barbaria și ticăloșia unui popor ce se pretindea și încă se pretinde civilizat. Alminteri, pornind de la următorul citat: o politică oficială de umilire a prizonierilor de război albi, cu scopul de a le diminua prestigiul în ochii populației indigene. Asta vis-a-vis de populațiile asiatice pe care chipurile veneau să le elibereze de sub dominația albă, dar... Masacrul si ororile de neimaginat în întreaga istorie a omenirii, cel de la Nanjing, despre care au depus mărturie mii și mii de martori oculari; așadar este totalmente irelevant să mai adăugăm decât mici fragmente de genul prizonierii au fost atârnați de limbă în cârlige de măcelărie și dați drept hrană câinilor hămesiți ori 80 000 de femei chineze au fost violate sau 300 000 de persoane non-combatante au fost ucise. Nu în ultimul rând Marșul Morții din Peninsula Bataan din Filipine plus mărturiile de război strălucit evidențiate în memoriile de răsunet ale unor combatanți pe Frontul din Pacific. Eroul de Război E.B. Sledge, Generalul Griffith participant în memorabila campanie din Guadalcanal, ampla istorisire a istoricului Harry A. Gailey, a marasmului din Arhipelagul Palau cu de acum legendara campanie a Peleliului, ori editorialistului W. Manchester de asemenea combatant al Infanteriei Marine Americane în campaniiile din Pacific. Toate evidențiază și reliefează un lucru mai mult sau mai puțin evident. Soldatul, de la cel mai jos grad până la general, japonez, nu a fost un combatant în sensul Convențiilor succesive de la Haga, ce defineau regulile războiului, nu, el a fost un scelerat, un produs al cavernei și grotei celei mai primitive, ce s-a manifestat atât de dezonorant pentru tunica militară, ce a dus la paroxism manifestarea infamiei, barbariei, urii față de rasa umană, încât azi, la zeci de ani după evenimente nu pot să spun decât că... pornind de la decizia Președintelui Truman până la ultimul bucătar din fundul junglei din Tarawa, soldatul american și liderul politic american a salvgardat omenirea în fața ticăloșiei deșănțate nipone. 

   Deloc, dar absolut deloc, istoria nu trebuie să vă exonereze... vorbind strict de timpurile actuale... probabil că secolele viitoare vor avea acest drept... dar azi 6 August ziua primei bombe atomice din istoria omenirii, trebuie amintită și sărbătorită doar ca un memento al victimelor Mikado-ului și nu o rememorare a îndreptățiților decedați în urma deciziei luate la Washington. 

  Rog pe acei partizani ai cauzei nipone să citească Furtuna Războiului a istoricului Andrew Roberts, pasajele cu josniciile de front ale purtătorului de uniformă nipon față de alți combatanți cu uniformă și vor avea dovada vie a decăderii la starea nu animalică, cât de-a dreptul bestială, demonică a celor ce-și propuseseră să redea Asia asiaticilor... iar cine mai dorește dovezi în plus, să lectureze sutele de memorii ale indigenilor din perioada ocupației japoneze ce, realmente regretau amarnic colonialismul european. Da, chiar așa a fost dragi cârcotași!

  Revenind în contemporaneitate, un eveniment petrecut chiar săptămâna trecută, îmi certifică faptul că lupul își schimbă părul, dar nu și năravul. Altminteri cum se poate explica decizia premierului nipon vis-a-vis de Coreea de Sud de a fi trecută la index alături de state paria!!! cu scuza că, vezi Doamne Coreea nu mai prezintă siguranță pe anumite paliere!!! Nu știu câți din partizanii cauzei nipone cunosc faptul că la 1910 samavolnic Japonia anexa întreaga Coree ce a fost tratată și umilită pe durata întregii ocupații, iar aici vorbim de civili, intelectuali, copii, mame etc în măsuri asemănătoare victimelor Holocaustului! Iată că tupeul nipon se perpetuează peste vremi.

   Păi atunci, cum se poate să spunem că nu a meritat, când și azi aveți același comportament de vechil, de stăpân pe moșie.... !?