Trecând dincolo de masacrul de la Nisa din urmă cu câteva săptămâni, ori recurenţa atentatelor de-a lungul Europei ... poate că acesta este preţul care trebuie plătit! Dezvăluirile desecretizate din e-mailurile din adresa personală a proaspătului nominalizat din partea Partidului Democrat în persoana lui miss Hillary Clinton scot în evidenţă adevăruri supărătoare ... noua faţetă a imperialismului.
Este arhicunoscut războiul dus din iniţiativa franceză cu susţinere britanică şi ... într-un târziu americană de răsturnare a celui care mai multe decenii a condus cu mână de fier destinele Jamahiriei arabe libiene, Moammar al Gadhafi. Mai puţin ori chiar de loc sunt cunoscute cauzele ce au împins tandemul galo-britanic în răsturnarea colonelului Gadhafi, ce reuşise printr-o ingenioasă inginerie să păstreze Libia ca o oază stabilă în turbulenta lume arabo-musulmană. Punerea în lumina publică prin descretizarea lor, a celebrelor scrisori electronice clintoniene, relevă un truism care certifică aspectul că lupul şi-a schimbat părul dar nu şi năravul. Ştim că trecutul glorios francez cu măreţul său imperiu " civilizator " cum îi plăcea şi îi place în continuare Franţei să se considere ... bineînţeles aici putem include şi alte ţări cu aceste nostalgii ... a stăpânit peste o bună parte a continentului negru.
Revenind la " emailgate ", disponibile inclusiv pe saitul Departamentului de Stat american, găsim amploarea noului imperialism francez. Aşadar, intervenţia din 2011 a preşedintelui Sarkozy, printre altele cu ascendenţe maghiaro-moldo-ţigăneşti, din Libia, nu a reprezentat nimic altceva decât încercarea, finalmente şi reuşita, de a-l mătura pe incomodul colonel din faţa intereselor neo-imperialiste franceze. La data de 2 aprilie 2011, Sydney Blumenthal, un fost colaborator al lui Bill Clinton şi confident apropiat al soţiei Hillary, îi înmâna Secretarului de Stat H. Clinton un memorandum care conţinea aspectele reale ale intervenţiei franceze alături de rebelii libieni. Nicidecum o problematică umanitară nu a reprezentat scopul şi motivaţia înlăturării lui Gadhafi,cât interese pur strategice, economice, politice şi cireaşa de pe tort, un tezaur colosal al dictatorului, însumând 143 de tone de aur şi tot pe atâtea de argint. Scopul acestei căruţe de metale preţioase era crearea unei monede alternative, ce într-un final alunga CAF, adicătelea francul francez ce are o influenţă substanţială în Africa Francofonă, din zonă şi impunerea unei monede noi fabricată de Libia. Dincolo de aceasta, atitudinea crapuloasă a Parisului într-o retorică pur neo-imperialistă viza aspecte cum ar fi creşterea influenţei franceze în Africa de Nord, intenţia de a pune mâna pe o parte mai însemnată a petrolului libian, scoaterea dintr-un con de umbră a armatei franceze coroborat cu o anume ameliorare a situaţiei politice interne franceze. Cum spuneam, jugul lui Juggernaut compus din forţele reunite ale marilor puteri din NATO cu vârful de lance francez aveau ţintar eliminarea totala a pericolului reprezentat de Gadhafi prin încercarea de eludare a CAF în Africa francofonă. Până la urmă, nimic nou sub soare, vorba scripturii ...
După cum bine este ştiut e-mailurile doamnei Secretar de Stat Clinton au ajuns accidental pe domeniul public, deoarece ea făcuse faţă unei anchete ce viza eroarea comisă de a folosi căsuţa privată poştală, nu una a Departamentului pe care îl reprezenta. În plină Primăvară arabă, in 2011, ofiţeri francezi din DGSE - serviciile secrete franceze, se întâlneau cu liderul Consiliului naţional de tranziţie libian - CNT, Mustafa Abdul Jalil, alături de consilierul lui Sarkozy filosoful Bernard-Henri Levy, consilier care îi spunea că palatul Elysee, recte preşedenţia franceză, recunoaşte CNT ca guvern oficial libian. Printre nenumăratele note informative venite pe sursa Sydney " Sid " Blumenthal una stipula explicit că DGSE nu acţionau în virtutea clamatelor libertăţi şi drepturi democratice franceze ci " ei se aşteptau ca noul guvern libian să favorizeze întreprinderile şi interesele naţionale franceze, în mod special cele legate de industria petrolieră ".O notă datată cu 5 mai 2011 specifica despre aşa zisele zboruri umanitare că alături de ajutor şi personal umanitar în avioanele Airbus se aflau responsabili ai Tota - o societate petrolieră puternică franceză, ai Vinci şi EADS, alţi giganţi economici francezi. Mai mult, o notă parvenind direct dinspre preşedintele Sarkozy din septembrie 2011 spunea explicit intenţia Parisului ca 35 % din industria de petrol libiană să revină întreprinderilor franceze.
Vedem amploarea luptei pentru influenţă, resurse, putere totul camuflat în spatele bla-bla-ului democraţie, etc simple eufemisme ce ascund faţeta întunecată a noului imperialism.
Revenind la atentatul de la Nisa ... oare este o mână crudă a destinului răzbunător?... cu toate că nu agreem să facem conexiuni între realitate şi faţetele mistice ale existenţei.
crapulos - vicios, hoţesc, tâlhăresc, viciat etc
jugul lui Juggernaut - forţă destructivă de neoprit. în mitologia indiană, Djaganath - un avatar al lui Vishnu ... credincioşii se aruncau sub roţile acestui car.
No comments:
Post a Comment