Saturday, March 17, 2018

ULTIMELE SOCIETĂŢI MATRIARHALE ALE LUMII

  Sunt milenii de când bărbatul este liderul incontestabil al comunităţii. Ei bine pe ici, pe colo mai există câteva comunităţi aparte, pitite bine. Iată câteva exemple.
  
 În tribul Mosuo din China, femeile conduc într-o asemenea manieră, încât limba lor nu are nici măcar un cuvânt pentru "tată". Acest mic grup considerat ultima comunitate matriarhală din lume se află în provinciile Yunnan şi Sichuan, în apropierea graniţei cu Tibetul. În această societate, femeia este liberă să încheie o relaţie cu un bărbat în orice moment. Aceasta nu împarte proprietatea sau averea cu bărbatul şi nici măcar custodia copiilor.
 Tribul se închină şi venerează o zeitate care, potrivit legendelor, ar fi creat mai întâi femeia şi apoi bărbatul, doar ca ajutor pentru ea. De-a lungul timpului, guvernul de la Beijing a încercat să distrugă acest trib, tocmai din cauza modului de viaţă şi a doctrinei feminine pe care o promovează, însă nu a reuşit acest lucru. Ulterior, chinezii au observat potenţialul turistic al tribului şi au sperat că, prin contactul acestuia cu lumea exterioară, în timp, aceste tradiţii şi practici de marginalizare a bărbatului vor dispărea, însă până în prezent acest lucru nu s-a petrecut.
 Cultura Mosuo este în primul rând agrară, activităţile de bază fiind cultivarea plantelor şi creşterea animalelor, iar o mână puternică de lucru este foarte utilă. Carnea este o parte importantă din dieta lor şi, deoarece nu există moduri de refrigerare, este conservată prin sărare sau afumare.
  Tribul Mosuo este renumit pentru carnea de porc conservată, care poate fi păstrată timp de 10 ani sau mai mult. Ei produc o băutură alcoolică locală din cereale, numită sulima, care este similară cu vinul. Sulima se bea în mod regulat şi, de obicei, se oferă oaspeţilor, la ceremonii sau festivaluri.
  Electricitatea a fost introdusă în majoritatea comunităţilor tribului, însă mai există sate care nu beneficiază de acest "lux". Casele Mosuo constau din 4 structuri dreptunghiulare aranjate într-un pătrat, în jurul unei curţi centrale. La primul nivel se află grajdul cu animale. Principalele zone de gătit, de mâncare şi de vizitare sunt, de asemenea, la primul nivel. Cel de-al doilea nivel este folosit în mod obişnuit pentru depozitare şi pentru dormitoare. Ar mai fi de spus că, în prezent, comunitatea matriarhală numără circa 40 000 de suflete.



  În largul Estoniei, la Marea Baltică, o insulă de 16,4 km pătraţi găzduieşte una dintre ultimele societăţi matriarhale din Europa: Kihnu. De secole, aici femeile sunt adevăraţii "gardieni ai comunităţii", în timp ce bărbaţii sunt plecaţi pe mare, la pescuit, cu lunile, relatează adevărul.ro. În 2008, UNESCO a declarat acest teritoriu cu 500 de locuitori "patrimoniu intangibil".
  Pierdută în Golful Riga, insula Kihnu adăposteşte doar 500 de locuitori răspândiţi în patru sate. Particularitatea acestui loc este că aici întâlneşti, în cea mai mare parte a anului, doar femei, dacă îi excludem pe cei câţiva băieţi. Ele se ocupă cu toate treburile, de la muncile agricole şi gospodăreşti, la creşterea copiilor şi păstrarea tradiţiilor, politică, administraţie, comerţ. "Totuşi, salariile bărbaţilor asigură baza noastră economică", spune Mare Matas, liderul acestei comunităţi. Ea este şi membră în Parlamentul estonian, apărând tradiţiile şi meseriile locale, în capitala Tallin. Faptul că insula este încă un exemplu unic al unei societăţi matriarhale se datorează izolării sale şi locuitorilor care au rămas fideli obiceiurilor ancestrale. "Cultura din Kihnu este interesantă, (...), iar tradiţiile de nuntă au o vechime de peste 2000 de ani", spune Mare Matas, citată de Great Big Story. De trei ori pe săptămână se întruneşte un comitet al celor mai influente femei de pe insulă, într-o clădire centrală situată în faţa pitoreştii biserici ortodoxe. În jurul orei 17,00, în faţa unei ceşti de ceai aburinde, femeile iau decizii importante pentru comunitate: de exemplu, păstrarea a şase ore pe săptămână pentru predarea dialectului local în şcoala primară sau obligaţia fetelor tinere de a învăţa să coase şi să ţeasă.


   preluate de pe domeniul public
Post a Comment