Friday, July 31, 2015

TURCIA MUSULMANA... SE INDOIESTE CINEVA?

  E bine cunoscuta orientarea pe care in urma cu un secol o dadea Turciei Kemal Ataturk, un vizionar pentru lumea musulmana ce-si orientase filosofia politica spre vest, obligand chiar prin mijloace coercitive laicizarea fostului imperiu, renuntarea la folosirea limbii arabe asadar dorinta de a fi parte a lumii occidentale, europene.
  Facand un arc peste timp, anul 2015 pare anacronic fata de dorintele intemeietorului Turciei moderne, laice deoarece este tot mai evidenta devierea spre fundamentalismul integrationist musulman al actualului leadership de la Ankara. Acesta poate fi doar varful ce transpare din adancurile tenebroase ale noii orientari a Turciei, tara care zeci de ani a cochetat cu aderarea la UE si in acelasi timp a reprezentat si reprezinta inca un pilon strategic american pe flancul sudic al Rusiei dar si un bastion de avangarda si tinere sub observare a dezbinatei si plinei de fricituni lumi arabe. Pleonexia de care da dovada actualul presedinte turc ne duce hat departe in epocile medievale cand sultanii otomani avizi de noi cuceriri inspaimantau o buna parte a Europei. Astazi armele sunt mai volatile, pornind de la o tot mai mare independenta in cadrul Aliantei Nord - Atlantice, devenind un fel de Gica - contra, insa aceasta atitudine irita tot mai Bruxelles-ul drept dovada ca un demnitar din capitala belgiana sustinea intr-un interviu acordat Wall Street Journal ca " Turcia isi reconfigureaza discursul ca o tara nealiniata, iar asta ne face sa ne simtim extrem de neconfortabil ". Unde mai pui  ca mai deunazi aceasta independenta sau nealiniere la conceptia si " ideologia " NATO a fost fatalmente dovedita prin achizitionarea de armament, recte rachete defensive din ograda chineza ( rachete FD - 2000 ) sfidand conceptul aliantei de logistica coroborat cu posibilitatea penetrarii structurilor ei din directia Beijing-ului. Cum spuneam, actualmente probabil ca vedem doar varful aisbergului deoarece atitudinea tot mai vadit de a juca o carte ce contravine politicii mari practicate in zona de catre Washington dau batai de cap pe Potomac, incepand cu accesul neingradit in zona de frontiera cu Siria a luptatorilor anti - Assad ce au constituit si chiar amplifica senzatia de no man's land ( tara nimanui ) pentru penetrarea lumpenilor islamici ce au construit Califatul ISIS, ori alte elemente la fel de nocive cum ar fi factiunea Jahbat al Nusra, un emul al- Qaeda. Se prezuma ideea ca Turcia sustine inclusiv material aceste organizatii teroriste vehiculandu-se exorbitanta suma de 300 milioane dolari ce merg in buzunarele Hamas, un alt pion al tablei pline de viespi ce se hranesc cu mierea islamista. Unde mai pui scandalul de coruptie la nivel inalt in joc fiind achizitii de petrol iranian aflat sub embargou... deh sangele musulman, petrol se face, am spune noi... si folosind un joc de cuvinte englez last but not least ce intr-o traducere colocviala ar veni colac peste pupaza bunele daca nu stralucitele relatii bilaterale cu Vladimir Putin, ce  vin ca o lavina peste suficientele probleme ale administratiei Obama. Apropierea inclusiv de idei politice a celor doi, fac ca Erdogan sa ofere Moscovei acel atu important de a pastra controlul strategic al transportului de gaze intercontinental catre tarile vest-europene. Acest hybris al Ankarai a facut ca relatiile interaliate in cadrul NATO dintre turci si restul sa creeze o animozitate ducand la cel mai mic punct de vedere comun intre cei doi parteneri... accentuand de altfel faptul ce se pare ca unii l-au uitat, Turcia fiind unicul stat membru musulman. Chiar un sondaj al Pew International din New-York facut in urma cu un an, indica faptul ca 53% dintre turci priveau NATO defavorabil si doar 17% erau factiunea pro. Tayip Erdogan a fost cu atat mai vehement prin duritatea exprimata atunci cand a spus " Hei, Uniunea Europeana, nu avem nevoie de opiniile voaste, pastrati-le pentru voi! " totul vis-a-vis de marele genocid comis contra armenilor crestini, despre care am si punctat intr-un articol anterior, ceea ce confirma ce sustineam in titlu.
  Daca acceptam ca cinica, cu toate ca ea este de un realism debordant, formularea fostului premier britanic Lord Palmerston ca nu exista aliati ori dusmani permanenti ci doar interesele sunt permanente am putea privi ca firesti tolerarea de catre Vest a derivelor venite dinspre Anatolia, insa probabil opinia publica va sanctiona cu duritate la un moment dat aceste " slabiciuni " .

pleonexie - dorinta de dominare
lavina - avalansa ( de zapada )
hybris - exces de putere, ambitie, orgoliu etc
Post a Comment