Wednesday, June 21, 2017

VA FI IMPEACHMENT?

  În cursul acestei dimineţi un sait american exprima opinia unui congresman democrat că, în cazul activării procedurii de impeachment (acuzare, suspendare -  în română) vis-a-vis de preşedintele Trump, probabil că rigurosul vice-preşedinte Mike Pence ce automant ar prelua funcţia ar fi chiar mai dur dintr-o perspectivă a partidului de opoziţie.
  Trecând dincolo de acest aspect, interviul acordat de către Scott Horton, avocat - care printre altele la un moment dat i-a reprezentat pe foştii celebri dizidenţi politici sovietici Andrei Saharov şi Elena Bonner - specialist în Drept Internaţional, fondator al Universităţii Americane din Asia Centrală, activist pentru drepturile omului în spaţiul ex-sovietic, jurnalist de investigaţie iar mai nou lector la Facultatea de Drept a Universităţii Columbia din New-York, unui post de radio francez evidenţiază aspecte ce duc spre întrebarea din titlu. Înainte de a reliefa spusele acestui pluriactivist, mă întreb şi eu aşa privind în direcţia establishmentului american: de ce nu aţi vorbit înainte de alegeri despre aceste aspecte, distins domn? - neavând nicio intenţie de a pleda pro Trump, dar rămâne deschisă problema... de ce apar aceste dezvăluiri după eveniment?
  Iată câteva din punctele rămase în suspensie în urma dezvăluirilor făcute de către Horton. Aşadar în deceniul al nouălea din secolul trecut, DT este invitat de către INTURIST (acronimul pentru reţeaua sovietică a hotelurilor statului) pentru explorarea posibilităţii de a demara proiecte în această branşă, discuţii ce s-au purtat pe durata mai multor ani, însă fără o finalizare. Ce susţine Horton că ar fi demn de analizat, urmărind firul călătoriei lui Trump destul de lungi pe la Moscova şi fostul Leningrad, îl reprezintă aspectul că odată întors acasă începe să ia în considerare o potenţială candidatură la alegerile prezidenţiale din 1988. Îşi crează un comitet exploratoriu, se înscrie pentru preliminarii în statul New Hampshire şi plăteşte aproximativ 100 000 dolari pentru reclamă de o pagină atât în New York Times cât şi în Washington Post şi Boston Globe. Ba mai mult, se stipula conform aceluiaşi Horton că reclamele erau anti-NATO invocându-se ideea că Alianţa ar reprezenta o colosală cheltuială fără sens. Asta în timpul Războiului Rece. Horton ne trimite în aceiaşi perioadă să urmărim declaraţiile publice ale lui DT, unde atât la radio cât şi pe micul ecran, îşi promova un anume look public în care Rusia era pomenită recurent. Ne spune că îl dispreţuia pe Gorbaciov şi ale sale reforme considerând sucombarea sovietică o tragedie. Tot Horton trage un semnal de alarmă susţinând că în anul 2004 când business-ul Trump falimenta în serie, iar băncile americane refuzau noi linii de creditare către el... totuşi supravieţuieşte deoarece o sumă de aproximativ jumătate de miliard de dolari apar..."e clar că aceste proiecte au fost iniţiate şi finanţate aproape în întregime cu fonduri ruseşti şi post-sovietice" susţine Horton. Firul relatărilor duc spre Deutsche Bank şi Bank of Cyprus unde, dezvăluie Horton, în primul caz a existat o enormă expatriere de capital rusesc ce a constituit chiar o lungă investigaţie dinspre autoritatea americană şi britanică de control financiar, dar banul curgea în direcţia Trump. În cazul băncii cipriote ce era condusă într-un anume timp de către actualul ministru al comerţului, Wilbur Ross, banca mediteraneană a fost se pare cea mai importantă instituţie ce gestiona afluxul capitalului dinspre Rusia. Ba mai mult, exemplifică Horton, la momentul când Ross a preluat destinele băncii l-a adus în staful bancar pe recent destituitul şef de la Deutsche Bank. Ajungând la momentul campaniei electorale ante-Trump, Horton citează că există un anume dosar de investigaţie Steele, unde se pare că un diplomat rus de la ambasada din Washington, ce ar fi ofiţer de informaţii, Mihail Kalugin având rang oficial de secretar II în cadrul ambasadei gestiona în fapt fonduri şi transferul lor către campania de "măsuri active" sprijinindu-l pe Trump. Încheind interviul, domnul avocat susţine că inclusiv evaluările intelligence-ului american susţin că există ceva, ceva evaziv care nu reuşeşte încă să conecteze filiera rusească cu Trump.
  Dacă este adevărat ori nu vom vedea, cert este că; dacă Horton a ştiut aceste lucruri de ce nu le-a promovat intens, de ce Partidul doamnei Clinton nu a marşat pe ele şi bineînţeles  întreaga armată media, Wall-Street, Hollywood nu le-a fructificat în lunile premergătoare alegerilor? Cum spuneam, nu pledez pro bono pentru DT, însă ori învinşii au fost molâi iar electoratul lor orbi şi surzi, ori de fapt cei ce au votat Trump nu au crezut că aceste dezvăluiri le-ar putea schimba opţiunea politică sau ar îmbunătăţi situaţia la zi americană.
Post a Comment