HOLOCAUSTELE

      Majoritatea dintre dumneavoastra cunoasteti istoria atrocitatilor anti-evreiesti, si asta cu mult timp inaintea razboiului secundar global (de ex.pogromurile inchizitiei spaniole medievale).

      Ideea este ca nu acesta este scopul a ceea ce vreau sa pun pe tapet... am uzitat acest intro... doar pentru a reliefa directia prezentei "misive" :)

       Asadar, Holocaustul este un termen generic al limbii ebraice pentru genocid de rasa, dar care prin extrapolare, poate fi folosit mai generalist, ca exterminare a unui(unor) popo(a)r(e).

   Stiu de exemplu ca, Washington'ul, gazduieste un Muzeu al Holocaustului evreiesc, care daca nu ma insel, un anume domn Ioanid, roman de'al nostru, il manageriaza.

    Ok, toate bune si frumoase, toata stima mea pentru poporul american.... si pe buna dreptate evreii merita si meritau acest loc de readuceri aminte.

   Dar.... pe cand domnilor si un Muzeu al Holocaustului pentru american native cum bombastic, in opinia mea, sunt numiti primii locuitori ai Americii? Sau acesti cetateni de rangul doi, care au fost primii, dar au ajuns ultimii (ca doar abia dupa anul 1900, Congresul le-a acordat si lor cetatenia) vor astepta secole pana sa li se recunoasca toate nedreptatile.... si credeti-ma au fost multe.... comise de ceilalti locuitori ai mandrei Americi? Nu am intentii sau manifestari anti-americane, departe de mine gandul... insa mi se pare asa o lipsa de fair-play... pe unii sa-i rememoram, iar de altii sa ne facem ca ploua.

    Stimabililor....luati taurul de coarne....si aveti curajul, de a recunoaste franc... da i'am.... sunt prea multe si urate sa ma pun sa le enumar.

   Ce mi-a repugnat insa, de-a lungul anilor vorbind cu americani sadea sau altii, romani pripasiti pe'acol, a fost, o incercare aproape disperata, cel putin asa am simtit eu, de a-mi reliefa, cat de problematici sunt acesti natives.Asadar, mai explicit, vorbeam cu un domn, american neaos :) de pe la Seattle (apropo si Seattle a fost un domn nativ, pe care l'ati transformat in localitate), iar domnia sa, imi spunea ca:acesti nativi, au probleme cu alcoolul, chiar grave, cu suicidul, ori probleme de obezitate, neadaptare etc

    Dar onorata natiune.... nu v-ati intrebat vreodata.... asa in forul dumneavoastra interior... nu la nivel de suprafata, ca asa ati devenit meschini, oare de ce toate acestea?

   Probabil.... doar probabil spun, nimeni nu si'a dat seama.... n'ar fi exclus! Insa opinia mea, este clara.... noi europenii, transbordati de'a lungul secolelor, le-am dus si alcool si "civilizatie" (asta in sensul cum au perceput'o si inteles ei) si toate celelalte "binefaceri" de au ajuns sa fie extirpati ca natiuni... de au ajuns bietii sa se sinucida asa in numar mare.... cum stimabilul seattlezian incerca sa ma convinga.

    Revin si spun... nu sunt anti-american.... dar daca vad ca ploua afara, nimeni nu ma va convinge, cu oricate argumente ar veni, ca nu este asa.

    "Fiecare parte din acest pamant este sfanta pentru poporul meu. Fiecare ceatza din crangul intunecat, fiecare luminis si fiecare insecta este sfanta in memoria poporului meu. Fiecare parte din acest pamant e sacra... fiecare colina, fiecare vale, fiecare campie sau pajiste raspunde iubitoare pasilor (nostri)..."

     Capetenia SEATTLE (1786-1866), SUQUAMISH/DUWAMISH, extras dintr'o scrisoare din 1855 catre presedintele Pierce.

Nemuritorul - Articol scris la "trecerea" artistului.

„Lasă, lasă, lasă, lasă... că ne-ntoarcem noi acasă”... Ilarion, Colea, Jean, Iurie, Dem, Puiu etc şi acum... nemuritorul, cum pe bună dreptate Ion Besoiu s-a exprimat la trecerea în nefiinţă nu a omului... ci a artistului... cel ce a fost Sergiu Nicolaescu.

Doar un zâmbet amar pot avea, când folosind celebrele versuri Phoenix-iene, am pomenit câţva din titanii cinematografiei noastre... intraţi în eternitate, că s-au întors... da s-au întors în casele, în inimile, în subconştientul („Un fleac m-au ciuruit”) nostru, a celor ce am crescut, trăit, alături de ce a fost... „Noi, cei din linia întâi” a celei de-a şaptea arte.

Să mori octogenar, se poate spune că ai avut o viaţă împlinită, iar Maestrul înclin să cred că s-a simţit cvasi-totalmente aşa.

Să trăieşti vremurile în care a pus în luminile rampei producţiile care au dat pasiune, trăire, unora dezamăgire sau indiferenţă, este o realitate şi parte a unui capitol controversat, plin de subiectivism coroborat cu multă răutate şi invidie din partea, mai ales a unor fazani, ce aveau varii etăţi în epoca pomenită. Însă, iar aici îl plagiez pe istoricul Djuvara care plastic îl numea „cretin profund” pe un parlamentar... o turmă întreagă de profundităţi troglodite, frustrate, neîmplinite,  au tăbărât cu mic cu mare, care mai de care, emfatic şi bombastic, să dea să lovească... doar, doar ies şi ei din cloaca noroioasă şi putredă unde zac şi-şi îneacă lipsa (dorită de altfel) de a ajunge în Pantheonul naţional al recunoaşterii unor merite sau realizări.

Nu mă lasă condeiul să nu-i amintesc, din vârful peniţei...acel editorialist (jurnalist) ce liniştit ar putea să emigreze în KwaZulu-Natal pe post de saltimbanc sau măscărici, oricum îi permit „vastele” propensiuni în absolut orice, ori un director de muzeu de undeva din ţară, de care în afară de câinii vecinilor, n-a auzit nimeni, însă vine cu judecăţi de valoare; lista ar putea fi îmbunătăţită... însă artistul, actorul şi nu în ultimul rând regizorul Nicolaescu cel mult ar fi zâmbit pomenindu-i-se despre aceşti fluturi de stepă.

Indubitabil, timpurile şi fairplay-ul dau dreptul la opinie oricui, fie neofit fie cunoscător al cinematografiei; aş fi eu în primul rând meschin, că exprimându-mi oripilarea faţă de un asemenea tip de însăilări să nu ascultăm şi vox populi (la urma urmei chiar persoană publică fiind respectivul, este parte a poporului implicit).

Cariera Maestrului, rea, bună, fără doar şi poate nu sunt critic de cinema, la fel şi cei ce apar pe sticla şi-şi urlă vituperaţiile de dragul de a se auzi sau să fie remarcaţi, o poate judeca şi cuantifica în primul rând publicul iar undeva în timp istoria artei (cinematografice). Ce pot remarca, în primul rând statistic, afluenţa a zecilor de milioane de spectatori în sălile de cinema, la cele 60 de filme regizate şi apropo...că a fost omul regimului, ok, dar nimeni nu a adus cu arcanul publicul la spectacol, iar sprijinul cu figuranţi, logistică, bani, etc, nu vin să spun aşa au fost vremurile, însă dacă am privi şi-n alte ogrăzi, sunt sigur că găsim similitudini. În teorie arta ar trebui să meargă de la sine, fără sprijinul şi imixtiunea statului... dar privind totuşi obiectiv, maestrul era sub vremi şi nu invers.

S-a spus că era naţionalist (vezi America), că nu s-a respectat adevărul (dar cine deţine Marele Adevăr?) istoric, că a copiat (toţi se inspiră la un moment dat de undeva) pe nu ştiu cine. Categoric, Maestrul a fost în primul rând un om ce a încercat după puteri să creeze şi să lase în urma sa ceva. Nenumăraţii factori care i-au dat această şansă unică, au ţinut de noroc, hazard dar nu în ultimul rând de VALOARE.

Nu pot să spun că am văzut mai mult de o mie de filme in viaţa mea, pornind aleatoriu de la “Zbor deasupra unui cuib de cuci” până la „Rambo” să zicem, dar ce pot să susţin cu tărie este că nici „Troia” (computerizat), nici „Plutonul” lui Stone ori mai ştiu eu ce, n-au reuşit să mă năucească atât de mult încât să-l privesc pe Maestrul Nicolaescu ca pe o bibilică căzută într-un ţarc cu tigri, neştiind ce se întâmplă.

Maestrul nu „are” şi nu „va avea” niciodată nevoie de pro domo; publicul a făcut-o, o face şi va continua să o susţină mult timp după ce detractorii săi vor fi nişte biete năluci navigând spre nicăieri.

„Noi, cei din linia întâi” este un film, aparţinând cinematecii maestrului Sergiu Nicolaescu.

MAESTRE N-AI PLECAT.

VEI PLECA ATUNCI CÂND VOM PLECA ŞI NOI!

Spiritualitate chineza

 

Maestrul Liezi saracise si arata infometat. Un oaspete la curtea ministrului Zi Yang din regatul Zheng i-a vorbit acestuia despre Liezi: "Lie Yukou este un carturar care a ajuns la cunoasterea lui Dao. Locuieste in acest regat, dar este sarac lipit pamantului. Nu cumva nu va plac carturarii? "Imediat, Zi Yang a trimis un slujbas la Liezi ca sa-i aduca de mancare. Cand Maestrul Liezi l-a vazut pe trimisul suveranului, l-a salutat cu doua plecaciuni, dar a refuzat darul. Trimisul pleca, iar Liezi intra in casa. Sotia lui il privi si, apasandu-se cu mana pe piept, spuse:"Am auzit ca nevasta si copiii celui care a ajuns la cunoasterea lui Dao se bucura de viata usoara si placeri. Numai noi suntem flamanzi. Voind sa-si indrepte greseala, Suveranul ne-a trimis de-ale gurii, dar tu nu ai primit darul. Acesta sa fie oare destinul nostru?" Maestrul Liezi ii raspunse razand: "Stapanul nu ma cunoaste personal. Mi-a trimis de mancare pentru ca cineva i-a vorbit frumos de mine. Intr-o zi va ajunge sa ma pedepseasca pentru ca cineva ma va vorbi de rau. De aceea n-am primit darul. "In cele din urma, pentru ca duceau o viata grea, locuitorii din Zheng l-au ucis pe Zi Yang.

ZHUANG ZI filosof chinez

DE CE NU POT FI MONARHIST.DAR REPUBLICAN DE CE AS FI?

   Mi-au cazut in mana mai deunazi, pasaje semnificative ale perioadei carliste, mai explicit anii 30-40 ai secolului trecut. Pur si simplu m-am crucit in urma celor citite. Aveam impresia ca citesc un roman de aventuri despre o tara fictiva. Dar vai cata durere...de fapt era vorba de tarisoara noastra scumpa. Santaj, trafic de influenta, extorcari,coruptie, jaf, crime, adulter totul la cel mai inalt nivel, recte Palatul Regal... iar deasupra tuturor tronand celebra camarila a Lupeascai amanta lui Carol al doilea, tatal lui Mihai inca in viata, si amantul amantei, Urdareanu.

  Acum ca suntem in prag de 10mai, fosta sarbatoare nationala, reamintesc pripasirea pe aceste meleaguri a familiei regale. Cand "monstruoasa coalitie" il inlaturau pe Cuza os domnesc pamantean, au adus pe tron un locotenent'as de vreo 27 ani si l'au inscaunat drept Carol intai de Hohenzollern etc. Se spune ca a facut multe pentru tara, asa o fi, nu intentionez sa polemizez, insa "stralucitul" nepot, numitul Carol al doilea mi-a dat de gandit, pentru ce monarhie?

   Asadar, nu "conteaza" moralitatea personajului, au fost cazuri in istoria altor tari chiar si oligofreni, gay etc,insa nu pot fi de acord ca prin simpla filiatie sa te trezesti sa conduci o tara. In sistemul republican lupta e la "sange" pentru "tron".

   In ziua cand Mihai abdica fortat de la tron a plecat cu un tren de avutii in tari straine. Strabunul Carol intai intrase in Bucuresti pe cal... se pare ca totusi e bine sa vii pe cai chiar si obisnuiti si sa pleci cu forta miilor de cai de locomotiva...burdusit.

     Ei si iata-ma la momentul actual Precum ziceam, monarhia a fost inlaturata samavolnic...asa spune istoria Romaniei.,..ok, toate bune si frumoase, insa stimabililor democrati postdecembristi, cand cu emfaza ati condamnat regimul comunist ca fiind criminal chiar in sedinta solemna parlamentara cu  -escu, nici nu conteaza care anume....pai de ce nu ati renuntat si la republica adusa de armata rosie? Au condamnam doar ce ne place iar ceea ce e in folosul nostru "democatic" :) uitam cu desavarsire a condamna.

   Asadar ma vad a constata ca am putea fi unicat pe plan global. Pe de o parte un regim inlaturat cu forta (monarhia), apoi instaurarea republicii ce inca este pe rol. Insa pe cei care au introdus-o ca forma de guvernamant ii blamam de criminali... dar "adoram" sa folosim pe mai departe "greaua mostenire" :) (oare o fi? ) ce ne-au lasat-o, ba mai mult chiar ne place.

  Curat murdar...cum zicea mai unul pe la 1900... :)

PASTORALA

    Deschizand de dimineata televizorul si comutand pe canalul Euronews am ramas siderat. Nu mica mi-a fost mirarea, nedumerirea si contrarierea sa constat ca acest post a carui sorginte nu o cunosc relata despre Pastele Ortodox.

    Sa vedeti de unde-mi veneau mirarile! Asadar fiind Marea Sarbatoare a Crestinatatii Rasaritene (biserica greaca cum o numesc catolicii si nu numai) stimabilii de la Euronews relatau el fugitivo strict de la Moscova si Kiev despre Paste.

    Asadar fratilor de la Euronews....pentru voi Europa ortodoxa este doar vechea Rusie kieveana iar tarisoarele astea de prin U.E., gen Grecia, Romania, Bulgaria si Ciprul grecesc sunt asa adiacente, colaterale...nici macar demne de remarcat.

    Ok fratica, stiu ca nu va tineti de canal al U.E. sau mai stiu eu ce institutie bruxelleza....insa, sa stiti si voi ca Rusia clasica, niciodata nu s-a considerat parte a Europei geografice, geopolitice sau "clasice" ca sa reiau termenul.

    Chiar ma gandesc ca daca se cala o sarbatoare importanta a Chinei, tot azi, cu certitudine vedeam live de pe la Beijing, Guangzhou etc cine mai stie ce relatari.

     E clar ca petrogazele rusesti fac tot rostul, ca doar din ce se "infrupta" aproape toti vesticii? ...insa alde Merkel, Hollande, Cameron sa iau doar cativa din greii : ) Europei ar fi chitcait la toata media sa reflecte acea teoretica sarbatoare chineza doar-doar mai insuruba cate'un mertan, airbus ori mai stiu eu ce...pe gatul absorbantei piete chineze.

  Asta fu si Pastorala...noi ortodocsii comunitari suntem asa ceva numere sau decoruri....caci interesele primeaza, chiar si cand e vorba de cele sfinte.

Spiritualitate chineza

  Zhuangzi dadea la undita in raul Pu. Regele din Chu a trimis doi demnitari sa-i prezinte salutul sau. Acestia i s-au adresat: "Regele doreste sa va ocupati de guvernarea tarii ".Zhuangzi, tinandu-si undita, le raspunse fara sa-i priveasca:"Am auzit ca in regatul Chu exista o broasca testoasa sfanta care a murit acum trei mii de ani. Regele a pus-o intr-un cos de bambus, a acoperit-o cu un stergar si a ascuns-o in varful templului stramosilor. Oare aceasta broasca testoasa a preferat sa moara pentru ca sa-i fie pastrata si pretuita carapacea? Oare ar fi preferat sa traiasca si sa-si taraie coada in noroi? "Cei doi demnitari spusera intr-un glas: "Ar fi preferat sa traiasca si sa-si taraie coada in noroi". Zhuanzi replica:"Atunci plecati!Eu imi voi tarai coada in noroi."

                     ZHUANG ZI filosof chinez, alaturi de LAO ZI si LIE ZI este considerat unul din cei trei parinti ai daoismului.

AVATARELE NAZISMULUI

     Din capul locului tin sa precizez ca nu sunt un fan al Germaniei ca natiune sau orice altceva. Doar ca de o buna bucata de timp ma "framanta" :) o chestiune, mai explicit, care-i treaba cu nazismul, implicit si demonizarea lui ce-mi pare a fi o problema demonetizata ( in sensul de banal ).

    Pe buna dreptate cred ca v-ati intreba, de ce ? Doar o mica introspectie de natura istorica fac, pentru a intelege de unde pornesc si unde, bineinteles doresc sa ajung . Asadar acel N.S.D.A.P. a lui Hitler si clica sa, formand un partid i-au spus " Partidul National Socialist al Muncitorilor din Germania " asa ca traducere aproximativa :).

   Intorcandu-ma in contemporaneitate....aratati-mi va rog un popor, mai ales de acilea din Europa care nu este ori eventual voalat nu-si manifesta o atitudine sau ceva tipic natiunii sale, in speta, national.

   Nazismul, reprezinta nimic altceva decat o pronuntie prescurtata, adica - nazi....a limbii germane pentru cuvantul national. Oarecum cred ca am reusit sa ma fac inteles...in cel mai rau caz sper :)

    Demonetizarea la care am ajuns, exprimand-o prin banalitate...oriunde am circulat sau eventual am discutat cu cetateni onerosi ai Europei, mandria nationala ( de cele mai multe ori in sensul pozitiv ) transparea prin toti porii. Asadar mon cher, ce e toata tevatura asta cu nazismul (adica nationalism ) cand de la arenele de fotbal si nu numai pana la banalul spaniol ce nu facea cumparaturi de la Liedl o gasesc in forme cat mai variate, hilare adesea si cum spuneam si ma repet de o banalitate crasa.

    Se pare ca de fapt, aceste avatare cu nazismul... reprezinta o incercare de transmutare a unor probleme reale spre asa zise pericole ce sunt in cel mai fericit caz demonetizate...caci altminteri in realitate problema este strict imaginara.

   Si ca sa inchei intr-o nota triumfalista pentru orgoliul european :) cred ca americanii sunt mult, mult mai nationalisti, chiar asa cu tot cosmopolitismul lor, decat locuitorii vechiului continent. Un exemplu care cred ca da suficienta, arborarea drapelului national ( stars & stripes ) aproape la tot pasul :)......ma gandesc ca nu poate fi altceva decat mandria si orgoliul national :)

                           Pupat Piata Independentei ....:)

Spiritualitate chineza

 Candva Zhuang Zhou s-a visat fluture. Ce fericit era fluturele! Era atat de incantat si bucuros, incat nu mai stia ca este Zhou. Insa, deodata, s-a trezit si s-a mirat ca este Zhou. Nu mai stia daca Zhou se visase fluture sau fluturele se visase Zhou. Asadar, intre Zhou si fluture trebuie ca exista o deosebire. Aceasta se numeste "Transformarea Lucrurilor" .

 

             ZHUANG ZI, FILOSOF CHINEZ aprox. 369 - 286 inainte de anul zero.

 

EUROPA INCOTRO!

    Triplu AAA, inflatie, deflatie, piete, relocalizari, agentii de rating, foi de parcurs criza datoriilor, eurobonduri, devalorizare interna, fuga capitalurilor (cred ca nu in cosmos), mari specialisti ca Nouriel Roubini, Ian Bremner sau Paul Krugman... toate aceste cuvinte sau nume pentru europeanul de rand nu reprezinta aproape nimic sau in cel mai fericit caz :), ceva de genul cum i s-ar vorbi intr-o limba total necunoscuta ori una moarta demult.

  

    Europa, acest nume mitologic grecesc, este in primul rand un conglomerat inghesuit pe un spatiu restrans de natiuni ce incearca sa se transforme intr-o uniune, stat federal, natiuni asociate...spuneti-i cum doriti... ca directia sau rezultatul e cam totuna.

   Facand un arc peste timp in "anii de glorie ai prosperitatii" vest europene, pot oferii un raspuns la ceea ce ni se serveste drept, Marea Criza. In acei ani (perioada 1950-1975) cand economia globala era in alt stadiu si la alti parametri, guvernele tarilor din fosta CCE, numele mai vechi al actualei UE, isi permiteau sa dea salarii, protectie si asistenta sociala si medicala deoarece gandeau pe termen scurt, nu priveau cum va fi treaba cu cei de peste 1,2 generatii. Se imprumutau cum vroiau, huzureau cu banul public... occidentalul traia cu mult peste puterea reala a economiei ... si a venit ziua scadentei, la un moment dat.

     O paranteza larga am de facut.Noi, cei din blocul comunist eram invidiosi pe aceasta bunastare la vedere, care cum spun era artificiala... adica era peste forta autentica a economiilor respective.

    Si uite-asa intr-o noapte:) a venit scadenta! Cand aceste state s-au "lipit" strict pentru propriul interes cu fostul bloc rasaritean au realizat ca nu mai pot sustine acele politici anterioare (aparitia tigrilor asiatici, forta economica americana si japoneza etc)... doar cativa dintre nenumaratii alti factori obiectivi ce au concurat in a frana "prosperitatea" europeana. Ei (vesticii), in mintea lor sugubeata, credeau ca vor construi un super-stat rival in primul rand Americii. Trecand dincolo de diferentele insurmontabile de limba, cultura, obiceiuri... niciodata un finlandez nu va fi ca un portughez, un irlandez ca un grec sau un roman ca un german.

     Ok, aici am evidentiat aspecte istorice sau colaterale ce au premers crizei.Pe toate canalele media specialisti, politicieni si politologi, jurnalisti etc dau care mai de care cu solutii, bla-bla, vorbe pisichere oferind marele panaceu.

    CRIZA... stimabililor, este efectul politicii nesabuite a guvernelor din perioada amintita care PUR SI SIMPLU au azvarlit in dreapta si stanga cu bani ce nu le apartineau (ca nu-i aveau), mai mult, doar pentru a ramane la putere, stiind ca in ziua scadentei nu EI vor achita devizul ....au creat falsa impresie (la care si noi romanii am aderat) a unei bunastari perpetue.

   Asadar dupa acest mare balon de sapun toti au ajuns cu picioarele pe pamant, insa nenumarati din ei (guverne, oameni ) cu mari datorii fata de creditori.

    Europa este si va ramane ca acel personaj....doar un mit si nu o realitate statala.

Obama vs. Romney - Articol apărut cu o săptămână înaintea alegerilor prezidenţiale din Statele Unite.

America a intrat pe ultima sută de metri a alegerilor prezidenţiale, eveniment ce va avea loc în luna ce urmează. Saptămâna aceasta a avut loc cea de-a treia şi ultima dezbatere televizată, a celor mai importanţi protagonişti ce se vor prezenta in faţa alegătorilor. Încercând să fac o analiză a şanselor, din perspectiva platformelor, carismei şi anumitor factori obiectivi, ţinând cont de situaţia internă americană cât şi a provocărilor pe eşichierul global, cred că s-ar putea trage unele concluzii, care să-mi ofere oarecum conturarea posibilului învingător.

               

 Aş începe cu preşedintele in exerciţiu, care la încheierea mandatului, iese oarecum erodat, ţinând cont că a intrat în exerciţiu pe fondul celei mai mari crize a lumii capitaliste (din toate timpurile). Pe lângă aceasta, se poate enumera, datoria guvernamentală, ştiindu-se că S.U.A, sunt cel mai îndatorat stat din lume, cu un deficit bugetar ce egalează sau chiar depăşeşte P.I.B-ul, ori controversata lege a sănătaţii, care stipulează şi garantează un minim de asistenţă medicală pentru absolut toţi americanii, totul prin creşterea contribuţiilor, fapt ce a stârnit suficiente controverse sau nemulţumiri, un somaj ce a fluctuat intre 8 si 10%, mare pentru America, care ani la rând a avut sub 5% această rată, cu relocalizarea locurilor de muncă, mai ales in Asia. Cu toate aceste mari probleme interne, neuitând totuşi situaţia externă, unde America este impilcată global, încercând să impună un anume model, dar care a devenit tot mai contestat in zonele ”periferice” ale mapamondului (vezi Orientul mijlociu, Africa de Nord, America de Sud, zona Asiei, etc).

Obama a câştigat in 2008, cu celebrul slogan ”Yes, we can” (Da, noi putem) iar acum vine cu unul ce pare ca îl continuă pe precedentul ”Forward” (înainte), sună… apropiat oarecum de îndemnurile moralizatoare ale unor timpuri destul de recente, ce paradoxal, ar contrazice că doar acele sisteme foloseau îndemnul mobilizator.

Nu pot lăsa în afara discuţiei, dosarul iranian, unde, din umbră, puternicul lobby israelian se pare că are un important cuvânt de spus. În ciuda acestor provocări, administraţia Obama, a condus corabia americană la limanul crizei, economia e cât de cât stabilă, oricum peste situaţia U.E. Ca puncte forte pentru actualul preşedinte, aş putea enumera, acordarea premiului Nobel pentru pace, lichidarea lui Osama bin Laden, participarea în jocul politic global de pe o poziţie mult mai conciliantă şi elastică decât rigida administraţie anterioara (Bush jr.), într-un context al unei lumi multipolare, cu toate că jocul duplicitar, dar nuanţat, încă persistă, cel puţin în relaţia cu Rusia, de exemplu. Pe de o parte o anume deschidere şi relaxare, bineînţeles exclud orice asemănare cu perioada războiului rece, iar pe de altă parte stăruinţe în controversatul scut antirachetă de la fruntaliile Rusiei, situaţie ce irita Moscova, mai ales odată cu reîntronarea putin-iana.

În urma acestui sinoptic, aruncând o privire spre contracandidatul democraţilor, reprezentantul republican Mitt Romney, apare oarecum ca marele necunoscut, cel puţin din perspectiva noastră (românească). Mormon (cult creştin, neoprotestant), însă parte a establishmentului american, se ştie că mormonii sunt printre posesorii celor mai mari averi din S.U.A.

Romney, pare un candidat surpriză, în sensul că este destul de puţin pus la punct, mai ales cu politica la nivel înalt, reprezintă oarecum linia deloc maleabilă a unui R.Reagan sau Nixon, care în contextul când erau la Casa Albă, tratau de pe poziţii oarecum de forţă, vis-à-vis de dosare suficient de sensibile, ale momentelor respective.

Pe probleme de politică internă, Romney este un continuator al liniei tradiţionale, republicane, suficient de conservator, a spus-o explicit că nu va taxa clasa medie bogată, revizuirea legii sănătaţii, programe specific de dreapta, acuze ca Obama este socialist şi aduce problematicile europene în casele americanilor prin programele sale.

La capitolul relaţiilor externe, a formulat implicarea, atitudinea şi imaginea Americii în cel mai clasic spirit al liniei republicane de după cel de-al doilea război mondial. Explicit, a numit Rusia inamicul public numărul unu, a tranşat în termeni alb-negru problematici gen China, ameninţarea teroristă, etc.

Punând în balanţă, plusurile şi minusurile celor doi candidaţi, neintenţionând să fiu subiectiv, aparte şi de sondajele de opinie americane, înclin să cred că noul locatar al incintei din Pennsylvania Avenue, va fi vechiul preşedinte, recte Barack Hussein Obama.