Sunday, September 6, 2015

METODE AMERICANE

   Desi " Bibi " Netanyahu a fost reales, subcomisia permanenta de investigatii a Senatului SUA va face inca cercetari, pentru a stabili daca Departamentul de Stat a finantat o incercare clandestina, pentru a determina invingerea lui in alegeri.
   Potrivit surselor, statul a directionat 350 000 dolari catre un ONG american numit " One Voice ", care are o filiala in Israel - " Victory 15 ". Aceasta filiala a colaborat cu agenti ai SUA, pentru a-l inlatura pe Bibi.
  Daca, in prezent, pompam bani, in mod clandestin, in alegerile libere din tarile ce ne sunt aliate, pentru a elimina de la putere lideri pe care presedintele Obama nu ii agreeaza, americanii au dreptul sa stie de ce aplicam tactici caracteristice Razboiului Rece impotriva unor democratii.
  Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Tom Braden,  regretatul meu coleg de la emisiunea " Crossfire " de la CNN, a transferat bani CIA catre partidele democratice din Europa, a caror existenta era amenintata de partidele comuniste finantate de Moscova.
  Dar aceasta strategie era aplicata pentru combaterea stalinismului intr-o vreme cand era in joc soarta Occidentului intr-un Razboi Rece care s-a incheiat in 1991.
  Sa speram ca, dupa ce va cerceta cazul " One Voice " si " V15 ", Senatul isi va extinde investigatiile, pentru a lamuri o chestiune si mai importanta: se foloseste SUA de ONG-uri pentru a submina regimuri politice din intreaga lume? Si, daca da, cine decide care regimuri pot fi subminate?
  Ceea ce impune un raspuns urgent la aceste intrebari este actuala criza care determina Moscova sa-si indrepte rachetele catre Europa si sa-si trimita submarinele si bombardierele, pentru a testa capacitatile de aparare ale NATO.
  America sustine ca anexarea Crimeii si sprijinirea rebelilor prorusi din Ucraina de catre Vladimir Putin constituie cauza relatiilor tot mai tensionate dintre Rusia si NATO. Totusi, interventiile lui Putin in Ucraina nu au avut loc inainte de rasturnarea regimului prorus de la Kiev, ales in mod democratic, intr-o lovitura de stat in care, sustine Moscova, este evident amestecul SUA.
  Nu numai John McCain a instigat, in Piata Maidan din Kiev, multimile care au inlaturat regimul de la putere, ci si Victoria Nuland, asistentul Secretarului de Stat al SUA.
 Intr-o interceptare telefonica a unei convorbiri cu ambasadorul SUA la Kiev, Nuland l-a numit pe omul preferat de SUA dupa ce presedintele Viktor Ianukovici a fost demis. " Yats " a fost numele mentionat de Nuland. Si, atunci cand Ianukovici a fugit dupa masacru de pe Maidan, Arseni Iateniuk se afla, fireste, la putere.
  De asemenea, Nuland a dezvaluit ca, incepand din 1991, Statele Unite au cheltuit cinci miliarde de dolari, pentru a influenta Ucraina sa se reorienteze spre Occident. Acum, Nuland & Co pot considera aducerea Ucrainei in UE si NATO drept un mare pas inainte catre libertate si progres.
  Dar, pentru Rusia, acest pas inseamna subminarea unei natiuni slave, cu care a avut legaturi stranse timp de secole, pentru ca Ucraina sa fie introdusa intr-o uniune economica si intr-o alianta militara indreptata impotriva Moscovei.
  Iar, daca intre NATO si Rusia tensiunile vor degenera intr-un conflict militar, va fi usor de dedus ca factorul declansator al acestui conflict a fost lovitura de stat de la Kiev, pe care rusii o considera lucratura americanilor.
 Daca Statele Unite au avut un rol in aceasta lovitura de stat, poporul american trebuie sa stie, iar Senatul trebuie sa lamureasca daca Nuland&Co s-au folosit de ONG-uri, pentru a declansa un razboi rece caruia Ronald Reagan i-a pus capat.
 Iar, daca SUA se servesc acum de ONG-uri ca de niste agenti necesari in operatiuni secrete care au drept scop rasturnarea unor regimuri, atunci cream suspiciuni asupra tuturor ONG-urilor din strainatate si le punem existenta in pericol.
  Niciodata nu a trezit America mai multa neicredere si dispret ca astazi. Una dintre cauze este ca SUA sunt percepute ca o tara care initiaza actiuni pentru rasturnarea guvernelor care nu se conformeaza standardelor noastre de democratie si care se amesteca in mod constant in treburile interne ale unor tari care nu constituie o amenintare pentru noi.
  In aceasta noua epoca, elitele care se ocupa cu politica externa a SUA s-au laudat ca au pus umarul la declansarea revolutiilor " colorate " din Belgrad, Kiev, Tbilisi. In 2003, am ajutat la daramarea regimului georgian a lui Eduard Sevardnadze, in urma Revolutiei trandafirilor, care l-a adus la putere pe Mihail Saakasvili. Iar Saakasvili aproape ca ne-a impins intr-o confruntare cu Rusia, in 2008, cand a invadat Osetia de Sud si a ucis pacificatori rusi.
  Ce interes vital am avut noi acolo, in acea tara mica, in Caucaz, locul de nastere al lui Stalin, pentru a justifica faptul de a ne supune unui risc atat de mare?
  Moscova nu e singura care este scoasa din rabdari din cauza amestecului SUA in treburile interne ale ei si ale tarilor ei vecine. Presedintele Egiptului, Abdel Fattah al-Sisi, a expulzat membri apartinand unor ONG-uri finantate de SUA. Beijingul crede ca ONG-urile cu finantare din SUA au stat in spatele protestelor gen " Occupy-Wall Street " din Hong-Kong.
 Daca toate acestea sunt adevarate, aceste actiuni ale SUA ne fac sa ne punem o intrebare esentiala; Care este scopul principal al politicii externe a SUA? Consta acesta in a proteja interesele vitale si a securitatii nationale a Republicii? Sau credem, precum George W. Bush ca " mentinerea libertatii " in America " depinde de obtinerea libertatii in alte tari "?
  Daca este vorba de ultimul caz, atunci misiunea noastra este utopica si fara capat. Fiindca, daca credem ca nu vom avea parte de libertate in America decat daca intreaga omenire va deveni " democratica ", atunci nu ne vom putea gasi linistea pana cand nu vom asista la rasturnarea regimurilor care exista in prezent in Rusia, China, Coreea de Nord, Vietnam, Iran, Siria, Arabia Saudita, Egipt, Belarus, in majoritatea tarilor arabe si africane, precum si in Venezuela si Cuba.
  Si, daca acesta este scopul nostru, Republica noastra va pieri incercand sa-l atinga.

    Articol semna de Pat Buchanan, politician, formator de opinie, editorialist, autor, columnist fost consilier in trei administratii republicane ( de dreapta ) americane: R. Nixon, G. Ford si R. Reagan.

No comments: