CINE PE CINE CONDUCE?

  Este bine cunoscuta perceptia mondiala larg raspandita in care se sustine nici mai mult nici mai putin ca statul Israel, trage sforile la Washington spre folosul sau, atunci cand este cazul... si probabil ca nu numai. Anul acesta ne-a oferit o mostra dintre cele mai genuine legat de acest aspect. Pornind de la discursul din luna martie, al treilea in istorie, sustinut in Congresul american in prezenta membrilor Partidului Republican deoarece apartinatorii partidului Presedintelui Obama au raspuns printr-un boicot, Benjamin Netanyahu primul-ministru al Israelului avertiza legat de " un Orient Mijlociu nuclearizat si a consecintelor terifiante care ar rezulta din aceasta situatie...consecinte pentru intreaga umanitate ". Aclamat puternic de catre membri partidului amintit, acest discurs a fost o " palma " data administratiei Obama care avea in agenda sa un plan ce parea ca incepe sa dea roade, cel al normalizarii relatiilor bilaterale americano-iraniene implicit al controversatului dosar nuclear iranian. Cand pe data de 2 aprilie presedintele american anunta cu emfaza din peluza Casei Albe ca " s-a ajuns la o intelegere istorica ", declaratie precedata de apelurile telefonice in care le expunea datele problemei atat regelui Salman ben Abdel Aziz saudit cat si premierului israelian, deja putem cadea in plasa intrebarii din titlu: cine pe cine, conduce? Precum caile Domnului se spune ca sunt neintelese, asa exprim si eu ca necunoscute sunt dedesubturile diplomatiei... insa nu pot sa-mi ascund nedumerirea ca presedintele Americii, oricare ar fi el, sa dea explicatii cuiva, oricine ar fi acel sef de stat sau ce stat anume reprezinta. Mergand pe firul alegatiei urmare a declaratiei prezidentiale, un fapt la fel de inedit chiar mirobolant deoarece nu exista un precedent in istoria diplomatiei mondiale confirma intrebarea pusa. Asadar nici bine nu au fost rostite cuvintele prezidentiale ca, un grup de 47 de senatori ai Partidului Republican au comis minunea diplomatiei trimitand liderului spiritual iranian o scrisoare in care era anuntat ca " Vom considera ca orice acord neaprobat de Congres, referitor la programul iranian de arme nucleare, va fi un document executiv intre presedintele Obama si ayatollahul Ali Khamenei [...] Urmatorul presedinte ar putea revoca un astfel de acord executiv printr-o simpla semnatura, iar Congresul va putea modifica oricand un asemenea acord ". Asadar administratia ca putere executiva a fost pusa intr-o postura inedita, acea de un fel de  ai voie sa vezi, eventual sa stii... dar noi decidem treburile, situatie nemaintalnita in procedurile guvernarii americane. Dincolo de ineditul situatiei, premierul Netanyahu nu doar ca nu l-a felicitat pe omologul american ci a expus ca semnarea acordului este o " greseala istorica " sustinand cu vehementa ca va face presiune asupra congresmenilor americani !?!? pentru ca vechea Persie sa nu aiba " drum liber spre bomba " nucleara. Deci pana la urma... cine pe cine conduce? ma intreb in continuare, si parca nu am vorbi de America ci despre o republica bananiera de la capatul lumii. Prin aceasta maniera flogistonica de a incerca sa se impuna, Netanyanu si implicit Israelul dau senzatia ca ei fac jocurile pe malurile Potomacului, cand asa zisele lor interese ar fi lezate.

  Acum... sa aruncam si cateva dintre cartile administratiei americane, pe fata. Simtindu-se, oarecum pe buna dreptate umilit ori ranit in orgoliu, presedintele Obama ca sef al administratiei a scos din maneca un raport " strict secret " prin declasificare, raport ce augmenteaza date despre care demult se stipula ca ar fi autentice. Faptul ca Israelul este posesor al armei nucleare, si nu una ci mai multe cu puterea de o mie de ori mai mare ca " Little Boy " ce devasta Hiroshima in secolul trecut. Inca din 1980 spune raportul, Tel-Aviv-ul avea capacitati nucleare puternice iar armata sa detine un sistem integral de lupta cu o tehnologie militara ce in anumite cazuri " este mai avansata decat cea americana ". Raportul constituie o premiera, deoarece este pentru prima data cand guvernul Statelor Unite admite oficial ca Israelul este o putere nucleara. Este bine cunoscut cazul lui Mordechai Vanunu ce facea senzatie in 1986 prin dezvaluirile pe care le facea, unde, dupa ce facuse parte din programul nuclear israelian probase in presa ca statul evreu detine arma nucleara.

  Acest joc, periculos am spune noi, revine oarecum obsedant la intrebarea din titlu. Este bine cunoscut ajutorul anual de aproximativ 5 miliarde dolari nerambursabil acordat de catre Statele Unite Israelului, ori puternicul lobby de la Washington condus de AIPAC unul din  aproximativ cele 5000 de organizatii de influenta pro-Israel de pe teritoriul american, nemaivorbind de evreii americani parte integranta a establishmentului politic, economic, social, cultural etc. Toate aceste realitati dau magnitudinea influentei israeliene asupra administratiilor americane, insa ce ramane ca aspect de nedumerire il reprezinta retorica spilcuita a lui Netanyahu prin care saboteaza programul guvernului american, uitand ca este unicul detinator de arma nucleara in zona Orientului Apropiat. Atitudinea sa nu lezeaza doar actiunea politica americana, cat si a celorlalte parti implicate si aici vorbim  si de alti membri cu drept de veto din Consiliul de Securitate al ONU. William Fullbright, un fost sef al Comitetului pentru Relatii Externe al Senatului Statelor Unite exprima odata intr-o emisiune televizata ca " Israelul controleaza Senatul Statelor Unite ? " Se pare ca intr-o masura tot mai mare raspunsul este da.

  Concluzionand, nedorind sa devin atins de o valetudinarianitate ma intreb despre statul evreu : Doar real-politikul, acesta fiind doar un eufemism pentru mai cinicul machiavelism, sa primeze in relatia SUA-Israel ? Ori Tel-Avivul ar putea sa priveasca spre America prin acceptarea faptului ca agenda celor doua nu este similara intotdeauna, de aici acceptand ca toate foloasele ce decurg din sprijinul american sa fie sterse cu buretele daca ni se pare ca America danseaza dupa alt ritm in anumite situatii...

CA... BINE A ZIS CAND A ZIS CE A ZIS...

  Un intelectual adevarat niciodata nu va spune: " Proasta ai fost, proasta ai ramas ", ci va spune: " Timpul nu are putere asupra ta! "
  Oricine are dreptul sa fie idiot, numai ca unii profita prea mult de acest privilegiu.
  Ca trece tineretea nu-i mare paguba. Problema e ca trece si batranetea.
  Secretul succesului in viata este legat de cinste si de decenta. Daca nu ai aceste calitati, succesul este garantat.
  Ajuta de o suta de ori - vor uita! Nu ajuta o singura data - vor tine minte!
  In dictatura, cineva te foloseste cum vrea. In democratie, ai dreptul sa-l alegi pe cel care o sa te foloseasca asa cum vrea el.
  Cand eram mic, ma rugam la Dumnezeu sa-mi dea o bicicleta. Pe urma am inteles ca Dumnezeu lucreaza altfel. Atunci, am furat o bicicleta si m-am rugat la El sa ma ierte.
  Daca ti se pare ca patria te ignora, incearca macar o data sa nu platesti taxele.
  Eu am platit cinstit toate taxele si acum dorm linistit. Pe o banca, in parc.

A CUI POLITICA O FACEM?

  Da... suntem parte a marii Aliante Nord-Atlantice, colaboram intens la sanctiunile contra Rusiei insa... pentru cine de fapt? Ucraina, dincolo de aspectul de artificialitate detine inca teritorii neaos romanesti. Asa ca... a cui politica o facem? Mai jos puteti citi realitati ce tin de acest conflict in context istoric romanesc si nu numai...
  In 1918 au dorit anexarea Basarabiei si doar prezenta militara a romanilor a fortat retragerea acestei cereri ; in 1945 au dorit anexarea Basarabiei si doar presiunea lui Stalin a fortat eliminarea acestei pretentii; in 1992 au participat cu trupe la razboiul de pe Nistru, alaturi de trupele ruse impotriva celor moldovenesti, pentru a desprinde regiunea transnistreana, pe care si-o doreau atat de mult pentru ei; din 1992 pana in prezent au fost parte activa din formatul de negociere pentru regiunea transnistreana; in mod permanent au sustinut pozitia Rusiei si au facut tot ceea ce este posibil ca necocierile sa fie formale si sa esueze; cea mai mare parte a mafiei ce a condus Republica Moldova dupa 1991 este reprezentata de ucraineni si nu de rusi; acestia aveau rolul clar dat de la Kiev ca Republica Moldova sa esueze pe toate planurile; cei care au condus regiunea transnistreana, care promoveaza separatismul la Balti, Cahul si Gagauzia sunt ucraineni si nu rusi; ucrainenii au dus o politica de distrugere a identitatii romanesti din teritoriile ocupate, mai dura chiar decat Stalin in restul imperiului; in mod arbitrar, Ucraina detine urmatoarele teritorii romanesti: patru cincimi din Maramuresul istoric ( tinuturile Apsei de Sus si de Jos, Barjavei, Izvoarele Tisei ), nordul Bucovinei istorice, Bugeacul ( Ismail, Cetatea Alba ), Insula Serpilor, cu toate daruite lor de fostii sovietici; timp ce cativa ani ne-am certat pe la Haga, iar acum ei sunt foarte suparati pe noi pentru atribuirea platformei continentale; una din problemele principale ce sta in calea reunirii celor doua state romanesti este tocmai Ucraina, ce manifesta o opozitie mai mare decat Rusia; ea vede in aceasta reunire eventuale pretentii teritoriale ale tarii noastre asupra teritoriului ucrainean; prima masura luata de " europenistii ucraineni " a fost aceea de a interzice limbile regionale, inclusiv limba romana; Crimeea nu a apartinut niciodata Ucrainei, iar ucrainenii sunt minoritari acolo; ea a fost daruita in semn de prietenie de catre Nikita Hrusciov in perioada sovietica, un gest mai mult formal si niciodata efectiv; in Crimeea, prezenta ucraineana era mai mult formala. Putin vrea de fapt inapoi ceea ce ii apartine, adica bunurile pe care le avea inainte de casatorie. Cererea Rusiei este una normala ( din pespectiva dreptului istoric si nu a celui international ), din moment ce aceasta era un inel de nunta; sper ca nu ati uitat Canalul Bastroe si nava Rostock.
  Deci... a cui politica o facem?

35 DE PROVERBE ALE NEAMULUI EVREIESC

  Daca problema poate fi rezolvata cu bani, aceasta nu este o problema - e o cheltuiala cu bani.
  Adam - primul om fericit, pentru ca nu a avut soacra.
  Dumnezeu i-a dat omului doua urechi si o gura, pentru ca sa asculte mai mult si sa vorbeasca mai putin.
  Sa te pazeasca Dumnezeu de femei rele, de cele bune sa te pazesti singur.
  A intrat vinul - a iesit taina.
  Dumnezeu nu poate fi pretutindeni in acelasi timp - de aceea a creat mamele.
  Nu fi dulce, altfel te vor manca. Nu fi amar, altfel te vor scuipa.
  Toti se plang de lipsa de bani, dar de lipsa de minte, nimeni.
  Pazeste-te de o capra - din fata, de un cal - din spate, de un prost din toate partile.
  Cunostintele nu ocupa mult spatiu.
  Oaspetele si pestele peste trei zile incep a mirosi.
  Omul trebuie sa traiasca cel putin de dragul curiozitatii.
  Alegand intre doua rele, pesimistul le alege pe ambele.
  Surdul a auzit cum mutul a povestit, ca orbul a vazut, cum schiopul alerga foarte rapid.
  Dumnezeu ii pazeste pe saraci cel putin de pacatele scumpe.
  Daca... caritatea nu ar costa nimic, toti oamenii ar fi filantropi.
  Cand o fata batrana se casatoreste, ea se transforma imediat intr-o sotie tanara.
  Parintii ii invata pe copii sa vorbeasca, copiii ii invata pe parinti sa taca.
  De la distanta, toti oamenii sunt buni.
  Nu e atat de bine cu bani, cat de rau e fara ei.
  Poate oul e mult mai destept decat gaina, dar se strica repede.
  Inca nu s-a nascut calul pe care vei putea prinde urma tineretii tale.
  Barbatii ar face mai mult, daca femeile ar vorbi mai putin.
  Caruntimea - semnul batranetii, nu al intelepciunii.
  Sa taci bine e mult mai greu decat sa vorbesti bine.
  Sotia rea e mai periculoasa decat ploaia rea: ploaia te incuie in casa, iar sotia rea te alunga din ea.
  Lumea va dispare nu pentru ca sunt multi oameni, ci pentru ca sunt multi oameni rai.
  Doamne ! Ajuta-ma sa ma ridic in picioare, sa cad in genunchi pot si singur.
  Daca viata nu se schimba spre bine, asteapta si ea se va schimba spre rau.
  Oricat de dulce ar fi dragostea, compot din ea n-o sa iasa.
  Cand nu este nimic de facut, oamenii se apuca de lucruri mari.
  Cine nu are copii stie cum sa-i educe.
  Mai bine sa mori de ras decat de frica.
  Experienta - cuvantul cu care oamenii numesc greselile lor.
  Imbatranind, omul vede mai slab, dar mai mult.

UN " PARDON " PREA INDEPARTAT

  Ne mai despart doua zile pana va fi celebrata de catre reprezentantele fostelor tari aliate, aniversarea a sapte decenii de cand glasul masinariei infernale a fortelor Axei a fost rapus pentru totdeauna in doua reprize... la 9 Mai si 2 Septembrie 1945 ( cea japoneza ).
  In cursul saptamanii trecute premierul actual japonez Abe, rostea in Congresul Statelor Unite o cuvantare de pardonare, clementa si regrete a masacrelor si atrocitatilor comise de catre inaintasii sai fata de poporul american. Cu toate ca putem conchide despre eveniment ca ar fi unul de toata stima, gandul imi zboara invariabil la o celebra lucrare despre aceeasi conflagratie, una care descria un eveniment al teribilelor batalii pe fronturile europene. " Un pod prea indepartat " este titlul cartii si facand o parafraza a ei, discursul lui Abe este identic... un pardon prea indepartat, tinand cont ca au trecut sapte decenii iar majoritatea americana suferinda a trecut cam demult la cele vesnice. Totusi pastrand veridicitatea expresiei - mai bine mai tarziu decat niciodata - am putea accepta-o retoric formuland, deoarece nu vorbesc in numele poporului american, chiar si azi aceste scuze, daca Abe ar fi facut ori ar facea-o si in aulele Parlamentelor corean si chinez, popoare ce au suferit cel putin la fel de crunt barbariile nipone. Cine uita atrocitatile de la Nanjing si exploatarea a zeci de mii de coreence ca sclave sexuale, ar trebui sa priveasca un nipon contemporan ca pe Sfantul Augustin, nu ca pe un urmas direct al vinovatilor de crime contra umanitatii. Mai mult, aspectul deplorabil al atitudinii japoneze este reflectat ca, precum cainele se gudura doar pe langa stapan, asa si niponul nostru a catadicsit sa recunoasca maleficul comis doar in fata cuceritorului, insa ceilalti combatanti suferinzi ai acelorasi atrocitati sa ramana in expectativa, asteptand aceleasi pardonari.
  Acum sa dam cuvant lucrarii pe care am mai pomenit-o deunazi, " Furtuna Razboiului " a britanicului A. Roberts. Citez: " In decurs de cateva minute, puntea superioara aglomerata era plina de echipajul navei Tjisalak, alcatuit din chinezi, indieni si europeni. Japonezii au inceput apoi sa le taie capetele europenilor unul cate unul. " Mergeau, pur si simplu, si-l loveau pe unul in spate si-l aduceau in fata, dupa care unul dintre cei cu sabii ii taiau capul. Pac!", isi amintea operatorul radio al navei. " Unui tip i-au taiat capul pe jumatate si l-au lasat sa se zbata pe punte. Celorlati pe care i-am vazut le-au taiat, pur si simplu, capetele dintr-o lovitura si i-au aruncat peste bord. Radeau . Pe submarin, cei 22 de marinari au fost cu totii legati impreuna cu franghii lungi, iar submarinul I-8 a intrat in imersiune " tragandu-i pe oamenii care se zbateau in adancuri si, astfel, inecandu-i deliberat" In mod miraculos, un indian ... a reusit sa supravietuiasca... pentru a depune marturie. [...] Cu astfel de tratamente s-au confruntat si membrii echipajului unei alte nave, Jean Nicolet, pe drumul lor spre Calcutta din California, in iulie 1944. Wiliam Musser, ospatar la popota, in varsta de 17 ani, a fost tarat pe submarinul care i-a scufundat nava si a fost " imediat adus cu bratele legate la spate spre prora, flancat de doi marinari japonezi. Deodata, unul dintre ei s-a intors si i-a aplicat lui Musser o lovitura teribila peste cap cu o bucata de teava de otel. Japonezii radeau in timp ce Musser mergea clatinandu-se, zdruncinat si ingrozit. Scotandu-si pistolul si tintind cu atentie, acelasi japonez a apasat pe tragaci si i-a zburat creierii baiatului. Corpul lui Musser a fost, apoi, aruncat peste bord ca un sac de gunoi. [...] Richard Kean, un marinar necalificat de 19 ani, a fost deposedat de lucrurile de valoare pe care le avea asupra lui si de vesta de salvare, iar mainile i-au fost legate la spate. Inainte sa ajunga la prora navei, un marinar japonez i-a aplicat o lovitura de baioneta in stomac, in vreme ce  un altul l-a lovit cu patul pustii in ceafa. Corpul lui a fost, de asemenea, aruncat peste bord. [...] Pe punte, japonezii formasera doua linii, in vreme ce americanii erau fortati sa treaca printre ele, fiind loviti cu bare de metal, paturi de pusca si cu bucati de lanturi si injunghiati cu baionete si cutite. Oricine reusea sa supravietuiasca la capatul liniei infrunta un marinar corpolent, " a carui sarcina era aceea de a-si infige adanc baioneta in americanii care sangerau si erau invinetiti si de a-i arunca efectiv peste bord, ca un taran care apuca fanul cu o furca " . [...] Civilii care se refugiasera in Clubul German din Manilla au fost arsi de vii cand trupele navale japoneze au inconjurat cladirea, au turnat benzina deasupra iesirilor si i-au dat foc.[...] Din locul in care ne aflam, puteam auzi victimele murind in agonie, strigatele stridente ale copiilor si hohotele de plans ale mamelor si ale fetelor moarte.(...) Farolan a descoperit ca " femeile erau violate si spintecate cu baionetele de la pantece pana la gat si lasate sa sangereze de moarte in soarele fierbinte. Copii erau apucati de picioare si izbiti cu capul de zid. Bebelusii erau aruncati in aer si prinsi in baionete. Fetusii erau scosi cu baionetele din femeile insarcinate. "
  Cred ca aceste exemple au fost sugestive si este meritul istoricului Andrew Roberts ca a investigat si a reliefat aceste aspecte, pentru ca generatiile actuale si urmatoarele sa nu uite, insa ele au fost cu mult mai multe. Ce imi lasa un gust amar, ce denota fenotipul national al unui popor este aceasta reflexie a istoricului cand sustine " Soldatii din marina imperiala japoneza erau, fara indoiala, tot atat de depravati, de sadici si de lipsiti de scrupule ca si omologii lor din armata terestra." Oare sa credem in pocainta lui Abe?...
  Mergand in spiritul celor de la Charlie Hebdo imi rezerv dreptul la libera exprimare si opinie, astfel ca singura si unica mea consolare de altfel exprimata si cu alte ocazii aici, o reprezinta faptul ca America si cei de pe Enola Gay nu au gresit cu nimic in fata acestor brute ba mai mult in spiritul aceluiasi drept la opinie am regrete ca  aroganta Germanie a scapat de acelasi tratament. Nici macar Judecata de Apoi nu imi va schimba vreodata opinia ca aceste doua popoare au primit o corectie mai mica decat meritau cu regretul exprimat ca zeita Fortuna a fost doar cu cateva luni mai generoasa cu patria lui Goebbels, Goering sau Himmler, facandu-i sa scape si sa simta si ei pe propria piele " binefacerile " zeului nuclear.

SYRIZA " COSMARUL " EUROPEI

   In ziua cand Atena a schimbat guvernul, dinspre Europa s-a ridicat un suspin de ingrijorare. Nu doar retorica unor membrii ai coalitiei ce alcatuiesc executivul grecesc anterior castigarii alegerilor, cat si deciziile luate in urma preluarii puterii.

  Unul dintre partidele membre ale coalitiei, partid ce si-a exprimat constant euroscepticismul sau intr-un mod virulent, desantat, acuzand creditorii internationali ai Greciei ca au transformat-o intr-o " zona ocupata, o colonie indatorata." Liderul acestui partid - numit Partidul Grecilor Independenti, ce detine functia de ministru al Apararii a facut nu demult o vizita in Rusia, intalnindu-se cu omologul sau rus Serghey Shoigu, trecand dincolo de cutuma zilei in care NATO acuza fatis partea rusa de imixtiune in treburile interne ale Ucrainei, nemailuand in considerare ca Rusia vede Alianta Nord-Atlantica, ca fiind amenintarea principala la adresa sa. La o intalnire avuta in capitala elena, acelasi ministru spunea in urma discutiei cu ambasadorul rus acreditat in tara sa " Discutia cu ambasadorul rus Maslov a fost, de asemenea, despre acordurile actuale dintre ministerele Apararii din Grecia si Rusia, capacitatile de cooperare strategica, precum si despre organizarea in 2016 a unui An al Prieteniei Grecia-Rusia."Liderul guvernului de coalitie grecesc condus de Partidul de extrema stanga Syriza, Alexis Tsipras, are o atitudine deschisa atat anti U.E. cat si anti N.A.T.O. dand fiori reci guvernelor tarilor membre a celor doua organizatii. Panos Kammenos, ministrul Apararii mai sus pomenit este un devotat crestin ortodox, antiimigrationist cu atitudini vadit antisemite si homofobe contrastand cu princiipile U.E. ce se constituie in tandem cu premierul elen. Kammenos nu s-a sfiit sa declare ca Europa este guvernata de " neonazistii germani " si sa afirme ca Germania prin politicile de austeritate isi trateaza partenerii europeni ca pe niste " concubine". Presedintele grupului francez anti-Uniunea Europeana, Nicolas Dupont-Aignan spunea despre Kammenos ca " el nu este antieuropean, ci anti-Uniunea Europeana. Este o diferenta. ". Liderul Syriza, implicit cel al guvernului afirma ca politica externa elena ar trebui sa fie una pasnica, dincolo de vechea divizare din perioada " Razboiului Rece " astfel urmarind o remodelare europeana in care NATO  ar putea fi privit ca un produs anacronic al unor timpuri trecute. In anul anterior, un membru Syriza din parlament ceruse explicit o parasire de catre Grecia a Aliantei Nord-Atlantice. Cumulat cu declaratia mai veche a lui Tsipras ce exprimase rezerve la aparteneta nord-atlantica si ideea ca sanctiunile anti-rusesti nu sunt de bun augur, unde mai pui de intalnirea cu ambasadorul rus la doar cateva ore de la intrarea in exercitiu, toate aceste aspecte concureaza in a vedea in Grecia un potential cal troian rusesc in interiorul structurilor comunitar europene si structurile de aparare colective ale NATO. Astfel parca intarind vechea butada elina  - feriti-va de greci, chiar si atunci cand va aduc daruri - ( cazul calului troian ), Grecia actualei coalitii guvernamentale are o viziune aproape antagonica cu extinderea sanctiunilor anti-rusesti, deoarece atitudinea sa denota optiuni pro-ruse evidente, iar unele voci clameaza ca Grecia si Ciprul ar putea constitui un pod al pacii si cooperarii intre U.E. si Rusia. 

   Ne aflam in fata unei situatii inedite, ce poate duce la rasturnari imprevizibile pe tabla de sah ( esichier ) a politicii euro-atlantice ce ar putea facilita in viitorul apropiat Rusiei atuuri in jocul geopolitic, determinand dezechilibrul chiar a status-quo-ului european.