Cu ocazia decernarii titlului de Doctor Honoris Causa in comunicare si cultura mass-media in cadrul Universitatii din Torino, scriitorul Umberto Eco exprima : " Retelele de socializare dau drept de cuvant unor legiuni de imbecili care inainte vorbeau numai la bar dupa un pahar de vin, fara a dauna colectivitatii. Erau imediat pusi sub tacere, in timp ce acum au acelasi drept la cuvant ca si un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului fata de care spectatorul se simtea superior. Drama internetului este ca l-a promovat pe idiotul satului ca purtator de adevar " si Eco ii invita pe jurnalisti " sa filtreze cu o echipa de specialisti informatiile de pe internet, pentru ca nimeni nu este in stare sa priceapa astazi daca un sait este credibil sau nu. Ziarele ar trebui sa dedice cel putin doua pagini analizei critice a saiturilor, asa cum profesorii ar trebui sa-i invete pe elevi sa utilizeze saiturile, pentru a-si face temele. Sa stii sa copiezi este o virtute, dar trebuie comparate informatiile, pentru a intelege daca sunt credibile sau nu".
In contrapondere un realizator radio-tv, scriitor si jurnalist, actualmente cronicar la Radio 24 si editorialist la ziarul La Stampa, Gianluca Nicoletti da o replica dura ideilor lui Umberto Eco. Dintre ele, demne de a fi semnalate sunt si urmatoarele : " Unde am ajuns, doamna mea! Acum ca Eco ne-a deschis ochii asupra faptului ca umanitatea este populata de legiuni de imbecili ... Este incredibil ca acestia au chiar drept la cuvant ca si laureatii cu Nobel. Ganditi-va, doamna, ca ar fi ca si cum eu sau dvs., care vorbim de la balcon in timp ce ne intindem rufele, am putea vorbi cu aceeasi demnitate a unui Dario Fo... Cu adevarat nu mai exista niciun Dumnezeu! Atentie, nu este un paradox pentru a critica gandirea celui pe care il consider unul dintre cei mai ilustri reprezentanti in viata ai literaturii si gandirii, dimpotriva sunt in mod sincer si profund cuprins de admiratie de tot ceea ce Umberto Eco a produs pana acum ca si gandire. Insa nu reusesc sa-mi reprim tentatia de a reprezenta o onirica reconstituire a cum ar putea sa stimuleze dezbaterea dintre doua gospodine dintr-un catun ideile pe care el le-a exprimat cu ocazia conferirii titlului de doctor de catre Universitatea torineza. Fara nici macar de departe sa ne imaginam ca cineva ar putea sa puna in discutie opiniile altcuiva pe teme in fond atat de legate de puncte de vedere personale, imi vine sa spun ca, in sfarsit, ne putem masura cu cea mai realista rata de inbecilitate cu care dintotdeauna este impregnata omenirea. Este mult prea usor pentru orice intelectual sa fabricant de gandire sa se masoare numai cu simpozionul apropiatilor sai. Acum cine vrea sa surprinda sensul vremurilor pe care le traim este constrans sa navigheze pe o mare mult mai agitata si infestata de corsari, fata de frumoasele vremuri in care aceasta masa care nu se poate civiliza putea sa ravneasca doar la rangul de cititor, spectator, ascultator. Sa stam cuminti si tacuti, sa citim ziare scrise de noi, sa citim carti scrise de noi, sa ne uitam la programe tv in al caror centru eram noi, sa ascultam lectii pe care le faceam noi... S-a incheiat din pacate epoca fortaretelor inexpugnabile in care adevarul este pastrat de sacerdotii lor. Astazi adevarul trebuie aparat in orice coltisor, sa faci asta necesita efort, gratifica mult mai putin, dar in special necesita capacitati de combatere pana la capat; nu se produce gandire in cultura digitala, daca nu se accepta sa se stea cot la cot cu latura imbecila a fortei. Este adevarat, internetul este libera dezlantuire a oricarei minciuni, consolidare a oricarei superstitii, sublimare a oricarei veleitati. Tocmai din acest motiv ne fascineaza lumea contemporana, este un tigru ce trebuie incalecat pentru a nu ne lasa devorat de el. Sa crezi insa ca pot exista custi capabile sa-l ingradeasca este cat se poate imagina de departe de realitate. Nu este o chestiune de sprijin al cunoasterii de rang inferior, se poate sa fie asa cum spune profesorul Eco ca se va reveni la hartia tiparita, dar va echivala intoarcerii la vinil, la fotografiile cu Polaroidul a un " cosplay steampunk " care viseaza la un viitor de hipertehnologie cu aburi in haine victoriene. Sunt nostalgii care au renasterea lor glorioasa in memoria digitala, readuc orice idee nebuneasca a trecutului la o stratagema functionala, pentru ca acele milioane de imbecili sa poata, dupa cheful lor, sa-si reconstruiasca o epica individuala, fara a fi efectuat vreodata un gest cu adevarat epic in intreaga lor viata... Si atunci? Cine suntem noi sa refuzam ca dreptul la imbecilitate sa evolueze cu instrumente individuale? Nu cred in comitetele de intelepti, in maestrii vietii digitale care fac din ziare analiza critica a internetului. Sentintele lor ar avea acel miros al hainelor pastrate la naftalina care astazi emana opiniile mucegaite privind televiziunea buna, privind serviciul public, privind calitatea programelor, privind ce e bun si ce e daunator. Suntem toti intoxicati, de aceea astazi intelectualul trebuie sa-si asume nebunia echilibristului. Cel care ar vrea sa-i ingrijeasca pe altii si inca se declara sanatos, este in realitate ( din punct de vedere digital ) deja mort ".
Asadar replica la exprimarile celebrului filosof Eco nu a intarziat sa apara, noua doar revenindu-ne sa conchidem care anume idei pot reflecta mai pertinent starea actuala a generatiei feisbuc.
cosplay steampunk - curent de arta vestimentara contemporan in care te poti deghiza in personaje de film sf, desene animate sf etc ... in cazul de fata in personaje de tip H. G Wells ori J. Verne.
No comments:
Post a Comment