Wednesday, August 16, 2017

CU TRUMP PRIN EUROPA

  Şi a fost luna iulie. Şi am avut cele două evenimente , unde, pentru întâia oară, preşedintele Trump a ieşit în lume (Europa). Evident că presa, clasa politică şi vulgul au aşteptat primul tete-a-tete americano-rus dintre cele două primadone, Trump şi Putin. Trump a "şocat" prin delegarea pe alocuri a fiicei sale, ori prin celebrele sale luări de poziţie mai puţin "ortodoxe" ce nu converg total cu practica cutumei diplomatice. Dar deja lumea e oarecum obişnuită.
  Ce putem desprinde din acest periplu, îl reprezintă anumite aspecte ce, pentru mine se ciocnesc cap în cap. Să mă explic oarecum. Deci Statele Unite impun în continuare sancţiuni de diverse naturi Rusiei, aşijderea UE prin vocea cancelarului Merkel, însă la întâlnirea bilaterală Trump-Putin se pare că de fapt se urmărea o deschidere, o cale spre a înlătura divergenţa Obama-Putin iar cei doi corifei îşi aduc exprimări pozitive, evident ce ţin de limbajul de lemn al diplomaţiei însă, pare a transpare o încercare de normalizare şi ieşire din impasul lăsat de către anteriorul locatar din Pennsylvania Avenue. Faptul că Trump a pornit pe un drum ce lasă în urmă practica ultimilor 70 de ani de binom armonios SUA-UE via NATO, l-am putut remarca în "aterizarea" la Wroclaw pentru a-şi da girul noului...de fapt vechi proiect al fostului general şi lider politic polonez Pilsudski, din interbelic, când dorea să pună pe tapet iniţiativa numită "Intermarium", ce avea drept scop atât atunci cât (ce paradox) şi azi de a contrabalansa hegemonia germano-rusă ce se întrevede în centrul şi estul european. Aşadar luând cuvântul în inima Europei, pe teritoriul polon, Trump punea piatra de temelie la proiectata " Iniţiativa celor trei mări" ce are drept scop crearea unei strategii a celor 12 state riverane cuprinse între Baltica, Adriatica şi Marea Neagră care, se pare, ţintesc nici mai mult nici mai puţin  decât stoparea aproprierii preponderent economice germano-ruse, reflectată mai ales prin proiectatul gazoduct North Stream ll ce eludează Polonia prin Baltica, unind cele două capete de pod (drept pentru care au şi existat vocalize polone ce au văzut în acest proiect resuscitarea Molotov-Ribbentrop) şi care dă fiori reci Varşoviei, iritând-o la maxim. Dar cum rămâne cu sancţiunile, frau Merkel ?!?!?!.. nu erai tu acea care după Crimeea şi Doneţk ai tot marşat pe ele ???? sau vorbim de alt film. Evident că atitudinea atât cea de peste ocean cât şi cea din interiorul UE denota aceiaşi meschinărie tipic imperialistă, exprimându-ne ca şi cum am fi Lenin. Căci atât de pe Potomac cât şi dinspre Bruxelles merg sancţiuni spre Moscova, doar până unde ne convine iar apoi brusc, subit... o întoarcem ca la Ploiesţi. Nimic nou sub soare! însâ, pare-se că central şi est europeni nu învaţă din istorie, nerealizând că sunt tot acelaşi cal de bătaie din ultimele secole. Rezumând, mă întreb cum este compatibil faptul că Tratatele succesive cu aspect juridic ale UE, Nisa, Lisabona etc stipulează explicit şi implicit o politică de cooperare şi armonizare în interiorul UE, cu plănuitul gazoduct ce contravine acestor politici, cum poţi pe de altă parte să impui chipurile sancţiuni însă păstrezi schimburile economice? Acum dând cuvânt Senatului american ce, şi el impune sancţiuni, dar preşedintele încearcă la Hamburg să intre într-un siaj care să elimine atitudinea rece a antecesorului, ca să nu spunem ostilă. Mai mult, după ce planează acuzele imixtiunii ruse în alegeri, Trump se vede pus în situaţia de a jongla între dorinţa de apropiere, coroborat cu presupusele acuze ce încă rămân în suspans, iar pe de altă parte vezi un pericol la est când în Polonia preaslăveşti "Intermariumul" ce, este prea bine ştiut se axează pe o poziţie mai ales antirusă (cel puţin din punct de vedere polono-baltic, deoarece alţi membri pot fi mai nuanţaţi).
  Cam aşa stă treaba prin Europa în această vară. Cel mai frapant lucru pe care îl pot remarca este că toate reuniunile au părut mai contradictorii ca niciodată.
Post a Comment