O ISTORIE MAI PUŢIN CUNOSCUTĂ

 Apropiindu-se cu paşi repezi ziua în care o mână de oameni bravi, dârji, cutezători, dominaţi de idealul libertăţii, proclamau cu mai bine de două secole pe 4 iulie 1776 la Philadelphia nou născuta Republică americană, ca un mic omagiu acelor oameni şi acestei măreţe republici, am să fac o mică istorioară a evenimentelor ce au schimbat totalmente întreg spectrul Lumii Vechi în secolul, ce va rămâne de tristă amintire pentru generaţiile viitoare, zbuciumatul secol XX.

  Europa în care azi coabităm reflectă desenul trasat de pe urma marasmului celor două conflagraţii, desen ce a permis finalmente ca România să fie aproximativ ceea ce constituie contururile ei de azi. Dar, toate acele evenimente ce alături de tărâmul nostru au pus într-o nouă geografie harta întregii Europe, au reprezentat însăşi ideea biblică a Armaghedonului, pentru că întreaga barbarie a războaielor trebuieşte cunoscută până la cauzele sale cele mai intime şi profunde.

  Aşadar, cu toate că preponderent suntem destul de bine puşi la punct cu acea armada plină de ticăloşie constituită din Hitler şi şleahta sa nemernică, pe care ţin să reamintesc, poporul german prin exerciţiul democratic a adus-o la frâiele puterii, Adolf a avut un antecesor la fel de pus pe incendiat Europa, diabolicul kaiser Wilhelm al II-lea. Având posibilitatea şi curiozitatea să mă documentez în profunzime despre Primul Conflict Mondial, am descoperit câteva lucrări absolut magistrale, iar cine are curiozitatea - iată câteva exemple edificatoare; M. MacMillan - Războiul care a pus capăt păcii, B. Tuchman cu două lucrări fundamentale ce lămuresc lumea de acum un secol : Trufaşa citadelă şi Tunurile din august, unde aş mai putea adăuga şi lucrarea eminentului istoric de la Harvard, N. Ferguson - Războiul lumii - toate aceste titluri făcând lumină în jurul butoiului cu pulbere care a fost prima jumătate a secolului trecut. Din toate aceste lecţii de istorie documentate cu sute de mii de pagini de arhivă (dacă nu milioane) puse în magnificele lor opere de aceşti titani, evident că cine are un dram de înţelepciune poate intui pe cine cade anatema morţii a peste o sută de milioane de oameni, cumulând vicitimele reunite ale celor două războaie. Într-o punere în scenă printr-o paralelă, Germania proaspăt proclamată imperiu la 1871, era un fel de Mike Tyson plin de sine, avid nu atât de putere cât de recunoaşterea că e cel mai tare din parcare, iar restul ţărilor europene îl priveau cam chiorâş, încercând să vadă în el doar pe Goethe, Schiller, Bethoveen, Kant, Fichte sau Wagner ... însă acesţia erau excepţia de la forma brută a unei educaţii şi rigori teutone, ceea ce numim azi  -societatea robotizată stoarsă de uman a specificului german. Să nu uităm că însuşi imnul naţional cântat din fragedă pruncie spunea făţiş fără nicio disimulare că ei sunt deasupra tuturor. Evident că suma victimelor a avut părtaşe şi naţiunile aliate, dar toate acestea doar au dansat pe trilurile marţiale ale celor dornici de luptă, ale celor care nu ştiau ce să mai facă; doar, doar o da pronia divină pentru un moment propice pentru a-i pune odată la punct... să le arătăm noi cine suntem! Titlul acestui articol vrea să evidenţieze că este mai puţin cunoscut aspectul că fermentul şi germenii au pornit, pe baza analizei lucrărilor pomenite mai sus, din hybrisul ce domina atât clasa politică cât mai ales armata germană a iuncherilor prusaci care l-au transmis emulilor lor ulteriori fie din SS, SA, SD sau Wermacht care în nicio împrejurare nu au ezitat să treacă prin foc şi sabie dovedindu-şi porecla pe care însuşi Wilhelm o atribuia lor - cea de huni, deoarece ororile incendierii deliberate a bibliotecii din Louvain ( Belgia -1914), catedralei din Reims (Franţa - 1914) monumente şi comori de carte şi incunabule ce egalau - mai ales carţile distruse pentru totdeauna, pierderea bibliotecii din Alexandria - şi totul din dorinţa de a demonstra cine suntem noi. Las deoparte victimele Holocaustului atât de bine cunoscut şi îmi întorc privirea peste ocean, deoarece cu atât mai mult meritul celor ce nu cunosc suficient de aprofundat valoarea prezenţei atât militare, cât şi politice ale măreţei Republici, deoarece dacă ea ar fi stat deoparte privind pasivă la infernul tăvălugului pogorât de hoardele barbarismului teuton, azi Europa ar fi ca acel popor dus în sclavie la Babilon şi mă cutremură întrebarea ... când am fi reuşit să scăpăm din gheara fiarei, fără aportul Americii?

HYBRIS  Mândrie nemăsurată a unui individ, supraapreciere în confruntarea cu destinul.

 HYBRIS s.n. (Lit.) Termen denumind excesul, violența, considerate în literatura greacă antică una din sursele generatoare (alături de destin) ale conflictului și prăbușirii eroului unei tragedii. [< gr. hybris].

VA FI IMPEACHMENT?

  În cursul acestei dimineţi un sait american exprima opinia unui congresman democrat că, în cazul activării procedurii de impeachment (acuzare, suspendare -  în română) vis-a-vis de preşedintele Trump, probabil că rigurosul vice-preşedinte Mike Pence ce automant ar prelua funcţia ar fi chiar mai dur dintr-o perspectivă a partidului de opoziţie.

  Trecând dincolo de acest aspect, interviul acordat de către Scott Horton, avocat - care printre altele la un moment dat i-a reprezentat pe foştii celebri dizidenţi politici sovietici Andrei Saharov şi Elena Bonner - specialist în Drept Internaţional, fondator al Universităţii Americane din Asia Centrală, activist pentru drepturile omului în spaţiul ex-sovietic, jurnalist de investigaţie iar mai nou lector la Facultatea de Drept a Universităţii Columbia din New-York, unui post de radio francez evidenţiază aspecte ce duc spre întrebarea din titlu. Înainte de a reliefa spusele acestui pluriactivist, mă întreb şi eu aşa privind în direcţia establishmentului american: de ce nu aţi vorbit înainte de alegeri despre aceste aspecte, distins domn? - neavând nicio intenţie de a pleda pro Trump, dar rămâne deschisă problema... de ce apar aceste dezvăluiri după eveniment?

  Iată câteva din punctele rămase în suspensie în urma dezvăluirilor făcute de către Horton. Aşadar în deceniul al nouălea din secolul trecut, DT este invitat de către INTURIST (acronimul pentru reţeaua sovietică a hotelurilor statului) pentru explorarea posibilităţii de a demara proiecte în această branşă, discuţii ce s-au purtat pe durata mai multor ani, însă fără o finalizare. Ce susţine Horton că ar fi demn de analizat, urmărind firul călătoriei lui Trump destul de lungi pe la Moscova şi fostul Leningrad, îl reprezintă aspectul că odată întors acasă începe să ia în considerare o potenţială candidatură la alegerile prezidenţiale din 1988. Îşi crează un comitet exploratoriu, se înscrie pentru preliminarii în statul New Hampshire şi plăteşte aproximativ 100 000 dolari pentru reclamă de o pagină atât în New York Times cât şi în Washington Post şi Boston Globe. Ba mai mult, se stipula conform aceluiaşi Horton că reclamele erau anti-NATO invocându-se ideea că Alianţa ar reprezenta o colosală cheltuială fără sens. Asta în timpul Războiului Rece. Horton ne trimite în aceiaşi perioadă să urmărim declaraţiile publice ale lui DT, unde atât la radio cât şi pe micul ecran, îşi promova un anume look public în care Rusia era pomenită recurent. Ne spune că îl dispreţuia pe Gorbaciov şi ale sale reforme considerând sucombarea sovietică o tragedie. Tot Horton trage un semnal de alarmă susţinând că în anul 2004 când business-ul Trump falimenta în serie, iar băncile americane refuzau noi linii de creditare către el... totuşi supravieţuieşte deoarece o sumă de aproximativ jumătate de miliard de dolari apar..."e clar că aceste proiecte au fost iniţiate şi finanţate aproape în întregime cu fonduri ruseşti şi post-sovietice" susţine Horton. Firul relatărilor duc spre Deutsche Bank şi Bank of Cyprus unde, dezvăluie Horton, în primul caz a existat o enormă expatriere de capital rusesc ce a constituit chiar o lungă investigaţie dinspre autoritatea americană şi britanică de control financiar, dar banul curgea în direcţia Trump. În cazul băncii cipriote ce era condusă într-un anume timp de către actualul ministru al comerţului, Wilbur Ross, banca mediteraneană a fost se pare cea mai importantă instituţie ce gestiona afluxul capitalului dinspre Rusia. Ba mai mult, exemplifică Horton, la momentul când Ross a preluat destinele băncii l-a adus în staful bancar pe recent destituitul şef de la Deutsche Bank. Ajungând la momentul campaniei electorale ante-Trump, Horton citează că există un anume dosar de investigaţie Steele, unde se pare că un diplomat rus de la ambasada din Washington, ce ar fi ofiţer de informaţii, Mihail Kalugin având rang oficial de secretar II în cadrul ambasadei gestiona în fapt fonduri şi transferul lor către campania de "măsuri active" sprijinindu-l pe Trump. Încheind interviul, domnul avocat susţine că inclusiv evaluările intelligence-ului american susţin că există ceva, ceva evaziv care nu reuşeşte încă să conecteze filiera rusească cu Trump.

  Dacă este adevărat ori nu vom vedea, cert este că; dacă Horton a ştiut aceste lucruri de ce nu le-a promovat intens, de ce Partidul doamnei Clinton nu a marşat pe ele şi bineînţeles  întreaga armată media, Wall-Street, Hollywood nu le-a fructificat în lunile premergătoare alegerilor? Cum spuneam, nu pledez pro bono pentru DT, însă ori învinşii au fost molâi iar electoratul lor orbi şi surzi, ori de fapt cei ce au votat Trump nu au crezut că aceste dezvăluiri le-ar putea schimba opţiunea politică sau ar îmbunătăţi situaţia la zi americană.

CIOMAGUL ROMÂNESC ŞI JAMES BOND

  Dacă nu ar fi vorba de vieţile unor oameni chiar aş râde cu gura până la urechi. Mi-a fost dat să lecturez mai deunăzi articolul ultralaudativ al unui britanic ce, ori trăieşte pe Marte ori nu are simţul realităţii al proporţiilor şi poate până la urmă cel mai important... bunul simţ. Căci altminteri cum putem să ne explicăm fanfaronada ce transpare din citatele pe care le voi expune în contrabalans cu bâta mioritică.

 Iată aşadar câteva extrase ce exprimă bufoniada numitului britanic, Edward Lucas: " Poate şi mai important este faptul că în materie de informaţii, suntem o superputere-un element de importanţă vitală nu doar ca piedică în faţa Kremlinului, ci şi în ceea ce priveşte numărul atacurilor teroriste"..."dar combinaţia de potenţial uman şi capacitate de colectare electronică a informaţiilor, de care dispune Marea Britanie, este cea mai bună din Europa".."principala misiune a bărbaţilor şi femeilor care lucrează la "Doughnut", clădire strict supravegheată de lângă Cheltenham, este acea de a crea şi de a sparge coduri. Dar ei dispun totodată şi de capacitatea imbatabilă de a accesa computere şi alte aparate, precum telefoane mobile, cunoscută sub numele de CNE sau Computer Network Exploitation ( exploatarea reţelelor de computere), cum i se spune în jargonul spionilor". Staţi !!! asta nu e nimic pe lângă următoarul citat, la fel de edificator prin care să crezi ceva, dar adevărul crud să reflecte trista amăgire, lipsa de performanţă dar nu în ultimul rând ridicolul situaţiei: " ele se bucură de încrederea publicului şi de acces rapid la factorii decizionali. Acest sistem şi capacitatea pe care o propagă sunt tratate cu respect - şi nu cu puţină invidie - în restul Europei". 

  Cred că sunt suficiente aceste citate, iar, precum spuneam, dacă nu ar fi vorba de vieţi omeneşti irosite pentru că au crezut în această halucinantă de-a dreptul auto-proslăvire, când situaţia din teren a demonstrat exact reversul medaliei. Aşadar cam aşa stau treburile cu "faimoşii" - am pus ghilimele atât pentru ridicolul situaţiei cât şi pentru exprimarea în original a autorului vis-a-vis de aceşti jalnici jameşi bonzi - agenţi şi agenţii stipendiaţi regeşte cu sume astronomice din buzunarul contribuabilului care nu au fost capabili să intercepteze ultimele situaţii ale ultimelor luni petrecute în spaţiul britanic. Mintea fuge la celebra lucrare de filosofie politică a titanului englez (tristă coincidenţă) Thomas Hobbes care în "Leviatan" spunea că poporul deleagă autoritatea în mâna statului (Leviatanul), tocmai pentru a-l proteja de acea situaţie cum o numea el - homo homini lupus - adică omul se comportă ca un lup cu semenii săi în lipsa coerciţiei statului întruchipat în monstrul biblic, cum numea metaforic abstracţiunea pe care o percepem azi ca fiind statul.

  Şi uite aşa ajungem la ciobanul mioritic, care cu al său ciomag a ieşit cu pieptu-n faţă şi a "măturat" puţin acei pudeli mahomedani ce mizând pe spaima ce caracterirează mai nou popoarele vestice, a ajuns pe primele pagini ale presei din Albion. Dacă priveşti acele turme dezlânate de nătângi care se văd un fel de supermani ai shariei şi compari cu astronomicele sume şi aşa zişii super-agenţi ai numeroaselor servicii de oriunde aici intrând bineînţeles şi patria dintre Carpaţi şi Istru te întrebi siderat care este scopul acestor cheltuieli când eficienţa este la un pas de cifra zero.

BANCURI... DAR NU DE NISIP

  Un tip vine la bancă şi retrage o sumă imensă de bani. Îi numără, apoi se adresează funcţionarului:
- Pot să-i depun iar?
- Dar de ce i-ai scos?
- Am vrut să verific dacă sunt toţi...


- Iţic, de ce citeşti ziarele arabilor?
- Le-am citit întâi pe ale noastre şi ce-am aflat: evrei persecutaţi, dispăruţi, evrei care trăiesc în sărăcie, Israelul atacat etc. Ziarele lor ce spun: evreii deţin toate băncile lumii, controlează mass-media, sunt bogaţi şi puternici, conduc lumea. Sunt veşti mult mai bune.


Într-o piaţă, o băbuţă vindea mărar. În fiecare dimineaţă, un tip cumpăra de la băbuţă o legătură de mărar, plătea 50 de bani şi o lăsa acolo.
Într-o zi, plăteşte 50 de bani, vrea să plece, dar băbuţa îl trage de mânecă.
- Vrei să ştii de ce cumpăr mereu şi nu iau mărarul?
- Nu, maică. Doar că de azi s-a făcut un leu.


Din legile lui Murphy
- Trăieşte fiecare zi, ca şi cum ar fi ultima... Apoi. într-o zi, aşa se va întâmpla.
- Timpul vindecă orice, însă nu e un bun chirurg plastician.
- Un semn sigur că ai îmbătrânit este că lumânările de pe tort costă mai mult decât tortul.
- Nu contează dacă eşti sărac sau bogat. Contează să ai bani.
- Dacă ajuţi pe cineva, ai să vezi că îşi va aminti de tine şi data viitoare, când are nevoie de ajutor.

DIN CUGETĂRILE LUI THOMAS SOWELL

  Evident că pe ale noastre plaiuri mioritice puţini sunt cei care au auzit despre Th. Sowell. Ajuns la frumoasa vârstă de 86 de ani, veteran al Războiului din Vietnam, fost membru al infanteriei marine ( Marine Corps), economist, profesor la Stanford, senior fellow-Hoover Institute şi nu în ultimul rând gânditor politic, iată câteva aspecte definitorii despre Th. Sowell.

  Mostre de înţelepciune, din propriile-i cugetări.

1. " Nu poţi crea democraţie instant aşa cum faci cafea instant. Sunt necesare unele condiţii prealabile pentru o societate liberă, iar fundamentele democraţiei nu pot fi edificate pe condiţii haotice dublate de incertitudine şi teamă". iunie 2014 după retragerea americană din Irak.

2. "Unii spun că trăim într-o eră postindustrială, în timp ce alţii spun că trăim într-o eră postrasială. Însă dovezi din ce în ce mai numeroase sugerează că trăim într-o epocă postgândire(...) Într-o epocă în care oamenii de ştiinţă creează inteligenţă artificială, prea multe instituţii de învăţământ par să creeze prostie artificială". august 2014

3. "Dacă întotdeauna ai crezut că toată lumea ar trebui să urmeze aceleaşi reguli şi să fie judecat după aceleaşi standarde, atunci ai fi fost etichetat drept radical acum 60 de ani, liberal acum 30 de ani şi rasist astăzi". decembrie 2016

4. "Socialismul are, în general, un dosar istoric atât de flagrant al eşecurilor, încât numai un intelectual îl poate ignora sau evita".

5. "Întrebarea cea mai elementară nu este care e cel mai bun lucru, ci cine decide care este cel mai bun lucru".

6. "Multiculturalismul se reduce la faptul că poţi elogia orice cultură din lume mai puţin cultura occidentală - şi nu poţi blama nicio cultură din lume cu excepţia celei occidentale".

7. "În logica de stânga ( "liberală" în SUA), dacă viaţa e nedreaptă, atunci răspunsul este să pui la dispoziţia politicienilor mai mulţi bani din taxe, pentru ca ei să-i cheltuie în moduri care le vor spori şansele de a fi realeşi"  adicătelea cum face PSD-ul am zice noi...

8. "Oamenii cu prea mult timp liber la dispoziţie vor irosi în mod inevitabil timpul celor care au o treabă de făcut".

9. "Politica a transformat nobilul ideal al egalităţii în urâta realitate a resentimentelor faţă de realizările altor oameni- şi în sentimentul că lumea îţi datorează ceva, în timp ce tu nu datorezi nimănui nimic, nici măcar minima decenţă". noiembrie 2016

10. "Fiecare generaţie nou născută este, în fapt, o invazie a civilizaţiei de către mici barbari, care trebuie civilizaţi înainte de a fi prea târziu". aprilie 2012

11. "Problema nu este că Johnny nu poate citi. Problema nu este că Johnny nu poate gândi. Problema este că Johnny nu ştie ce este gândirea; el o confundă cu sentimentele".

Viaţa nu ar trebui să fie doar o călătorie spre mormânt făcută cu intenţia de a ajunge acolo în siguranţă, intr-un corp arătos şi bine conservat, ci mai degrabă un drum parcurs într-un derapaj (mişcare atletică, efort fizic şi intelectual dus la limita extremă) continuu, astfel încât să ajungi la destinaţie într-un corp complet epuizat şi să strigi: UAU! CE CURSĂ!