În urmă cu optzeci de ani, Europa se bucura de dimineața celei de a doua zile, a celui ce a fost cel mai atroce, monstruos și apocaliptic conflict din cele peste cinci milenii de civilizație umană. Cea care ne-a gratulat cu această binefacere nu a fost alta decât prea culta și civilizata Germanie ( aici pentru cele două epitete putem folosi simultan și ghilimele dar și omiterea lor).
Așadar, ascensiunea lui nea Adolf la frâiele Reichului german o datorăm bunului și blândului popor german ce prin mijlocirea votului electiv, cu mic cu mare s-au înghesuit să ni-l plaseze la butoane pe acest scelerat ce se visa simultan Macedonul, Napoleon și, cu siguranță biciul lui Dumnezeu. Ororile, încrâncenarea, marasmul, bestialitatea, valul de teroare ce a măturat de la nord la sud și de la est la vest întreaga Europă, nu au egal nici dacă cumulăm panoplia tuturor conflictelor din lunga istorie a civilizației umane. Culmea este, că nici nu s-a scurs secolul și noi stăm și tratăm la masă cu urmașii dihoniei! Crede cineva că dacă am pus botniță lupului ori am izolat leul în cușcă și-au pierdut ferocitatea? Ori natura animalică? Înclin să cred că nu. Evident scutul american, ce încă mai păstrează în inima fostului reich un escadron al tuturor armelor de nivelul a două divizioane, țin fiara înlănțuită, căci, altminteri, dacă am face un exercițiu de imaginație, atât urmașii acestor hoarde teutone cât și cei din surata scelerată de la soare răsare, am numit evident ferocele nipon, cum susțin, deci, în cazul în care istoria ar oferi șanse similare acestor doi proscriși ai omenirii, înclin să cred că ambi ar recidiva.
Cu certitudine turma progresistă a celor din divizia politicii corecte vor sări ca arși în ziua când vor da cu ochii peste acest memento, dar stimați progresiști, credeți că puținele decade scurse de la Armaghedon au reușit, în straturile profunde ale Weltanschauungului lor, să îi metomorfozeze? Dacă nu mă înșeală memoria, undeva în scrierile biblice se spune că lupul va îmbrăca blană de oaie... credeți că acești lupi, sunt azi niște mioare pastorale? Ori prezența masivă a băieților Unchiului Sam pe toate meridianele, țin în frâu potențialitatea apariției unor noi adolfi sau tojo!? Cu siguranță că nebunia megalomană poate izvorî pe orice meridian, dar, e necesar un cumul de factori, în special economici ca natură să arunce clone noi prin lume. Iar ethosul național alăturat unui hybris la fel de etnicisist, îl putem regăsi azi, cu alte fațete tot în mijlocul acestor două națiuni. Pornind de la mișcarea sportivă trecând prin furniturile economice, privind la cleștele monetar și manufacturier al Germaniei contemporane și aveți tacâmul complect, pitit la umbra străvezie al jocului societal mondial, numit capitalism, economie de piață totul împachetat frumos în strălucirea diamantină a termenului democrație liberală. Priviți câte economii europene a strivit colosul teuton în ultimi ani; priviți la aroganța din fețele sportivilor la marile competiții și veți vedea în spatele blăniței de mioară rânjetul canin al licantropului. Firește nuanța acestui memento poate avea accente ditirambice, însă nu trebuie uitat că Brexitul este o consecință îndepărtată a faptului că; după ce ai fost unica țară din actuala Uniune Europeană ce ai pus cu botul pe labe nu o dată ci de două ori intenția prusacă de hegemonie mondială să constați cu amărăciune că ai piedut războiul economic din hinterlandul european, și cea care oarecum te-a trădat și pactizează cu vechiul inamic este taman Marianne, cea care în iunie 1940 cu lacrimi de crocodil pactiza prin infamul Guvern de la Vichy cu taica Hitler! Nialcoș, ar zice țăranul ardelean!
Nu putem decât să plecăm capul amintirii milioanelor de tineri morți în tranșeele potopului, altor zeci de milioane de civili ce au văzut porțile infernului, cât despre învinși: RUȘINE!
...... și da, Germania ar mai avea mult de așteptat până să ridice capul drept, alături de Națiunile Unite, necum să sfideze în continuare cererile contemporane îndreptățite ale Greciei și Poloniei.
