PUSCARIABILUL SI PREZIDENTIABILII

   " Isteria nationala " creata in jurul si de catre angajatii trustului Intact, in urma condamnarii stapanului lor, este demna de un grotesc lamentabil, mai mult de o sfidare a normelor si statului de drept ce duc imaginea Romaniei creata de acesti trogloditi ai soartei undeva in randul triburilor salbatice din epocile demult apuse ale istoriei. Cum sa ai nesimtirea sa te pretinzi un agent al mass-media ce reprezinta echidistant normele jocului democratic, cand printr-o atitudine nu de sfidare ci de prostie crasa te agiti pe sub ferestrele Cotrocenilor incercand sa sensibilizezi si sa denaturezi o decizie fixa a celei de-a treia puteri in stat, cea juridica ? Unde s-a mai pomenit in lumea civilizata ca cineva... cu atat mai mult cand esti angajatul respectivei persoane si culmea prestezi in media... sa incerci sa denaturezi, sa mistifici, sa inoculezi societatii civile ca s-a comis o greseala ? Din SUA pana in Argentina ori Indonezia, deciziile justitiei nu se comenteaza... normal orice individ poate avea opinie... insa un trust media ce apartine acestui condamnat... prin atitudinea revansarda, slugarnica si de contestare a unei puteri din stat, aproape ca s-a urcat pe culmile anarhiei prin manifestarile si incercarea de a manipula in general, ignoranta maselor, ca sa nu fiu prea dur sa spun prostia. Asadar, toate acele nume de moderatori ce s-au mobilizat si coalizat in jurul satrapului, nu sunt nici macar demne de mila ci mai mult reprezinta cum spuneam un grotesc absurd dar care isi doresc si incearca sa manipuleze cum spuneam... gloata. Puscariabilul Voiculescu, pe langa faptul ca a fost parte activa a sistemului anterior, beneficiind de pozitia si statulul ce-l avea, ulterior printr-un pragmatism ce l-ar pune in postura de a fi exemplu pentru scrierile florentinului Machiavelli, a dat un sah-mat finantelor statului deturnand direct din visiteria nationala ( implicit a gloatei solidare din juru-i ) gologanii ce i-au permis sa ajunga in pozitia pe care indelung presedintele tarii o reitera, cea de mogul. Va mai curge multa apa pe Dunare, pana cand o parte... nu stiu cat de numeroasa... a acestui popor va intelege ce reprezinta statul de drept si faptul ca deciziile din justitie au caracter absolut ( evident ca au existat si erori judiciare in istorie, insa aici nu este cazul ).
   Tocmai ce vazusem in cursul zilei de ieri, prima iesire pe ecran a candidatului coalitiei PNL- PDL, primarul in exercitiu al Sibiului, etnicul german Klaus Johannis. Pornind de la vorba molcoma sau lina ardeleneasca, domnia sa a avut un discurs corect, destul de transant in anumite aspecte, oricum candidatul avea lectiile pregatite, deoarece in fata " tirului " tri-directional nu a cazut in vreo plasa intinsa, ce mai Johannis si-a jucat rolul de candidat atat cat stia el de bine. Trecand in barca cealalta, pe partea stangii cum se spune, cand il vad pe actualul prim-ministru, realizez ca la Jocurile Olimpice ale demagogiei ar fi permanent laureat cu medalia de aur mai mult secondat pe podium de licheaua numita Dragnea. Candidatul Ponta reprezinta cel mai bine falia nationala intre fostul Vechi Regat si Romania reunita ( Transilvania, Banat etc ), iar retorica sa este un triumf al nonsensului deoarece in termeni reali, de cand detine fraiele guvernarii a excelat prin non-realizari. Trecand spre un fost potential candidat, Predoiu, sincer mi s-a parut un om fad, normal nu i se pot contesta calitatile, insa charisma ii lipsea cu desavarsire. Aparand si excentricitati gen Tariceanu, Macovei ori buclucasul Catarama realizezi ca democratia in Romania este la fel de originala ca si poporul insesi. Nu putem sti, poate chiar am avea certitudinea ca acesti candidati reprezinta diversi cai troieni lansati cu diverse scopuri care mai de care, insa ei nu reprezinta altceva decat infatuare, mandrie, orgoliu sete de putere dar vai... cat de lamanetabil, ei sunt niste biete ruine a sistemului politic. Cristian Diaconescu, intr-o Romanie ideala, ar fi imaginea presedintelui, inteligent, cu look, charisma, fara discurs fanatizant, insa imaginea sa in constiinta publicului este destul de stearsa, reprezinta un partid nou si ce este mai dureros pentru el... duce de streang aceasta Cleopatra a politicii romanesti, Elena Udrea. Cel ce ar fi fost cel mai bun presedinte al Romaniei, in opinia mea, chiar cu devierile sau patinajele sale inconsecvente, avand un discurs frumos impanat cu figuri de stil, care probabil ca nu atingea suficient de bine electoratul mai putin doct, ala mai din topor, dar care avea ceva asa ce-l facea distinct, o delicatete a discursului ce-l definea, si care cred ca avea si maturitatea politica necesara... nu cunosc si nu prea reusesc sa-mi explic cauzele, anume Crin Antonescu... ramane pentru mine un mister, cum intr-o perioada scurta a lasat sa-i cada din mana atu-urile ce le avea.        Concluzionand, finalul acestor lupte va fi o previzibila disputa Johannis vs. Ponta in al doilea tur, iar la momentul acelui deznodamant, daca tara va incape pe mana bizarei aliante PSD, UNPR, PC plus maghiarii, Congo-ul de pe vremea lui Adi Nastase va reprezenta paradisul terestru in comparatie cu destinatia unde ne-ar putea duce doctorul Viorel cu vataful de mosie Dragnea ori cu acel paharnic slugarnic reprezentat de Marian Oprisan.