FURTUNA CE VINE

   Memorabile au ramas cuvintele lui Winston Churchill ce acum aproape 70 de ani cu o premonitie sumbra anunta la Fulton in Statele Unite " cortina de fier " ce avea sa acopere acea parte de Europa ce incapea sub hlamida sovietica.
   A mai ramas doar o saptamana pana cand Romania va schimba macazul, adica Traian Basescu va parasi ... peste vreo doua luni mai exact... Cotroceniul, iar lupta pentru instalarea noului locatar va fi in proportie covarsitoare intre Klaus Johannis si Victor Ponta, deoarece restul sunt  "ogari " ca si in cursele de atletism, adica acei atleti ce alearga doar sa duca trena, ritmul si tempoul sustinut alert, neavand sansa si consistenta pentru victorie. Bineinteles ca  in orice exercitiu electoral partizanatele merg de la bunul simt pana la fanatisme de cele mai multe ori nejustificate lasand la final crema... adica acei care au interese directe ca persoana ce o sustin sa iasa la final pe esichier in postura de vainqueur. Acei vanitosi care in strafundul lor s-au vazut in postura de a participa la electiuni, nerealizand ca sansele lor sunt identice ca de exemplu o fufa gen Oana Zavoreanu sa ajunga presedintele planetei Marte, s-au aruncat in vartej... si pornind de la ridicolul situatiei ca Vadim Tudor si Ghiuri Funar sa lupte sub stindardul revendicat de ambii ai aceleiasi formatiuni, trecand la execrabila situatie in care minoritatea maghiara impune nu unul ci doi candidati, ori Macovei la fel de insipida ca un suc citric, Dan Diaconescu in postura de candidat al omului ce se incalzeste la focul din tomberonul stradal, lasand  la final " greii " mai ales de cap Melescanu, Tariceanu si Cleopatra politicii romanesti, madam Udrea. Au mai ramas ceva nume, care chiar nu merita atentia, este dincolo de ridicolul ridicolului astfel ajung sa ma exprim tautologic, insa cei pomeniti nu sunt foarte departe de situatia exprimata, doar ca ei au o imagine mai vizibila ori sustinerea unui partid. Raman la convingerea ca cei mai buni candidati ai dreptei au ramas pe tusa, cum se spune... astfel ca domnii Antonescu si Cristian Diaconescu stau acasa si probabil suspina ca nu sunt acolo in prim-planul momentului.
  Revin la cei doi, care cum spuneam vor duce lupta finala, asta daca nu cumva Doamne fereste domnul Johannis va avea problema incompatibilitatii bagand alianta ACL intr-o criza profunda, insa daca ei vor fi corifeii zilei de 16 noiembrie va fi ziua in care Romania va intra intr-o noua era. Si chiar nu vad nicio exagerare, deoarece privindu-i pe cei doi si comparandu-i cu cel ce va intra in manualele de istorie, adica T. Basescu, diferenta este net vizibila foarte mare intre personalitatea, stilul etc lor si a predecesorului. Nu incerc sa fac analize exhaustive ale programelor celor doi, insa doresc sa folosesc precedente si sa trag acel semnal de alarma ca si in celebrele cuvinte ale batranului leu britanic. Privind in curtea PSD adica partidul ce de mai bine de doi ani guverneaza Romania, nu gasesc alte cuvinte decat groaza ce ma cuprinde in cazul ca vom fi condusi de domnia sa Mister Nicio Realizare. Faptul ca pretul la un lucru de stricta necesitate, nu de lux, este cel mai mare in UE adica benzina, faptul ca nu am vazut niciun jucator global ( multinationala ) sa vina sa faca investitii ce ar fi dus la crearea a minimum cateva zeci de mii de locuri de munca, faptul ca tineri sub treizeci de ani doar in virtutea ca tata e mare mahar in partid sunt parte in consilii de administratie, agentii guvernamentale etc, iar capabilitati ale tarii isi trag oscioarele prin cine stie ce targ de tara, faptul ca marea coruptie din acest partid o vedem zilnic pe micile ecrane, ori ca nea Adi Nastase a revenit in forta, el ce a fost ca si tavalugul mongol prin ruinarea economiei nationale, faptul ca partidul-stat atribuie bani in moduri explicite doar clientelei de partid, reprezinta tot atatea repere in a-mi inocula groaza pomenita si a ma pune sa gandesc la a cere azil chiar intr-o tara naruita de marasmul momentului, ebola. Furtuna ce o intrevad ma duce cu gandul la lucruri lugubre cum am simtit intr-o zi, gandindu-ma ca fiind pe trecerea de pietoni, masina unui membru important din teritoriu al PSD m-ar lovi si unica punitie ce i s-ar imputa ar fi faptul ca pietonul era neatent. Nu doresc sa inoculez panica in randul cititorului, insa cred ca daca PSD-ul va lua haturile la Cotroceni, vom asista la cea mai mare migratie din istoria Romaniei, migratie in care milioane de romani vor purcede in cele patru colturi ale rozei vanturilor. Eu unul, nu mai vad nicio perspectiva, cu toata apartenenta la familia euro-atlantica cred ca vom fi acel stat esuat, care va trai ca si copilul de la casa de copii, renegat dar tolerat in societate. Furtuna ce va veni va fi una de lunga durata, deoarece dupa anii infructuosi ai acestei domnii vor fi necesari altii pentru a repara. Ma prevalez de precedent si cel mai concludent de guvernarea in exercitiu, iar orice om onest nu cred ca poate sa-mi ofere contraargumente pertinente nu sloganuri ieftine ce prind la cei cu intelect mediocru. In acest caz, o cortina de fier se va lasa deasupra vechi Dacii, iar omul de rand, palmasul nu va mai avea alternative, va fi prizonier in propria-i tara, deoarece nu vor pleca chiar toti, va asista la reintoarcerea istoricelor regimuri fanariote de trista amintire, cand tara era spoliata de domnitori ce se succedau unul altuia si au lasat sintagma de sugatori venali ai avutiei nationale... caci ce sunt altceva Nastase, Voiculescu etc ? decat urmasi demni ai acelor fanarioti... vor fi unii ce vor obiecta ca fanariotii erau alogeni, cu atat mai mult mon-cher ca macar erau straini de neam si nu le pasa de trogloditul national.
   Sa dau o mica satisfactie si celui mai fanatic dintre detractorii potentiali a ceea ce am asternut aici, bineinteles ca domnul Johannis nu va fi Mesia, sa ne trezim peste noapte ca vom trai ca in Norvegia, insa cel putin cred ca vom asista macar la ... Romania bunului simt.

IPOTEZA CU IZ VERIDIC

   Doborarea cursei de linie ce ducea din Tarile de Jos spre Malaezia in survolul sau nefericit pe deasupra freneticei Ucraine, 295 de victime ce visau la o vacanta de vis, s-a incheiat cu o enigma... pana la urma. Cine au fost vinovatii ?
  Comunitatea internationala, condusa de tarile occidentale a indreptat din primul moment degetul spre Rusia putiniana, doar in virtutea escaladarii secesioniste din acea parte a Ucrainei. Lucrurile par ca sunt mai complexe, iar daca facem o analiza pertinenta a unor dezvaluiri recente am putea sa tindem sa credem un aspect pe care l-am sustinut din primul moment. Cine avea cel mai mare interes ca in zona anatema sa cada asupra separatistilor pro-rusi si bineninteles in extenso spre adevaratul beneficiar al crizei dupa opinia vesticilor ce oricum creasera premizele incidentelor de pe Maidanul kievean, ati inteles desigur ca e vorba de Rusia, decat Ucraina ce intrase in disolutie statala ? Iata ca un concurs de imprejurari, adicatelea vocea unor experti citate in ziarul The New Straits Times, ziar de limba engleza din Malaezia, vin cu dezvaluiri ce unora li s-ar parea drept senzationale. Acolo se spune ca o racheta aer-aer plus tirul concertat al unui avion militar de vanatoare Suhoi-25 ce era in "umbra" nefericitilor din avionul Boeing MH-17 ar fi de fapt autorul, nicidecum  sistemul de rachete BUK operat de la sol de militiile sau separatistii, numitii cum doriti, pro-rusi. Vocile ce s-au exprimat in articolul din publicatia malaeziana sustin ca alaturi de racheta aer-aer o salva de calibrul 30 mm ce s-au regasit in gaurile de gloante in partile de fuselaj recuperate la sol explica de fapt lipsa atacului cu sistemul de rachete. " Un BUK-M1, cu focosul sau de 70 de kilograme, ar fi fost de ajuns sa doboare avionul, fara sa fie nevoie sa-l mai termine cu armele" preciza o sursa care elucida prezenta gaurilor de cartuse din fuselaj. Su-25 zboara pana la altitudinea de 7620 metri si avand in dotare un tun de calibrul 30 mm, era in " umbra " Boeingului ce survola spatiul aerian undeva la 10 000 de metri, zona de croaziera a avioanelor civile in general. " Unele sectiuni prezentau tipare de impact specific schijelor provenite de la detonarea unui focos de proximitate, in timp ce altele prezentau urme grupate precis, corespunzatoare unui tir de artilerie" spunea unul din experti, ceea ce confirma si ce sustinea ulterior doborarii Boeingului, ministrul Apararii din Rusia ca Su-25, din dotarea Fortelor Aeriene din Ucraina era in " umbra " ba mai mult centrul de monitorizare Rostov a confirmat prin captura video prezenta umbrei. Ce a ramas ciudat in privinta zborului a fost faptul ca sistemul de control aerian rus a constata o deviere de 14 kilometri de la coridorul initial in interiorul spatiului aerian ucrainean, iar aceasta deviere nu ar fi putut avea loc fara directionarea controlorilor de trafic ucraineni, mai mult radarele rusesti au sesizat si activarea Fortelor Aeriene din Ucraina, exact in momentul survolului cursei MH-17.
  Serviciul de Securitate al Ucrainei a confiscat casetele cu inregistrarea transmisiei aer-sol dintre Boeing si controlorii de trafic imediat dupa incident, nepunandu-le la dispozitia investigatorilor. Plus ca anumite rapoarte media au furnizat stirea ca celebrele cutii negre ale avionului doborat nici pana in ziua de azi nu au fost date publicului cu informatiile continute.
   Ipoteza vehiculata, ce aduce probe cred ca destul de pertinente, cu toate ca nu ma pot erija in a spune ca sunt un specialist, insa imi confirma ceea ce din primul moment am sustinut-o. Cine avea cel mai mult nevoie de un astfel tip de incident, macabru pana la urma, iar daca am lasa firul imaginatiei sa curga am ajunge la celebra teorie a conspiratiei cu Turnurile Gemene, unde se spune ca Statele Unite aveau nevoie de o drama cu impact emotional puternic pentru a declansa cruciada din Orient. Dar aceasta este alta poveste, a istoriei recente.
  Ramane inca misterul legat de aceasta tragedie contemporana, dar consider ca principalul ei beneficiar este Ucraina.

AMERICA... DE RASUL CHINEI

   Incidentul de la Ferguson, din statul federal Missouri, in care un tanar afro-american a fost ucis de catre un politist, ce vine in continuarea unui incident similar petrecut in urma cu un an in Florida, cand un membru al protectiei civile a impuscat mortal un adolescent tot de culoare Trayvon Martin, in ambele cazuri aparatorii legii fiind albi iar victimele de culoare, au dat apa la moara unei racile vechi a societatii americane... rasismul.
  Cu toate ca a trecut mai bine de jumatate de secol, de cand in Statele Unite au fost adoptate Legile drepturilor civile, aceasta meteahna persista iar celebrul speech al lui Martin Luther King " Am un vis " se pare ca in multe aspecte a ramas tot un vis. Pe baza unor dovezi indubitabile, cu toate ca acum 60 de ani Curtea Suprema anula segregatia rasiala in scoli, ea este inca vizibila in ochii multor vizitatori straini. Un exemplu elocvent al perpetuarii maladiei cronice a rasismului il reprezinta procentul de 70 la suta dintre afro-americani care sustin ca sunt tratati mai putin corect de catre politie, tribunale, scoli ori alte institutii importante de stat. Protestele de la Ferguson, unde 21 000 de locuitori sunt de culoare insa primarul si cinci din cei sase membri ai Consiliului Local sunt albi iar din efectivul de 53 de politisti 50 sunt deasemenea albi spune multe, dar nu suficient, mai ales daca rememoram cuvintele primului presedinte afro-american din istoria Statelor Unite, care in urma cu un an la incidentul floridian, cand cel ce-l omorase pe T. Martin fusese achitat de o instanta de judecata spunea... " Si eu puteam fi Trayvon Martin ". Faptul ca strazile au fost impanzite de vehicule blindate, politisti inarmati ca de razboi, gaze lacrimogene si cocktailuri Molotov, dau imagistici suprarealiste de republici sud - americane din perioada neagra a epurarilor contra stangii de falangele Condorilor, insa eroare, toate s-au petrecut in flamboianta republica a democratiei autentice. Atat de socanta a fost situatia incat presedintele a trebuit sa-si intrerupa vacanta iar procurorul general al Statelor Unite, Eric Holder declara stupefiat ca " intr-un moment in care trebuie restabilita increderea reciproca intre populatie si fortele de ordine, ma ingrijoreaza profund sa vad ca se intervine cu arme si vehicule militare pe strazi. Semnalul transmis de politie este gresit ". Faptul ca la Ferguson albii sunt minoritari absoluti, insa fac legea, a fost amplu reflectat de catre purtatorul de cuvant Lexer Quamie, a " Leadership Conference on Civil and Human Rights " reunind mai multe organizatii de aparare a drepturilor civice, in care spunea ca situatia reprezinta un dezechilibru de reprezentare insa puncta si aspectul funest in care politia a ucis persoane de culoare neinarmate ce ulterior au fost exonerate de orice culpa. Halal democratie, am putea spune chiar si noi din Romanica noastra ! America este prada unui stereotip frecvent in care barbatii de culoare constituie o amenintare continua la care politia trebuie sa tina haturile bine pentru a nu degenera, drept dovada ca anul trecut la Ferguson 92 la suta din perchezitiile efectuate si 93 la suta din cazurile de retinere in trafic a conducatorilor de autovehicule erau eminamente de culoare, cu toate ca finalmente s-a constatat ca frecventa delictelor era de 34 la 22 la suta in favoarea albilor :) . Fenomenul nu constituie o exceptie, se pare ca e constant la nivelul intregii Uniuni, ca de exemplu la New-York perchezitiile de rutina efectuate de politie pietonilor se cadreaza in general pe hispanici si afro-americani. Procentual, in anul scurs doar 13 la suta din 200 000 de perchezitii au vizat persoane albe. Aceiasi doamna Quamie spunea ca " parintii tinerilor de culoare se tem in permanenta ca politia i-ar putea sicana, maltrata sau aresta fara motiv pe copii lor " . Studii sociologice au relevat ca afro-americanii traiesc mai rau ca in urma cu 20 de ani , ca sunt discriminati in toate domeniile, rata somajului este dubla in comunitatea lor, venitul familiilor cu o treime mai mic decat media nationala, traiesc de trei ori mai mult in situatii paupere si sunt impatrit mai des condamnati la inchisoare decat concetatenii albi.
    Presa, acea a patra putere in stat, cum eufemistic o lauda regimurile democratice, cultiva la nivelul intregii Americi un mit indeobste ireal, in care segregarea rasiala este o parte din istorie, adica din trecut, insa relevantza, amploarea violentei si impactul international scot in evidenta racila sus pomenita iar cuvintele militantului afro-american pentru drepturi cetatenesti, John Lewis in chiar momentul fierbinte al evenimentului de la Ferguson spun totul ; " Aici nu suntem in China, nici in Rusia, nici in Congo. Suntem in Statele Unite ale Americii ".
   Toate aceste evenimente puse cap la cap, au dat acea apa la moara incat, Republica Populara China prin al sau Raport anual privind respectarea drepturile omului in Statele Unite, mentiona ca discriminarea rasiala este o problema importanta a societatii americane, astfel ca ne vedem pusi in a zambi vazand cum China comunista si criticata," a pus " la punct America.

NOSTALGIA DICTATORILOR

   Ce poate fi mai interesant, mai ciudat insa in aceeasi masura sa lase multiple semne de intrebare, ca in urma rasturnarii venalului Sadam Hussein in extenso Ceausescu daca doriti, sa constatam ca sunt regretati mai mult sau mai putin de esantioane largi ale populatiei din tarile lor ?
  Sadam, ce preluase puterea in urma unui puci din 1979, conducea Partidul Baath ( Renasterea - in araba ) de orientare socialista, revolutionara, seculara ( laica ) si  panaraba reprezenta totusi un regim autoritar mai mult decat unul dictatorial. Pe perioada aproximativ a unui sfert de secol cat a condus vechea Mesopotamie, Irakul a beneficiat de o stabilitate politica, a modernizat tara cu toate ca opozitia interna si externa era suficient de puternica pornind de la intentia de autonomie ba chiar de independenta a kurzilor pana la neintelegerile dintre comunitatile shiite si sunnite, iar in plan extern dincolo de conflictul purtat vreme de opt ani cu regimul ayatolah al Iranului, ori sicanele israeliano- occidentale sau suspiciunea monarhiilor conservatoare arabe vis-a-vis de un stat arab laic. Irakul lui Sadam a nationalizat industria petroliera, a dus o campanie puternica la nivel national de alfabetizare, a dat femeilor posibilitatea de a lucra in guvern si industrie si alte drepturi, mai mult scolarizarea si spitalizarea fiind gratuite. Aici, in anumite puncte regimul Sadam este congruent cu regimul Ceausescu, ceea ce poate justifica aspectele poate firesti ale nostalgiilor. Alte aspecte care dau apa la moara in regretele dupa timpurile lui Sadam au fost masiva electrificare, nivelul de viata a populatiei rurale a crescut intr-un mod simtitor prin acordarea de subventii de la buget si introducerea mecanizarii pamantului, improprietarirea taranilor si crearea de cooperative agricole unde profitul era impartit intre cei ce lucrau pamantul. Ba mai mult, in timpul conflictului cu vecinul Iran, a fost intr-o alianta de consistenta cu America, ce-i oferea armament modern pentru a stopa tavalugul revolutionar shiit din Persia. Fiind o zona turbulenta, am numit Orientul Mijlociu, Sadam nu putea duce decat o politica de forta atat in interior cat si pe plan extern, astfel ca diferite tipuri de abuz au fost inerente variind ca intensitate functie de problematica respectiva. La fel si Ceausescu traind intr-o lume complexa a trebuit sa jongleze, dincolo de ideologie cu situatii la fel de complexe atat intern cat si extern, asa ca eticheta dictatoriala a venit cumva de la sine.
  Ironia sortii face ca la 8 ani dupa caderea regimului Sadam, statul islamic ori califat, ce bantuie Irakul si Siria, ce prin amploarea sadismului si atrocitatilor ce le face in randul civililor crestini ori shiiti, a ingrozit comunitatea internationala ceea ce a facut ca privind retrospectiv sa vada Irakul lui Sadam ca o oaza de stabilitate, de civilitate... atat cat era... de progres si de existenta unei statalitati puternice incontestabile. Actualmente Irakul este un stat aflat in pragul unei disolutii evidente, cu enclava kurda in nord, un guvern execrabil format din shiiti, plus islamistii autoproclamatului califat, acest ISIS ce cum spuneam da batai de cap intregii comunitati internationale din Rusia pana in America via UE. O privire de ansamblu aruncata asupra Irakului actual, lasat in " democratie " :) de catre Statele Unite dovedeste ca nimic nu este mai fals decat ocuparea si transformarea lui intr-o tara nesigura, saraca, corupta, plina de atentate si separatisme, cu lupte intre etnii si factiuni religioase. Astfel se demonstreaza imberbitatea fostei administratii de la Washington ce a cheltuit cateva trilioane !!! de dolari pe o campanie dezastruoasa, ce a dus in haos o zona de interes global, datorita zacamintelor petroliere, totul din ambitia dezlanata a unor politicieni slabi, care in spatele bunelor intentii au adus in prim plan acest monstru numit ISIS.
 Nu intentionez in al glorifica pe Sadam, ci asa cum spuneam, este o ironie a sortii, si una tragica, ca prin rasturnarea unui rau mai mic si necesar cum era in cazul de fata, sa te trezesti ca ai deschis un fel de cutie a Pandorei. Similitudinile cu regretul fata de Ceausescu se intretes printre randuri, cert este ca nostalgia dictatorilor, are suficiente argumente pro, incat se reajunge la vechea dilema intre libertate si siguranta, ce a pus pe jar mintile filosofilor inca de la Platon.

BANCUL VIETII

   In prima zi, Dumnezeu a creat cainele si i-a zis :
- In fiecare zi sa stai in usa casei si sa latri la oricine intra in casa sau trece prin fata ei. Pentru asta iti dau 20 de ani de viata.
  Cainele a raspuns :
- E prea mult pentru a sta si a latra. Ce-ar fi sa-mi dai doar zece ani si sa-i pastrezi pe ceilalti zece ?
Si Dumnezeu a fost de acord.
A doua zi, Dumnezeu a creat maimuta si i-a zis :
- Inveseleste-i pe oameni cu maimutarelile tale si fa-i sa rada. Pentru asta iti dau o viata de 20 de ani.
 Maimuta a zis :
- Sa ma maimutaresc vreme de 20 de ani ? Asta-i destul de mult ! Ce-ar fi sa-ti dau 10 ani inapoi, cum a facut si cainele ?
Si Dumnezeu a fost de acord.
A treia zi, Dumnezeu a creat vita si i-a zis :
- Tu sa mergi toata ziua pe camp cu taranul, sa suferi de arsita soarelui, sa ai vitei si sa dai lapte, sa poti intretine familia taranului. Pentru asta, iti dau 60 de ani de viata.
Vita a raspuns :
- Asta e o viata destul de grea. Ce-ar fi sa pastrez 20 si sa-ti inapoiez 40 ?
Si Dumnezeu a acceptat si de aceasta data.
In ziua a patra, Dumnezeu l-a creat pe om si i-a zis :
- Mananca, dormi, casatoreste-te si bucura-te de viata. Pentru asta iti dau 20 de ani.
Dar omul a zis :
- Numai 20 de ani ? Este posibil sa-mi dai mie cei 20 de ani ai mei, cei 40 pe care ti i-a inapoiat vita, cei 10 de la maimuta si 10 de la caine, pentru a avea o viata de 80 de ani ?
- Sigur ! a zis Dumnezeu, tu ai cerut-o !
Acesta este deci motivul pentru care in primii 20 de ani mancam, dormim, ne jucam si ne distram. Urmatorii 40 de ani muncim ca vitele in soare, ca sa ne intretinem familiile. Dupa care ne maimutarim timp de 10 ani, ca sa ne bucuram nepotii, iar ultimii 10 ii petrecem pe prispa casei, latrand la toata lumea.
Acum viata v-a fost explicata.

ROMANIA IN DEMOCRATIE

   Acum, cand am intrat in linie dreapta spre ceea ce va harazi soarta alegerilor prezidentiale Romaniei in urmatorii ani buni, ceea ce va si schimba multe aspecte ale societatii, nu umbreste o circumstanta mult mai agravanta a ceea ce ni se spune si inoculeaza ca ar reprezenta democratia in Romania.
  Recentul scandal si in derulare, numit asa ca un eufemism emblematic " Afacerea Microsoft " si gandul imi zboara invariabil la denuntul ce-l facea cu mai bine de un secol in urma, stralucitul jurnalist care a fost Mihai Eminescu, la un scandal oarecum similar al vremii " Afacerea Stroussberg "... scandal de coruptie in care suspusii zilelor de atunci au fost implicati intr-o speta ce pastreaza anumite similitudini cu actuala. Cum spuneam si reiterez, batand la usa intrarea pe firmament a unui nou locatar la Cotroceni, din cei 14 !!! ce s-au pus in joc pentru a accede in postura de urmatorul conducator al Romaniei, stau si ma gandesc unde anume incepe ... daca cumva exista... democratia in Romania. Fiind la distanta de un sfert de secol, de la implantarea unui nou regim politic l-am numit democratie, ce anume defineste si cum putem accepta ca ea exista, ba mai mult a si fost asimilata la nivel de institutii, societate civila si ajungand la trogloditii soartei ? Cand intr-o proportie de 98%, si nu ma insel deloc, cetatenii acestei tari nu au vazut vreodata inaintea ochilor o suma de sa zic 100 000 de euro, darmite sa-i mai si posede, nu poti sa nu te... miri, crucesti ba mai mult, as spune sa ramai inmarmurit in fata ... nesimtire e un cuvant blajin... coruptiei endemice la toate nivelurile clasei politice. Cand am auzit de sumele pe care, si asta demonstreaza minciuna democratiei, le-au luat actorii clasei politice indiferent de partid am realizat ca intre termenul si perceptia a ceea ce se spune ca il reprezinta statul democratic si realitatea romaneasca, distanta este cel putin egala ca de la a accepta ca natural ori firesc mariajul intre o veverita si patronul marcii Adidas de exemplu... ca asa mi-a trecut acum prin minte. Daca onor clasa politica ar face un voiaj prin sumedenia de catune dispersate pe cuprinsul tarii, unde in multe locuri, bineinteles alaturi si de gospodarii trainice, se traieste exact ca in evul mediu, ce sa vorbim de asfalt, canalizare chestiuni ce in secolul nostru in lumea civilizata au trecut dincolo de banal, ar vedea amploarea stagnarii ori regresului unei tari ce in urma cu cateva decade construia avioane de linie cu motoare Rolls- Royce sau exporta platforme de foraj petrolier. Bineinteles, nu faptul ca globalizarea si delasarea clasei politice post-decembriste au ruinat economia nationala, ar constitui aspecte evidente ale lipsei democratiei, insa intr-un regim democratic unde se spune ca motorul societatii il constituie clasa de mijloc, unde statul de drept este regula si nu exceptia, unde coruptia este exceptia si nu regula, toate acestea par ca ar exista prin exceptie si nu ca regula generala. In Romania contemporana, definitoriu pentru a prezenta ideea conceptului de regim democratic a fost total balansata inspre  a ne capatui in spatele ori la umbra democratiei. Chiar deloc nu conteaza din ce partid al spectrului politic face parte cetateanul ce s-a aruncat in valtoarea jocului politic. Nu tu doctrina, nu tu interesul cetateanului, nu tu respectul legilor tarii ( luati descrierea in general, nu la modul absolut ) ci totul pentru capatuiala... doar traim in democratie... si uite asa ne-am trezit peste noapte ca onor clasa politica, asta privind doar sumele ce se vehiculeaza strict despre cazul Microsoft, este de fapt o clasa de nababi, de multimilionari, astfel ca ajung invariabil la conceptia marxista care denunta clasele, neprivindu-le atat politice cat exploatati si exploatatori. Cand bietul cetatean ce este remunerat fie si cu o suma decenta la o multinationala nu va vedea la finalul vietii calupul stivuit in fata ochilor de pomenita suma de 100 000 de euro, sa nu vorbesc de marea si adevarata masa de pauperi ce se tarasc prin viata la umbra unui venit de 300 de euro atunci cum sa nu fi oripilat, frustrat, nervos sa stai sa cugeti ... de fapt ce-o fi democratia si la ce-mi foloseste ? Probabil, doar probabil... va spune poporeanul... sunt liber sa vad cum sunt furat de actorul politic al democratiei. Cand deontologii de serviciu din presa, televiziune etc denunta " odiosul " regim anterior, adica cel comunist, uita sa ne spuna de exemplu ca niciun politician de nivelul unu, doi sau trei al vechiului regim comparandu-i cu actualii, nu traia in somptuoase vile ( nu una ci mai multe ), parcuri auto impresionante, concedii si copii scoliti doar in lumea buna, nemaipunand la socoteala ca pentru fraude de tipul celor actuale de coruptie la nivel inalt, verdictul era unul singur, subminarea statului si economiei nationale iar pedeapsa tot una - condamnarea la moarte. Suficiente voci vor striga la citirea acestei fraze ultime, insa privilegiile oferite de stat in locuinte etc, mergeau inapoi la protocolul de stat la finalul carierei. Evident ca cine priveste lucrurile in ansamblu intelege ca nu aceste aspecte reprezinta diferenta intre vechea si noua protipendada, insa a marsa si sustine ca suntem parte integranta a UE si NATO, ca suntem o democratie viabila este la fel de mincinos cu a crede ca hiena daca se plimba in umbra tigrului este si ea un tigru.
   Problematica instaurarii unei democratii reale in Romania contemporana, este nu la nivelul discursurilor sforaitoare ce parvin din partea establishmentului politic, nu, ea este o problema grava si va avea repercursiuni in urmatorii zeci de ani, insa daca cineva crede ca lucrurile pot si vor ramane asa sa retina ca in  '89 conducatorul de atunci al tarii spunea ca " socialismul a triumfat in Romania si niciodata capitalismul nu se va reintoarce numai cand va face plopul micsunele " insa omul nu era atat de prost pe cat unii il nesocotesc deoarece spunea ca " dupa ultimele cercetari ale geneticii s-ar putea sa fie posibil ".
   Aviz istoriei... in derulare