DE PE LA RUŞI ADUNATE

Nu poţi îngenunchea un popor deprins să se târâie.
Nu-i greu să ademeneşti soţia altuia. Greu e să i-o dai înapoi.
Prietenia care nu cunoaşte hotare se cheamă expansiune.
Alcoolism e atunci când nu vrei să bei, dar trebuie.
Bărbaţii şi femeile sunt de acord într-o singură privinţă: n-au încredere în femei.
Dacă munceşti din greu şi te remarci opt ore zilnic, ajungi şef şi munceşti 16 ore.
Banii pentru salariile şi pensiile mari ... ajung întotdeauna: nu ajung banii pentru salariile şi pensiile mici.
Omul  care crede că dragostea poate fi cumpărată cu bani n-a avut niciodată câine în casă.
Avem un singur fel de a ne naşte şi milioane de feluri de a muri.
Fiecare om are dreptul să trăiască atât cât poate.
Ţara noastră a avut nevoie de când e ea de alt popor.
Furtul ideilor unei persoane e plagiat, iar al mai multor persoane, cercetare ştiinţifică.
Toţi ne naştem uzi, goi şi flămânzi. Şi acesta e doar începutul.
Copilăria grea nu se termină niciodată.
Un prieten adevărat nu poate fi cumpărat, dar poate fi vândut.
Cumpără deodată 3 sticle de votcă şi n-o să te trimită nimeni după a doua.
Dacă n-ar pune întrebări, copiii n-ar afla niciodată cât de puţin ştiu părinţii.
O ţigară scurteză viaţa cu o oră, o sticlă de votcă o scurtează cu trei, iar o zi de muncă o scurteză cu opt.
Viaţa se compune din zilele pe care le ţii minte, nu din zilele care au trecut.
De orice fel ţi-ar fi sănătatea, ea îţi ajunge până la sfârşitul vieţii.
Ignoranţa e de trei feluri: când nu ştii nimic, când ştii numai prostii şi când ştii ce nu trebuie.

REGATUL UNIT - ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI

  Votul din 23 iunie a.c. prin care cetăţenii britanici întorceau spatele proiectului european poate constitui pe termen mediu şi lung, un început al sfârşitului a ceea ce odată era falnicul British Empire. Of course, această predicţie trebuie să aibă anumiţi constituienţi, care să ne legitimeze în a o anticipa.

  Este probabil destul de cunoscut aspectul, că Marea Britanie în ultimii să zicem 20 de ani, a vândut întreaga sa industrie auto, acesteia alăturându-se nenumărate alte branduri. Făcând un salt înspre speech-ul "triumfalist" ţinut de unul dintre groparii fostului măreţ Albion, liderul UKIP Nigel Farage, care nu vedea la orizont însemnătatea "dezastrului" ce va să vină, îmi stârneşte doar un zâmbet, şi nu pentru că aş fi un europenist convins, nu, aici abordăm strict viitorul "sumbru" pe care îl văd hărăzit fostului Imperiu. Aşadar în plenul Parlamentului European, Farage se exprima triumfalist, emfatic chiar bombastic ... dar ia să vedem cum va arăta UK peste un sfert de secol? -ne întrebăm noi. Acolo în sală "arăta" cu degetul către colegii săi care "n-au muncit toată viaţa lor" considerându-i sinecurişti birocraţi - "ştiu că cei mai mulţi dintre voi nu au făcut o muncă adevărată în toată viaţa lor, nu au lucrat în economia reală, în comerţ, nu au creat locuri de muncă". O fi, dar el a făcut-o, mă întreb şi eu aşa ... retoric. Tot acolo adăuga "am venit aici acum 17 ani şi am spus că vreau să conduc campania care să scoată Marea Britanie din UE şi aţi râs de mine. Nu mai râdeţi acum, nu? Voi, ca proiect politic, sunteţi în stare de negare. Sunteţi în negare, pentru că nu vedeţi că moneda voastră se prăbuşeşte. ( dar a voastră, taică Farage? ). Sunteţi în negare când nu observaţi că apelul doamnei Merkel de anul trecut, care a cerut imigranţilor să treaca graniţa, a condus la diviziuni majore între ţări. (noi spunem că Albionul  la epoca lui Napoleon avea mai mulţi negri, paki etc decât are la un loc întreg estul european azi ... aşa că, e ca-n povestea biblică cu parul din ochi). El încheia : " dar cea mai mare problemă pe care o aveţi este că aţi impus asupra britanicilor şi celorlalţi oameni din Europa o Uniune pe ascuns, fără să le spuneţi nimic. ( cui anume? ştiind că vulgul este ignorant covârsitor oriunde aiurea). Ce s-a petrecut joia trecută (23 iunie) a fost un rezultat seismic ( desigur că pentru britanici, dar el nu a înţeles). Ce au făcut oamenii obişnuiţi, care au fost oprimaţi şi care şi-au văzut standardele de viaţă cum cad ( deoarece vi-aţi luat pe cap gloata din fostele colonii din sentimentul de vină colectivă pentru crunta-le exploatare de secole, susţinem noi), a fost să respingă multinaţionalele, băncile şi au zis: Ne vrem ţara înapoi, graniţele, vrem să fim o ţară independentă şi normală". Frumos, dar să dăm curs unei investigaţii condusă de către un jurnalist italian. 

  Roberto Saviano într-o conferinţă susţinută în Regatul Unit spunea: "Dacă aţi fi întrebaţi care este cel mai corupt loc de pe Pământ, aţi spune că e Afganistan, poate Grecia, Nigeria, sudul Italiei. Dar v-aş spune că este Marea Britanie". "Nu birocraţia, nu poliţia, nu politica sunt corupte, ci capitalul financiar. 90% dintre deţinătorii de capital din Londra îşi au sediile în offshore-uri". Iată stimabile Farage, adevărata faţetă a puterii economice a perfidului Albion. Aşadar ... iar râsul nu mi-l pot opri ... dacă onor britanicul de rând şi-a luat ţara înapoi, într-o bună zi va constata cum eşafodajul bunăstării constituit pe forţa capitalului murdar din City-ul londonez, în urma investigaţiilor şi a controlului fiscal se va prăbuşi ca un castel de nisip, deoarece nu va merge la infinit acest tertip. Idiosincrasia tipic britanică faţă de continent poate fi justificată prin aceleaşi declaraţii acide la adresa Regatului de către Saviano care spunea "Jersey şi Cayman (insule) sunt porţile de acces în Europa pentru capitalul provenit din infracţiuni, iar Marea Britanie este ţara care permite asta. De aceea este crucial pentru mine să fiu azi aici şi să vorbesc despre viaţa voastră şi guvernul vostru". Curat-murdar, vorba lui Caragiale! Iar cireaşa de pe tort, a pus-o când susţinea că "ar însemna să permiteţi societăţilor din Qatar, cartelurilor mexicane, mafiei ruse să câştige şi mai multă putere şi HSBC ( The Hong Kong and Shanghai Banking Corporation) a plătit două miliarde de euro amendă în S.U.A., pentru că a recunoscut că a spălat bani ce proveneau de la cartelurile drogurilor şi de la companiile iraniene. Avem dovezi."

  Personal, fostului mare imperiu îi prezic soarta economică a actualei Portugalii, un pitic de la periferia economiei mondiale, deoarece acela care nu remarcă faptul că integrarea în coloşi economici de tip India, China, UE, NAFTA ( Mexic, SUA, Canada) ori piaţa emergentă euro-asiatică, proiectul putinian ce este în plin proces germinativ nu întelege cursul istoric. 

  Din antichitate avem pilda că - nimic nu-i nou sub soare! prăbuşirea şi măturarea în coşul de gunoi al istoriei al altui defunct imperiu, ne oferă un bun exemplu că timpul le aranjează cu înţelepciune pe toate ...

RECUNOAŞTEREA TÂRZIE

  Intenţia guvernului maghiar de a construi un gard la hotarul cu România, pentru a bloca fluxul de imigranţi a primit un răspuns genial din partea unui preot român, în cadrul unei conferinţe susţinute la Cluj: " Eu dau Slavă Domnului că un foarte bun prim-ministru european construieşte un gard cu o ţară vecină, pentru că în sfârşit recunoaşte unde-i graniţa", a declarat preotul Constantin Necula.

  Sala a izbucnit în aplauze.

EDUCAŢIA LA JAPONEZI, un bun exemplu şi pentru ai noştri români

  De la trei ani, copiii din Japonia merg neînsoţiţi la grădiniţă, de la patru ani circulă singuri cu metroul. De mici sunt educaţi să fie modeşti, politicoşi şi să-şi respecte semenii, astfel încât să nu-i deranjeze niciodată pe cei din jur, conform unui reportaj Digi24.

  Deşi sunt cunoscute pentru blândeţea şi armonia cu care îşi cresc copiii, mamele japonze încearcă să-i responsabilizeze de la cele mai mici vârste. Copiii sunt crescuţi pentru a deveni ulterior cetăţeni-model. Încă de la şcoală şi până când termină liceul, elevii se ocupă exclusiv de curăţenie. Personal care se ocupă de curăţenie există doar în aeroporturi şi în marile corporaţii. În rest, în toate instituţiile publice, funcţionarii se ocupă de această activitate.

  " Noi facem curăţenie la şcoală. După prânz, cu cârpa, ştergem tot de pe podea şi facem curăţenie la toaletă", spune Chinatsu Kawamoto, profesoară de limba japoneză, aflată în Barbaristan( scuzaţi ... România).

" În şcolile japoneze nu există femei de serviciu. Este iarăşi un element care pe mine m-a surprins, în condiţiile în care la noi copilul nici măcar tabla nu o şterge, pe principiul că trebuie ştearsă de doamna învăţătoare" spune un expert în cultura japoneză din ţară.

" Mamele japoneze îi ajută pe copii, dar mai mult îi încurajează: Hai! Tu poţi face singur! Dar părinţii români ajută copilul imediat, îl şi îmbracă", a constat Chinatsu Kawamoto.

 Chiar dacă pentru europeni poate părea exagerat, mamele îşi lasă copiii să meargă singuri la grădiniţă, încă de la vârsta de trei ani!!!! În prima zi, îi conduc să le arate drumul, în a doua zi doar îi urmăresc şi din ziua a treia cei mici sunt pe cont propriu.

 Rolul mamei este acela de a învăţa copilul să se descurce singur şi de a forma un viitor adult responsabil. De aceea, nu va fi o surpriză pentru nimeni să vadă un copil de patru-cinci ani care merge singur cu metroul. Mai mult, în Japonia, nciun părinte nu îşi duce copilul la şcoală cu maşina, susţine sursa.

  articol preluat de pe domeniul public. ( cu mici intervenţii )

TRUMP - NOUL PREŞEDINTE?

  Numele Michael Moore spune foarte mult în spaţiul media american şi occidental dar, am convingerea că inclusiv între Carpaţi mulţi aţi auzit acest nume. Aşadar regizor, analist şi activist politic american reprezentând aspecte stângiste de la moderat până la accente uneori radicale, ce îl amintesc pe mai vârstnicul filosof Noam Chomsky, într-un cuvânt Moore.

  Recent M. Moore a ieşit în spaţiul public cu un anunţ ce ar putea fi catalogat o bombă, susţinând răspicat că următorul locatar de la Casa Albă va fi Donald Trump. Citez din lunga sa expunere doar anumite fragmente care dau o tuşă şi contur predicţiei sale: " Îmi pare rău să fiu cel care aduce veşti proaste, dar am fost sincer când v-am spus vara trecută( 2015) că D. Trump va fi candidatul republican la preşedinţie. Şi acum am veşti şi mai teribile, deprimante pentru voi: "Acest clovn part-time jalnic, ignorant, periculos şi sociopat full-time va fi următorul nostru preşedinte. Preşedintele Trump. Continuă şi spune cuvintele, căci le vei spune pentru următorii patru ani." Moore aduce o lungă pledoarie pornind de la aspecte pur electorale unde susţine că este suficientă focusarea asupra a patru state din nord-vestul mijlociu american în speţă statele Michigan,Ohio,Wisconsin şi o prelungire către est în Pennsylvania, state în care fostul candidat republican Romney pierdea în 2012, 64 de voturi, exact suma pe care o oferă aceste state şi Trump va triumfa. El susţine că aceste state tradiţional democrate începând cu 2010 au optat pentru guvernatori republicani( mai puţin Pennsylvania) însă în sondaje o depăşeşte pe H. Clinton aici ( Pennsylvania) şi ţine aproape în Ohio. 

  Moore evidenţiază că argumente de genul " 77% din electorat sunt femei, oameni de culoare, adulţi tineri sub 35 de ani şi Trump nu poate câştiga o majoritate din nicio categorie!" ori "oamenii nu vor vota un bufon sau împotriva intereselor lor celor mai bune" nu ţin deoarece în ziua alegerilor cei care locuiesc în cartiere sărace, negre sau hispanice nu doar că vor trebui să stea la cozi ore întregi ci mai mult există şicanării premeditate ce-i vor stingheri prin diverse tertipuri, evident în spirit democratic, neînţelegându-se că ar fi obstrucţionaţi de la a-şi exercita dreptul la vot. Moore argumenteză strategia de tip Brexit pe care Trump o va adopta exemplificând cum familia Clinton este în spatele acordului NAFTA ce a externalizat milioane de locuri de muncă preponderent în Mexic, iar ca cireaşa de pe tort să fie cât mai stabilă aduce în prim plan strategia trumpiană de campanie cum în timpul alegerilor preliminare din Michigan stând în umbra unei fabrici Ford Motor ameninţa numita corporaţie că în cazul în care va externaliza uzina în Mexic fiecare autoturism produs acolo va fi suprataxat cu 35%, estimp mulţimile jubilând, deoarece "ceardaşul" le gâdila urechile. La fel vorbind cu cei de la Apple ameninţa că îi va constrânge să repatrieze producţia din Asia, totuşi marşând în continuare pe atacul la "regină"( Hillary) deoarece democraţii susţin multe acorduri comerciale cu Europa etc, ce spoliază populaţia din cele 4 state pomenite. Evident că în Rust Belt( centura de rugină) o zonă industrială ce cuprinde numitele state, intrată într-o decadenţă economică răvăşitoare, zonă a gulerelor albastre(muncitori), retorica furibundă a lui Trump este punct ochit-punct ţintit, şi aduce mai mult cu varianta  Brexit-ului. 

  Punând în balanţă candidatul democrat, doamna H. Clinton este luată în "şuturi" de către Moore calificând-o că este mai de dreapta decât actualul preşedinte, adică mai conservatoare, mai marţială argumentând că femeile tinere sunt detractorii ei cei mai mari, a fost discontinuă pe politici sensibile deoarece a militat contra uniunilor legale între comunităţile homo pentru ca ulterior să oficieze una, însă atacul se pare că vine dinspre cei foarte tineri, iar în opinia activistului, entuziasmul pentru ea este foarte absent. El argumenteză că cine va scoate mai mulţi oameni la vot din casă în ziua alegerilor va câştiga, şi tot el susţine ca Trump este în avantaj pe acest teren. Ca să pună sare pe rană şi să dea o "palmă" electoratului democrat Moore arată indolenţa generaţiilor mai noi care dacă ar putea vota de acasă de pe X-box ori PlayStation, Clinton ar câştiga detaşat. El se lamenteză că niciun democrat nu va merge la vot cu entuziasm, nu va face voluntariat şi nu va atrage încă cinci persoane să voteze. Având o doză de cinism amestecată cu o comedie, Moore pune la bătaie un caz petrecut în anii '90 când electoratul din Minnesota, un stat de tipul unui judeţ cum ar fi Timiş, Cluj etc, adică având oameni inteligenţi, a votat pentru funcţia de guvernator un fost luptător profesionist, şi cu toate că ştiau că nu are valenţele şi înclinaţia unui om politic, aplicând umorul negru şi sătui de un sistem politic bolnav l-au votat pentru că se putea şi au perceput-o ca pe o glumă cu subînţeles. 

  Finalmente el învârte cuţitul în rană când lasă să se înţeleagă că la momentul când votantul va fi singur în cabina de vot, când nici mama, nici tata, soţia, şeful, amanta, poliţia ori o cameră video nu te va monitoriza, atunci vei putea să devii un anarhist, un gică contra etc vei putea vota sau scrie ce vrei pe buletin, inclusiv că eşti de acord ca pupăza din tei ori zmeul, woody woodpecker sau altcineva, cu atât mai mult D. Trump să fie preşedinte. Iar atunci electoratul va sta tihnit acasă privind la un autentic reality show. 

 Trist dar adevărat, ar spune unii...