In primul sau an la Casa Alba, presedintele Obama a fost gratulat de catre comitetul Nobel cu prestigiosul premiu pentru pace. Multa lume a ridicat atunci spranceana a nedumerire, dar au zis - fie treaca de la noi, cine stie poate e acel liberal de stanga, intelectual ce trimite la gunoi politica si retorica razboinica a antecesorului sau, cowboy-ul texan Bush cu sleahta sa de atzatzatori de razboi dornici de revanse anti- Saddam si pusi sa reconfigureze harta Orientului prin doctrina - cine nu e cu noi este inamicul nostru. Acei neoconservatori, ulii ai razboiului in terminologia politica americana au trecut, dar stupoare ! ... noul presedinte, primul afro-american in Pennsylvania Avenue este un demn urmas al acestora. Cata diferenta intre vehicularile celui ce lua Nobelul pacific si realitatea de la Washington. Curata demagogie!
Intrand in datele problemei, secvential lucrurile stau in felul urmator. Ca un demn urmas al politicii americane specific perioadei Razboiului Rece, presedintele Obama a mers pe linia dura, total opus a cea ce clama, astfel ca in decurs de doi ani, 2014-2015, a mazilit o intreaga troica ce conducea destinele militare americane la cel mai inalt nivel. Primo, in februarie 2014 il " injunghie pe la spate " conform cuvintelor celui in cauza, in speta pe senatorul Chuck Hagel, din functia de secretar al Apararii, veteran al razboiului din Vietnam, un politician foarte respectat si experimentat, care intr-un interviu acordat in ultima luna a anului trecut publicatiei Foreign Policy ataca intr-un mod extrem de dur politicile celui ce l-a demis. Conform unui material semnat de catre Seymour Hersh in London Review of Books, presedintele Obama incerca de ani buni sa destabilizeze Siria, exact politica antecesorului, marsand ca in teren ar exista forte " moderate " care exista prin totala lor lipsa, conform surselor Pentagonului si a fostului sef al serviciilor secrete militare DIA, Michael T. Flynn, alt cap " cazut " in urma mazilirii, astfel ca retorica obamista de a gasi cu orice chip cea ce nu era de gasit a creat aceste victime ce nu cadrau cu viziunea celui ce dirijeaza din Biroul Oval. O depesa datand din 2006, a fostului ambasador la Damasc William Roebuck, reflecta nevoile Casei Albe, prin demonizarea regimului Assad. Acum intra in joc, cel de-al treilea cap " retezat ", este vorba de ex-seful Statului Major Interarme, generalul Martin Dempsey, adicatelea cel mai mare rang militar al intregii armate americane. Acesta, in urma acordului americano-rus pe tema conflictului sirian, a pastrat in permanenta legatura cu omologii sai rusi, iar Seymour Hersh confirma in al sau articol paralelismul directiilor a ceea ce gandeau militarii americani si ce dorea administratia Obama. Astfel ca pe de o parte militarii contestau vehementa Casei Albe de inlaturare a lui Assad, erau nedumeriti de opozitia unui acord cu Moscova pentru a lupta cot la cot contra Daesh ( ISIS ), faptul ca administratia considera Turcia un aliat de nadejde in lupta contra terorismului, ceea ce era departe de realitate si nu in ultimul rand, dorinta Washingtonului de a avea cu tot dinandinsul forte " moderate " siriene, care cum spuneam lipseau si lipsesc in continuare cu desavarsire. Chuck Hagel, in spatele usilor inchise a pus la index permanent intentiile politicienilor de pe Potomac, ceea ce i-a adus mazilirea, alaturi de generalii Dempsey si Flynn. Flynn, nu a stat pe ganduri si a dat rapid o replica dura de contestare a politicilor Casei Albe, declarand intr-un interviu pentru Al-Jazeera riscurile operatiunilor secrete CIA alaturi de jihadistii sirieni. Inca din 2012, el ca sef al Defense Intelligence Agency spunea " deterioarea situatiei are consecinte cumplite in Irak: aceasta creeaza atmosfera ideala pentru ca Al-Qaeda din Irak sa se intoarca in vechile sale refugii din Mosul si Ramadi si aceasta va oferi un nou impuls unificarii jihadului in comunitatile sunnite din Irak si Siria, precum si in randul restului sunnitilor din lume impotriva inamicului lor unic - siitii. Statul Islamic ar putea declara un stat islamic prin unificarea sa cu alte organizatii din Irak si Siria, ceea ce va duce la pericole mari pentru unificarea Irakului si protejarea teritoriului irakian ". Insa la Washington nimeni nu a auzit sau nu a vrut sa auda. Ca sa certificam faptul ca Turcia nu era de loc si nu este in continuare sfanta, in acelasi articol Hersh citeaza o sursa a serviciilor secrete de unde reiese ca regimul Erdogan sprijinea atat Frontul al-Nusra cat si ISIS de ani buni - " putem sa-i gestionam pe Fratii Musulmani. se poate spune ca echilibrul in Orientul Mijlociu se bazeaza pe o distrugere reciproca asigurata intre Israel si restul regiunii, iar Turcia poate distruge acest echilibru - iar acesta este visul lui Erdogan. I-am spus ca vrem sa inchida conducta cu jihadistii care intra in Turcia. Dar el viseaza mai departe - la refacerea Imperiului Otoman - si nu-si da seama pana unde poate merge cu acest plan ". O constanta a conflictului a reprezentat-o contactele militare ruso-americane, iar o sursa din interiorul Statului Major Interarme sustine ca Moscova cunoaste bine capii ISIS ( mujahedini ce au luptat contra URSS in Afganistan ), insa preocuparea majora a celor doua armate este reprezentata de cosmarul " legat de terorism " iar liantul lor comun este aspectul lipsei acelor rebeli " moderati " pe care administratia Obama ii doreste neaparat, chiar scosi si din pamant daca este necesar. In ziua in care Dempsey spunea adio carierei militare, marturisea ca i-a transmis omologului sau rus Valeri Gherasimov ca " nu doresc sa ne incheiem carierele asa cum le-am inceput " stiindu-se ca cei doi au fost comandanti de tancuri in timpul Razboiului Rece - unul in Berlinul de Vest iar celalalt in cel de Est. Din septembrie anul trecut, o data cu lasarea la vatra a lui Dempsey, canalele de comunicare dintre cele doua armate aproape ca au disparut, iar noul sef al statelor majore, Joseph Dunford un obedient de-al lui Obama declara in fata Congresului ca natiunea ce ameninta SUA este Rusia, ca America trebuie sa coopereze cu Turcia si sa sprijine rebelii " moderati ". Astfel ca intr-un stil ce aminteste de marile epurari staliniste ale anilor '30 din secolul trecut, cand Tatucul Popoarelor mazilea cu zecile generalii capabili ai Tarii Sovietelor aducandu-si doar mediocritati docile, presedintele pacifist laureat cu Nobel are acum lideri militari ce duc politici anti-Assad si pro-Erdogan cu toate ca el marturisea in culise, sefului serviciilor secrete turce " stim ce faceti cu radicalii ( isis ) din Siria ". In ciuda informarii constante pe caile oferite de catre DIA si Statul Major despre amenintarea jihadista din Siria, Hersh se intreaba in acelasi editorial - De ce? mesajele nu au urechi la Casa Alba.
Iata ca la finalul mandatului sau, avem conturata o imagine foarte indepartata de ceea ce anunta furibunda campanie " yes, we can " , prin care anunta un nou kennedysm cu trimiteri la idealismul wilsonian insa dupa cum vedem ne-am inselat amarnic, astfel ca presedintele Obama va intra in istorie ca un pseudo-democrat, cat mai mult un neoconsevator de dreapta pictat doar in culori stangiste, o demagogie ieftina pana la urma.
Oare a mazilit ideologia doar pentru niste interse, care inca nu le vedem ?
No comments:
Post a Comment