SATRAPUL

  Cu certitudine Marile Războaie ce au răscolit şi devastat omenirea în secolul trecut, au lăsat urme adânci de neşters în conştiinţa tuturor. Mari generali au luptat pe frontul ambelor conflagraţii meritându-şi cu prisosinţă galoanele ori mult râvnitul baston de mareşal. Câteva exemple aleatorii sunt suficiente pentru a-i reaminti şi pentru a-i lăsa posterităţii cu faptele lor de glorie. George Patton, Douglas McArthur, Erwin Rommel, Bernard Montgomery reprezintă câţiva din corifeii ce au punctat evenimentele meritându-şi cele 4 stele ori bastonul de mareşal.

  Revenind în contemporaneitate, în Balcanii noştrii de zi cu zi, nu poate să te apuce decât greaţa când vezi că amintirea gloriei acelor generali de patru stele este terfelită şi dusă în desuetudine de către acest satrap de tip oriental, care în afara frontului porumbului din epoca socialistă nu a dus nicio bătălie însă a escamontat cu şiretenia reflectată inclusiv în privire, ideea de grad militar şi faptă de luptă. Stai trăznit, înmărmurit şi te întrebi retoric: cum este posibil ca acest neica nimeni care cum spuneam nu a văzut niciodată o linie de front autentică, să fie galonat cu 4 !!!!!!! stele de general? Evident că aţi realizat că este vorba despre acest oportunist numit Gabriel Oprea, care prin rangul pe care îl poartă pătează imaginea oricarui general autentic iar în subsidiar a Armatei Române. Rând pe rând se fac vinovaţi toţi preşedinţii care i-au acordat aceste grade, însă vinovătia sa trece dincolo de ridicol, deoarece dacă ar fi cunoscut cazurile enumerate în rândurile anterioare s-ar fi întrebat retoric: cum să stau alături de aceşti autentici comandanţi militari, cum mă pot privi în oglindă fără să-mi crape faţa obrazului de ruşine? A-l avea alături de acei nemuritori strategi ce au scris pagini de istorie militară pe acest individ cu fantezii generalissime, este similar cu proverbul indian în care şacalul plimbându-se la umbra tigrului se viseză şi el că îi este seamăn. Aici trebui să dăm o "palmă" şi cadrelor active şi în rezervă ale Armatei deoarece au tăcut pasiv şi nu au luat atitudine la această josnicie. 

  Nu pot să-mi opresc gândul de la hilarul situaţiei, însă dezgustul pe care mi-l provoacă ideea alăturării celor care au luptat în Africa de Nord, Normandia, Germania, Frontul Răsăritean ori Pacific care au cunoscut vitregiile şi ororile razboiului să fie puşi alături de înseşi întruchiparea oportunismului nesimţit. Chiar aşa! Pe ce fronturi aţi luptat stimabile Oprea, să vă alăturăm lui Patton ori Rommel, care şi-au "rupt" oasele în tranşee atăt în 16-18 cât şi în 39-45 ?

  Satrapul are o atitudine laşă care dezonorează haina militară prin tertipurile închipuite încercând să eludeze justiţia facând apel la confraţii parlamentari. Unde este onoarea militară, generale Oprea? Dacă eşti nevinovat de moartea acelui biet infant, de ce te ascunzi în faldurile parlamentare? ai tăria şi nu mai scoate în faţă emfazele puerile ale propriei progenituri postate pe feisbuc că aşa şi pe dincolo. 

  Suntem la curent cu demisia din al 40-lea ceas din instituţia în care activa, dar aceasta nu pardonează în nici un chip grotescul situaţiei. Căci la Judecata de Apoi nu vor putea defila cot la cot pe acelaşi piedestal, eliberatorul Filipinelor şi guvernator al Japoniei D. McArthur, Vulpea Deşertului E. Rommel, eroul de la El-Alamein si Tobruk mareşal B. Montgomery şi nu în ultimul rând primul general american ce a pătruns în Reichul nazist G. Patton, având alături un purtător de patru stele ... pentru care anume merite militare? 

ERDOGAN, PUCIUL ŞI ACUZELE

 15 iulie 2016, va rămâne o dată de referinţă pentru istoria Turciei, zi în care se vehiculează, deoarece nu credem o iotă  din declaraţiile regimului Recep Tayyip Erdogan, că a avut loc o tentativă de răsturnare prin forţă a acestuia. Ba mai mult, avem convingerea că Erdogan şi clica au urmărit să-şi elimine adversarii plus potenţialii ce zac în fermentul germinativ. Turul de forţă realizat în urma presupusei tentative amintesc de celebrele procese staliniste când erau măturaţi din establishmentul politic, militar, social etc cu miile, presupuşii adversari de clasă, asta aşa ca să păstrăm puţin din savoarea epocii când dezideratul marxist al luptei de clasă dădea tonul.

  Ok, să ne reîntoarcem la vara ce tocmai azi şi-a dat duhul, deh ... echinocţiul de toamnă, şi să aprofundăm această cacealmea regizată de acest cameleon - Erdogan, ce ţine prim planul agendei internaţionale de câteva luni bune. La origini cuvântul demagogos avea o conotaţie eminamente pozitivă, însemnând lider al poporului - prostates tou demou adicătelea în elină - protector al demosului, dar azi demagogia reprezintă chintesenţa actului peiorativ. Iată până unde a mers această demagogie, încât Washingtonul s-a văzut acuzat explicit de către un jurnal de casă al pseudosultanului de Bosfor, Yeni Şafak susţinând negru pe alb că de peste ocean a venit atât finanţarea cât şi organizarea presupusului puci, în care cum susţineam anterior nu am crezut şi nu vom crede.

  Yeni Şafak publica la 25 iulie curent că "oficiali guvernamentali importanţi turci" afirmau că CIA este direct vinovată, în sensul că ea a regizat complotul acelor rebeli pucişti. Acest cotidian de orientare conservatoare şi profund obedient regimului Erdogan reprezintă un fel de oglindă a ideilor partidului-stat AKP. Ca să remarcăm amploarea acuzelor, trebuie să menţionăm că un articol de primă pagină a pomenitului ziar alătura titlului "Acest om a condus lovitura de stat" poza generalului în retragere american John F. Campbell, general ce până mai deunăzi ( 2014 ) era locţiitor al şefului de Stat Major iar la retragere îndeplinea funcţia de comandant al Forţei Internaţionale de Asistenţă de Securitate în Asia Centrală. Articolul dezvoltă cum generalul a coordonat din umbră militarii pucişti, având colosala sumă de minim 2 miliarde dolari la dispoziţie pentru a-l pune la index pe Erdogan&co, banii sosind pe o filieră africană din Nigeria, prin UBA- United Bank for Africa. Cei de la numita bancă, ulterior, afirmau că relatarea respectivului ziar reprezintă un fals grotesc ei neavând nicio implicare în direcţia respectivă. Campbell a dat o replică în prestigiosul The Wall Street Journal ridiculizând acuzele otomane prin însuşi faptul că nu a catadixit să dea o replică acestora. Ba mai mult, numarul unu al Statelor Majore Reunite ale Armatei Americane, Joseph Dunford replica drept "absurde" afirmaţiile turce şi într-o conferinţă comună de presă cu secretarul Apărării, Ashton Carter, Dunford a spus "cu adevărat nu cunosc de unde ar fi putut apărea o astfel de ştire". Însuşi preşedintele Obama, ulterior îi comunica pseudosultanului Recep ca nu cunoştea şi nici nu existau americani implicaţi în puci, ori pseudo. 

  Că or fi fost ori ba, deoarece la zeci de ani distanţă am aflat de cazuri gen Guatemala, Iran, Cuba etc te surprinde cum este posibil ca o ţară membru NATO îşi permite să acuze făţiş pe creatorul şi garantul mai ales militar al acesteia!!! Ori Statele Unite sunt prea rafinate ca un porţelan chinezesc Ming ori Turcia este atât de arogantă şi sfidătoare încât îşi permite să vitupereze cea mai puternică ţară, implicit şi armată din lume?

  Este clar ca ceva e putred în Danemarca, să-l parafrazăm puţin pe bătrânul Shakespeare ... însă deocamdată rămânem cu gustul amar în care un stat relativ important membru vechi al NATO, având o democraţie precară, mai mult cu numele, îşi permite să lanseze acuze deosebit de grave, care se lasă doar cu nişte formulări palide, de complezanţă, nu reacţii dure cum ar fi fost normal, când eşti acuzat de ... nici mai mult nici mai puţin de către un aliat că intenţionai să-i uzurpi ( prin vicleşug ) ordinea de drept.
  Ne întrebăm cum ar fi reacţionat Washingtonul la acuze similare venite dinspre Dâmboviţa?

 

POKEMON

  Este binecunoscută frenezia pe care a stârnit-o aplicaţia ce poartă numele din titlu, încât sunt nenumărate persoanele ce, fie sunt în trafic ori desfăşurând alte activităţi şi-au pierdut atât la propiu cât şi la figurat ... capul. Ce nu este cunoscut, însă având implicaţii enorme, reprezintă pe cei ce au creat acest aparent inofensiv joc, iar în subsidiar probabil, dacă nu chiar cu certitudine altele asemenea.

  Făcând un arc peste timp, în cursul zilei de ieri Statele Unite au comemorat victimele atentatului din urmă cu 15 ani, atentat ce a dus şi la apariţia unei controversate legi, cunoscută pe scurt sub numele de Patriot Act. Aceasta permite autorităţii americane competente, de a pune sub urmărire orice suspect de aşa zise activităţi teroriste, dincolo de o decizie venită de la o instanţă judiciară. Cam stalinistă abordarea, dar deh ... democraţia americană cu ciudăţeniile ei!

 Iată că un banal joc desfăşurat în mediul virtual la nivel global, am numit acest Pokemon, a reuşit, bineînţeles pe căi oculte ... cum îi stă bine oricărui serviciu care se respectă, până la urmă ... de a aduce si adăuga îmbunătăţiri substanţiale lacunelor lăsate de susnumita lege patriotică.

 După cum suţin cei de la corbettreport.com acest inofensiv joc este rodul minţii celor de la CIA şi " dacă vă întrebaţi cum a fost posibil acest lucru, iată câteva detalii. Internetul conectează din ce în ce mai mulţi oameni, ale căror date pot fi colectate cu uşurinţă. Cele mai importante prevederi ale jocului apar la termeni şi condiţii. În primul rând, aplicaţia cere foarte multe detalii despre utilizatorul aparatului, printre care abilitatea de a citi contactele din telefon, conturile pe care le ai pe aparat şi accesul la camera video. Această aplicaţie îţi cere chiar şi accesul integral la contul google, de unde pot fi citite sau trimise e-mailuri de pe contul utilizatorului, pot fi vizualizate documentele şi fotografiile păstrate în google drive, şi multe altele. Dar, aparent este vorba de o greşeală care va fi corectată curând " susţine respectivul sait. Ba mai mult găsim în acelaşi articol, chestiuni stupefiante de genul " putem împărtăşi orice informaţie a utilizatorului care se află în posesia noastră guvernului sau oficialilor care se ocupă de siguranţa naţională". Deci stimabile ... hai la joc, să ne fie cu noroc! 

 " Niantic Labs, cei care au creat această aplicaţie şi de care nimeni nu auzise până acum, au avut până anul trecut un start-up în cadrul google, care a rămas şi acum unul dintre acţionarii majoritari. John Hanke este fondatorul Niantic, cel care în trecut a fost în spatele Keyhole Inc., companii create din banii obţinuţi de la In-Q-Tel, braţul de capital al CIA, care ulterior a fost transformat în google maps. Aşadar furtuna din spatele lui Pokemon Go a fost creată de un om de afaceri al CIA, care a integrat compania sa la google. În cele din urmă, serviciile de intelligence nu mai au nevoie de amendamentele propuse pentru creşterea siguranţei cu ajutorul legii. Acestea au avut nevoie de crearea unui joc care să fie distractiv pentru ca oamenii să se joace şi în care să plătească în realitate pentru propria securitate". 

  Iată aşadar o ingeniozitate guvenamentală, am putea spune diabolică ... însă intenţia pare onestă. Evident că distanţa până la derapaje este atât de infimă, încât în permanenţă cetăţeanul  se va simţi ca în celebrul roman 1984, percepând tot mai pregnant umbra lui Big Brother.

 

SPIRITUALITATE CHINEZĂ

  Dao pe care toată lumea îl preţuieşte este în cărţi. Cărţile sunt numai cuvinte. În cuvinte există ceva de preţ. Ceea ce este de preţ în cuvinte este Ideea. Ideea provine din ceva. Acel ceva din care provine Ideea nu poate fi transmis în vorbe. Deoarece lumea preţuieşte vorbele, le transmite prin cărţi. Deşi lumea le preţuieşte, eu nu le socotesc demne de preţuire, căci ele sunt preţuite pentru ceva lipsit de preţ. Astfel, ceea ce este privit şi poate fi văzut reprezintă forma şi culoarea. Ceea ce este auzit şi poate fi ascultat reprezintă numele şi sunetul. Ce trist! În lume, oamenii consideră că forma, culoarea, numele şi sunetul sunt îndeajuns pentru a înţelege firea lucrurilor. De fapt, forma, culoarea, numele şi sunetul nu sunt îndeajuns pentru a înţelege firea lucrurilor. Prin urmare, cel ce cunoaşte nu vorbeşte, cel ce vorbeşte nu cunoaşte.

                                                                     Zhuang-zî filosof chinez, secolul IV înainte de anul 0.