ACUM IL INTELEG PE PUTIN

  Ieri s-a anuntat pe teleprinterele agentiilor internationale, debarcarea in " baltice " a catorva sute de piese de cavalerie grea ( tancuri etc) apartinand armatei americane. Tot ieri se vorbea de aplicatii militare maritime in spatiul international al Marii Negre. Nu trebuie sa fii un mare analist politic pentru a intelege ca zona Europei de Est devine tot mai fierbinte. Dilema politicii externe americane a ultimelor decade... intre a fi concilianta ca natiunile europene in fata presiunilor lui Hitler la Munchen sau de a interveni ca in retorica principiului dominoului ce stipuleaza ca daca o piatra se rastoarna cad si celelalte cum au procedat in Indochina ( Vietnam )... este la fel de actuala si azi cum ar fi in cazul luptelor de la fruntaliile vestice ale Rusiei, am numit conflictul din estul ucrainean.
  O multitudine de factori, pe care azi i-am inteles intr-o cheie arhimedeana ( cu al sau celebru Evrika ! ), mi-au " limpezit " atitudinea lui Putin in aceasta ecuatie. Ce Washingtonul intelege mai greu, se pare ca Putin a realizat de mult mai mult timp. Faptul ca Europa a vorbit, vorbeste in continuare si probabil mult timp de acum incolo... pe mai multe voci. A ramas celebra insa la fel de actuala formularea eminentei cenusii a politicii externe americane a ultimilor aproape 50 de ani, recte Henry Kissinger care in anii '70 ai secolului trecut formula ; " cand vreau sa vorbesc cu Europa, pe cine sun? ". Heureka ! ar putea exprima orice functionar inalt de la Washington azi, maine sau lunile ce vor veni. Cu toate ca Tratatul de la Lisabona din anul 2009 ridica la rang de " ministru de externe " al U.E. prin pompoasa denumire de Inalt Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate al Uniunii Europene pe comisarul in exercitiu al legislaturilor alese ( in vigoare ), actualmente un fost membru al Partidului Comunist Italian ??? ( nu este o gluma ) adica reprezentantul Italiei, insipida Federica Mogherini, e clar ca oricine de pe malurile Potomacului ar dori sa afle o opinie la unison a Europei ar cadea in dilema lui Kissinger. Nu este o ironie a sorti faptul ca toti ministrii din primul cabinet sovietic purtau numele de comisari, astfel ca aceasta fatuca trimisa de Roma ce face oficiile de comisar al popoarelor U.E., sa-l faca pe Lenin din mausoleul sau moscovit sa zambeasca larg? Nu, nu este o ironie a sorti ci reprezinta adevarul gol, cum gol de continut este si mesajul Uniunii cand vorbeste de politica externa. Da... vocea Londrei, a Parisului, a Berlinului, a Madridului sau chiar a Bucurestiului conteaza... insa aceste voci canta pe mai multe portative in mai multe chei, iar dirijorii sunt si la vedere si in culise. Putin este clar unul dintre ei, si cu toate ca prim-dirijorul orchestrei de la Washington crede ca tine partitura bine strunita, vocaliza Berlinului par-exemple cam schioapata... iar Putin oarecum plictisit in culise... din cand in cand mai misca bagheta ca sa inteleaga bine Berlinul ca degeaba umbra Ramsteinului inca planeaza prin teritoriile teutone, cand simti amenintarea caderii economiei cu cativa parametrii buni ori supapa vitala a hidrocarburilor realizezi pe de o parte ca standardul a milioane de germani e amenintat, si totul pentru ce ?... ca sa dai satisfactie prim-dirijorului ce nu are acasa probleme de genul... Putin intinde coarda la maxim sa vada ce va sacrifica motorul economic european ? Propria-i bunastare ori va pleca smerit capul in fata exceptionalismului american ce vrea sa exporte peste tot in lume ( Ucraina ) modelul liberalismului democratic. Bien aussi, aici vorbim de politica la nivel inalt, deoarece vulpile si soarecii din esalonul doi si trei al establishmentului european doar mimeaza ca au atitudine stiind ca jocurile se fac in batalia de tip fight-club Moscova - Washington unde Marea Britanie, Franta si Germania fac un balet pe sarma in corzile ringului celor doi competitori. Cand banii europenilor se impart de la Berlin iar securitatea acelorasi europeni vine de peste Atlantic, voci care mai de care exprima varii solutii dar cele mai multe sunt simple baliverne. Ca sa exprim chiar mai explicit atitudinea lui Putin, care stie ca zeci de voci incearca sa razbata, nu mai departe de cateva luni in urma Suedia de capul ei a decis sa recunoasca oficial Palestina, sfidand pe fata Washingtonul ce este dupa cum stie o lume intreaga alfa si omega statului Israel, stat ce de mai bine de 60 de ani lupta pentru teritoriile respective atat cu palestinienii cat si restul lumii musulmane. Si atunci unde congruenta, unde voci la unison ?
  O declaratie ce intareste ceea ce sustineam in titlu a venit din partea dragutei doamne comisar Mogherini, care in ziua audierilor in fata Parlamentului European spunea nonsalant : " Va trebui sa facem o reevaluare a relatiilor cu Rusia in termen de cinci ani ". Nimic mai evaziv din partea U.E., ceea ce intareste logica celor afirmate... o multivocaliza cu o multitudine de interese care mai de care... asa ca tovarasul Putin sta linistit atata timp cat ce se vrea la Washington nu se accepta la Paris, se maraie la Berlin, se isterizeaza la Varsovia si se da aprobator slugarnic din cap la Bucuresti. Unde mai pui ca Ungaria orbiteaza pe langa aceste voci, Londra cand ti-e lumea mai draga ameninta cu parasirea Uniunii, China e cu un picior bine infipt in multe sectoare economice europene, partidele ce nu faceau casa buna cu esichierul politic din multe tari scot capul tot mai sus in Franta, Britannia, Italia, Grecia, Ungaria, amenintarea comunitatilor musulmane radicale, economia fragila la nivel comunitar etc, etc.
   Toata aceasta pletora de tendinte, interese ii ofera presedintelui Putin suficiente argumente sa joace cartea pe care o joaca... parand un dur, insa el beneficiaza de tarele democratiei europene ce nu cad si nici nu vor cadea curand la un acord intre ele ca ulterior sa reverbereze la unison cu intentiile Washingtonului.