Friday, October 10, 2014

NOSTALGIA DICTATORILOR

   Ce poate fi mai interesant, mai ciudat insa in aceeasi masura sa lase multiple semne de intrebare, ca in urma rasturnarii venalului Sadam Hussein in extenso Ceausescu daca doriti, sa constatam ca sunt regretati mai mult sau mai putin de esantioane largi ale populatiei din tarile lor ?
  Sadam, ce preluase puterea in urma unui puci din 1979, conducea Partidul Baath ( Renasterea - in araba ) de orientare socialista, revolutionara, seculara ( laica ) si  panaraba reprezenta totusi un regim autoritar mai mult decat unul dictatorial. Pe perioada aproximativ a unui sfert de secol cat a condus vechea Mesopotamie, Irakul a beneficiat de o stabilitate politica, a modernizat tara cu toate ca opozitia interna si externa era suficient de puternica pornind de la intentia de autonomie ba chiar de independenta a kurzilor pana la neintelegerile dintre comunitatile shiite si sunnite, iar in plan extern dincolo de conflictul purtat vreme de opt ani cu regimul ayatolah al Iranului, ori sicanele israeliano- occidentale sau suspiciunea monarhiilor conservatoare arabe vis-a-vis de un stat arab laic. Irakul lui Sadam a nationalizat industria petroliera, a dus o campanie puternica la nivel national de alfabetizare, a dat femeilor posibilitatea de a lucra in guvern si industrie si alte drepturi, mai mult scolarizarea si spitalizarea fiind gratuite. Aici, in anumite puncte regimul Sadam este congruent cu regimul Ceausescu, ceea ce poate justifica aspectele poate firesti ale nostalgiilor. Alte aspecte care dau apa la moara in regretele dupa timpurile lui Sadam au fost masiva electrificare, nivelul de viata a populatiei rurale a crescut intr-un mod simtitor prin acordarea de subventii de la buget si introducerea mecanizarii pamantului, improprietarirea taranilor si crearea de cooperative agricole unde profitul era impartit intre cei ce lucrau pamantul. Ba mai mult, in timpul conflictului cu vecinul Iran, a fost intr-o alianta de consistenta cu America, ce-i oferea armament modern pentru a stopa tavalugul revolutionar shiit din Persia. Fiind o zona turbulenta, am numit Orientul Mijlociu, Sadam nu putea duce decat o politica de forta atat in interior cat si pe plan extern, astfel ca diferite tipuri de abuz au fost inerente variind ca intensitate functie de problematica respectiva. La fel si Ceausescu traind intr-o lume complexa a trebuit sa jongleze, dincolo de ideologie cu situatii la fel de complexe atat intern cat si extern, asa ca eticheta dictatoriala a venit cumva de la sine.
  Ironia sortii face ca la 8 ani dupa caderea regimului Sadam, statul islamic ori califat, ce bantuie Irakul si Siria, ce prin amploarea sadismului si atrocitatilor ce le face in randul civililor crestini ori shiiti, a ingrozit comunitatea internationala ceea ce a facut ca privind retrospectiv sa vada Irakul lui Sadam ca o oaza de stabilitate, de civilitate... atat cat era... de progres si de existenta unei statalitati puternice incontestabile. Actualmente Irakul este un stat aflat in pragul unei disolutii evidente, cu enclava kurda in nord, un guvern execrabil format din shiiti, plus islamistii autoproclamatului califat, acest ISIS ce cum spuneam da batai de cap intregii comunitati internationale din Rusia pana in America via UE. O privire de ansamblu aruncata asupra Irakului actual, lasat in " democratie " :) de catre Statele Unite dovedeste ca nimic nu este mai fals decat ocuparea si transformarea lui intr-o tara nesigura, saraca, corupta, plina de atentate si separatisme, cu lupte intre etnii si factiuni religioase. Astfel se demonstreaza imberbitatea fostei administratii de la Washington ce a cheltuit cateva trilioane !!! de dolari pe o campanie dezastruoasa, ce a dus in haos o zona de interes global, datorita zacamintelor petroliere, totul din ambitia dezlanata a unor politicieni slabi, care in spatele bunelor intentii au adus in prim plan acest monstru numit ISIS.
 Nu intentionez in al glorifica pe Sadam, ci asa cum spuneam, este o ironie a sortii, si una tragica, ca prin rasturnarea unui rau mai mic si necesar cum era in cazul de fata, sa te trezesti ca ai deschis un fel de cutie a Pandorei. Similitudinile cu regretul fata de Ceausescu se intretes printre randuri, cert este ca nostalgia dictatorilor, are suficiente argumente pro, incat se reajunge la vechea dilema intre libertate si siguranta, ce a pus pe jar mintile filosofilor inca de la Platon.
Post a Comment