Dao pe care toată lumea îl preţuieşte este în cărţi. Cărţile sunt numai cuvinte. În cuvinte există ceva de preţ. Ceea ce este de preţ în cuvinte este Ideea. Ideea provine din ceva. Acel ceva din care provine Ideea nu poate fi transmis în vorbe. Deoarece lumea preţuieşte vorbele, le transmite prin cărţi. Deşi lumea le preţuieşte, eu nu le socotesc demne de preţuire, căci ele sunt preţuite pentru ceva lipsit de preţ. Astfel, ceea ce este privit şi poate fi văzut reprezintă forma şi culoarea. Ceea ce este auzit şi poate fi ascultat reprezintă numele şi sunetul. Ce trist! În lume, oamenii consideră că forma, culoarea, numele şi sunetul sunt îndeajuns pentru a înţelege firea lucrurilor. De fapt, forma, culoarea, numele şi sunetul nu sunt îndeajuns pentru a înţelege firea lucrurilor. Prin urmare, cel ce cunoaşte nu vorbeşte, cel ce vorbeşte nu cunoaşte.
Zhuang-zî filosof chinez, secolul IV înainte de anul 0.
No comments:
Post a Comment