ERDOGAN, PUCIUL ŞI ACUZELE

 15 iulie 2016, va rămâne o dată de referinţă pentru istoria Turciei, zi în care se vehiculează, deoarece nu credem o iotă  din declaraţiile regimului Recep Tayyip Erdogan, că a avut loc o tentativă de răsturnare prin forţă a acestuia. Ba mai mult, avem convingerea că Erdogan şi clica au urmărit să-şi elimine adversarii plus potenţialii ce zac în fermentul germinativ. Turul de forţă realizat în urma presupusei tentative amintesc de celebrele procese staliniste când erau măturaţi din establishmentul politic, militar, social etc cu miile, presupuşii adversari de clasă, asta aşa ca să păstrăm puţin din savoarea epocii când dezideratul marxist al luptei de clasă dădea tonul.

  Ok, să ne reîntoarcem la vara ce tocmai azi şi-a dat duhul, deh ... echinocţiul de toamnă, şi să aprofundăm această cacealmea regizată de acest cameleon - Erdogan, ce ţine prim planul agendei internaţionale de câteva luni bune. La origini cuvântul demagogos avea o conotaţie eminamente pozitivă, însemnând lider al poporului - prostates tou demou adicătelea în elină - protector al demosului, dar azi demagogia reprezintă chintesenţa actului peiorativ. Iată până unde a mers această demagogie, încât Washingtonul s-a văzut acuzat explicit de către un jurnal de casă al pseudosultanului de Bosfor, Yeni Şafak susţinând negru pe alb că de peste ocean a venit atât finanţarea cât şi organizarea presupusului puci, în care cum susţineam anterior nu am crezut şi nu vom crede.

  Yeni Şafak publica la 25 iulie curent că "oficiali guvernamentali importanţi turci" afirmau că CIA este direct vinovată, în sensul că ea a regizat complotul acelor rebeli pucişti. Acest cotidian de orientare conservatoare şi profund obedient regimului Erdogan reprezintă un fel de oglindă a ideilor partidului-stat AKP. Ca să remarcăm amploarea acuzelor, trebuie să menţionăm că un articol de primă pagină a pomenitului ziar alătura titlului "Acest om a condus lovitura de stat" poza generalului în retragere american John F. Campbell, general ce până mai deunăzi ( 2014 ) era locţiitor al şefului de Stat Major iar la retragere îndeplinea funcţia de comandant al Forţei Internaţionale de Asistenţă de Securitate în Asia Centrală. Articolul dezvoltă cum generalul a coordonat din umbră militarii pucişti, având colosala sumă de minim 2 miliarde dolari la dispoziţie pentru a-l pune la index pe Erdogan&co, banii sosind pe o filieră africană din Nigeria, prin UBA- United Bank for Africa. Cei de la numita bancă, ulterior, afirmau că relatarea respectivului ziar reprezintă un fals grotesc ei neavând nicio implicare în direcţia respectivă. Campbell a dat o replică în prestigiosul The Wall Street Journal ridiculizând acuzele otomane prin însuşi faptul că nu a catadixit să dea o replică acestora. Ba mai mult, numarul unu al Statelor Majore Reunite ale Armatei Americane, Joseph Dunford replica drept "absurde" afirmaţiile turce şi într-o conferinţă comună de presă cu secretarul Apărării, Ashton Carter, Dunford a spus "cu adevărat nu cunosc de unde ar fi putut apărea o astfel de ştire". Însuşi preşedintele Obama, ulterior îi comunica pseudosultanului Recep ca nu cunoştea şi nici nu existau americani implicaţi în puci, ori pseudo. 

  Că or fi fost ori ba, deoarece la zeci de ani distanţă am aflat de cazuri gen Guatemala, Iran, Cuba etc te surprinde cum este posibil ca o ţară membru NATO îşi permite să acuze făţiş pe creatorul şi garantul mai ales militar al acesteia!!! Ori Statele Unite sunt prea rafinate ca un porţelan chinezesc Ming ori Turcia este atât de arogantă şi sfidătoare încât îşi permite să vitupereze cea mai puternică ţară, implicit şi armată din lume?

  Este clar ca ceva e putred în Danemarca, să-l parafrazăm puţin pe bătrânul Shakespeare ... însă deocamdată rămânem cu gustul amar în care un stat relativ important membru vechi al NATO, având o democraţie precară, mai mult cu numele, îşi permite să lanseze acuze deosebit de grave, care se lasă doar cu nişte formulări palide, de complezanţă, nu reacţii dure cum ar fi fost normal, când eşti acuzat de ... nici mai mult nici mai puţin de către un aliat că intenţionai să-i uzurpi ( prin vicleşug ) ordinea de drept.
  Ne întrebăm cum ar fi reacţionat Washingtonul la acuze similare venite dinspre Dâmboviţa?