Când în iulie 63, preşedintele Kennedy rostea aceste
cuvinte, mulţimile l-au aclamat frenetic.
Gestul Kennedian, era un îndemn simbolic, mai ales, la
dreptul vest-berlinezilor de a fi liberi într-o mare dominată de tancurile sovietice
răspândite de jur-împrejur.
Azi, când pe diferite canale media se întrezăreşte
refuzul german, spre accederea în spaţiul Schengen, cu o argumentaţie mai mult
subiectivă, decât o pertinenţă şi o obiectivitate aproape îndubitabile, mă pun
să răscolesc trecutul apropiat al relaţiilor bilaterale româno-germane.
Schematic, şi noi românii vrem să fim liberi, să
circulăm ... liberi ca acei berlinezi ... trecând dincolo de frazeologia şi
retorica politicianistă ce vine din cabinetele de la Berlin.
Aşadar, după catastrofa „Stalingrad”, Germania impusese
condiţii aproape sclavagiste în relaţiile economice directe cu România, cu mici
exemple, pot oferi date cum ar fi: pierderile înregistrate de România în
balanţa schimburilor comerciale petrol – armament se ridicau la 36 miliarde lei
(ai acelor ani), finanţarea trupelor germane în anii ’40-42 însuma 35 miliarde
lei plătiţi de contribuabilul român. Şi toate acestea fără acoperire sau
garanţii.
Să nu mai pomenesc de atitudinea Legaţiei Germane faţă
de România, în momentul suspendării plăţilor provenite din clearing pentru a nu
fi monopolizaţi de Reich, s-a spus nici mai mult nici mai puţin că România
practică un „război economic”.
Stau şi mă gândesc, contemporanii noştri germani sunt
descendenţi din acei teutoni.
Acestea sunt fapte ale unor timpuri „recente” care se
pare că statul german se face că le uită sau le-ar trece la index.
Deoarece actualmente, totuşi trăim într-o Europă ce se
vrea integrată şi unită, las la o parte aceste aspecte mai întunecate ale istoriei.
Însă nu putem accepta că, totuşi din punctul de vedere al Comisiei Europene,
ne-am făcut temele, dar factori ce ţin de alte aspecte decât cele ale
aquis-ului Tratatului de la Schengen ne sunt imputaţi.
Revin din nou la Kennedy care în acest discurs rostea:
„Toţi oamenii liberi, oriunde ar fi ei, sunt cetăţeni ai Berlinului şi, prin
urmare, ca om liber, mă mândresc cu cuvintele ...” din titlu.
Şi noi românii ca cetăţeni europeni liberi, vrem să fim
liberi în a circula fără şicane de-alungul bătrânei Europe.
Acest articol a fost scris în zilele discutării accederii României în spaţiul Schengen.
No comments:
Post a Comment