Marea Conflagratie a secolului XX - razboiul mondial, a lasat urme care au modificat pentru totdeauna harta geo-politica, economica, culturala, ideologica plus alte aspecte ajungand la tehnologie, alimentatie, sport etc. In valtoarea acestui flagel, din care majoritatea marilor sau micilor puteri au iesit secatuite, Romania a constituit un caz aparte, iar dupa anumite cercetari recente a constituit un miracol, cel putin din punct de vedere economic.
Ca aliat al Axei, statul roman era intr-o subordonare destul de accentuata fata de cel german, dar aceasta nu a constituit o problema deoarece cum vom vedea, Romania iesea din marasm pe plus conform exprimarii in termeni economici. Astfel ca in perioada 41-45 a secolului trecut rezervele de aur s-au dublat iar nivelul de trai a crescut. Dupa cat se pare, un aport la aceasta situatie inedita l-a avut Mircea Vulcanescu, filosof, sociolog, teolog dar si un economist remarcabil, drept dovada stand situatia Romaniei acelor ani. Fiind subsecretar la finante in guvernarea Antonescu, Vulcanescu a reusit performante ce le putem privi ca pe un miracol, astfel ca rezervele nationale de aur se dubleaza ( ceea ce nu a reusit niciun stat beligerant ), a stocat armament pentru recucerirea Transilvaniei horthyste cedata in urma dictatului vienez, hrana era ca un cos al abundentei iar ca un paradox intregitor a crescut consumul obiectelor de lux. Era in perioada cand se murea cu sutele de mii in vecinatatea estica din stepele eur-asiatice, Mikado-ul japonez facea ravagii in Asia de est si Pacifica iar nordul Africii era un transeu continuu. Romania era un mic paradis in mijlocul Armaghedonului, insa aceste rezultate au fost obtinute gratie unor principii in colaborarea industriala romano-nazista ce stipulau urmatoarele aspecte : " nu se colaboreaza decat in domeniile unde dezvoltarea intreprinderilor romanesti nu este asigurata in timp de pace, fie din lipsa materiilor prime, fie din cea a debuseurilor. nu se colaboreaza decat daca partenerul strain aduce industriei romanesti; materie prima, utilaj tehnic, specialisti, licente, brevete, finantare sau comenzi - pe care industria romaneasca nu si le poate procura in interior. si numai daca colaboratorul strain se angajeaza sa formeze personalul tehnic romanesc la da(i)nsul in intreprinderi. nu se alieneaza fondul bogatiilor romanesti, in sensul ca nu se cedeaza majoritatea actiunilor intreprinderi. nu se cedeaza conducerea generala a intreprinderilor din mainile romanesti. "Apectele colaborarii economice au fost la fel de avantajoase pentru Romania dupa cum reiese : " nu se exporta nimic in Germania decat dupa ce se rezerva cantitatile necesare consumului intern si dupa ce se rezerva si cantitatile de export necesare pentru acoperirea importurilor trebuitoare tarii, pe care aceasta nu si le poate procura. schimburile se fac in mod echilibrat, la preturi fixe; fiecare spor de pret dintr-o parte trebuie compensat de un spor corespunzator de cealalta. se admit depasiri momentane intr-un sens sau altul, dar ele trebuie sa fie compensate in cursul anului contractual. in acoperirea exporturilor, se primesc marfuri necesare pietei si investitiilor statului; unelte agricole, masini, piese de schimb, dar si rente, averi imobiliare si rascumparari de datorii externe. petrolul, materialul necesar razboiului, se exporta pe armament. efortul net de finantare, facut din interior pentru aceste schimburi se acopera cu aur si devize libere . " Asadar, la o analiza pe repede inainte realizam ca Romania avea conducatorii ce intradevar lucrau in slujba tarii, punand in antiteza demagogia si putreziciunea actualei clase politice care este eminamente cea mai daunatoare din intreaga istorie milenara a vechii Dacii, punand in umbra chiar si regimurile venale fanariote ori perioada tributatiei fata de otomanii diabolici. In toata perioada pana la eliberarea din august '44 painea alba, zaharul, sapunul se vand la liber fara cartela, ba mai mult toate produsele s-au ieftinit doar bijuteriile si ceasurile helvetice suferind cresteri ale preturilor denotand puterea de cumparare ca urmare a cererii. In ciuda unui dezechilibru in raportul importuri si exporturi, Romania a iesit pe plus fata de Reich deoarece preturile medii ale produselor romanesti au crescut cam de cinci ori la produsele de baza, iar produsele importate preponderent metalurgice si materii prime doar daca se dublau in acelasi interval. Daca adaugam si colosala datorie neachitata inca de catre statul german, continuator de jure al celui nazist, in urma jocului de decont si clearing ( troc ) ce reprezinta suma de 56 miliarde marci germane ... ati citit bine !!! ... intelegem mai mult valoarea acelor politicieni demult apusi si uitati, contrastand cu Cleopatra Udrea, bufonul Ponta, cinicul Oprea, arivistul Oprescu trecand pe la demonul rosu Iliescu ori satrapul Nastase si mai nou intratul in prim plan cel cu mustata de vechil sau arendas, Dragnea.
In aceiasi perioada a guvernarii antonesciene Romania a rascumparat creante si si-a procurat aur si devize convertibile in aur insumand 11 vagoane din care peste 8 numai din Germania, ducand stocurile BNR-ului de la 13 la 24 vagoane. " Este o situatie unica, nemaiintalnita in nicio alta tara, chiar victorioasa, cum e cazul Angliei, care nu a putut sa-si acopere nevoile decat cedand din aurul si portofoliile straine pe care le poseda in alte tari, ramanand si indatorata " puncta Vulcanescu. Mai mult, insusi Hitler ii reprosa lui Antonescu la ultima lor intalnire din 5-6 august '44 ca; " contributia economica a Romaniei catre Axa a fost meschina ".
Tragand linie, aici nu am facut apologia regimului Antonescu deoarece el a avut si partile sale funeste cunoscute, insa privind lucrurile din perspectiva targovetului, taranului amarastean a romanului simplu Romania a facut fata cu succes acelor vremuri in care inclusiv America, Franta etc introdusesera cartele la nenumarate produse, dar faptul ca in termeni atat macro cat si la nivelul populatiei si ai consumului economici am strabatut cea mai intunecata epoca a omenirii cu mici neajunsuri evidentiaza ca starea actuala a tarii se datoreaza eminamente acestei clase politice falimentare, derbedee am putea spune si cuvantul ar fi laudativ.