Monday, December 28, 2015

ADEVARATA ORIGINE A DEMOCRATIEI - poveste ... ( merita citita )

  Sclavii mergeau unul dupa altul si fiecare cara cate o piatra slefuita. Patru randuri de peste un kilometru in lungime, de la cariera de piatra pana la locul unde a inceput constructia orasului-cetate nou, erau vegheate de catre strajeri. Fiecare strajer controla cate 10 sclavi.
 Pe o parte de sclavi, pe o piramida de 13 metri inaltime construita manual din pietre slefuite, statea Cratius - unul dintre preotii supremi, care a urmarit tacut pe parcursul a patru luni ce se petrecea. Nimeni nu indraznea sa-l distraga, nici macar cu privirea, sa-l intrerupa din meditatii. Sclavii si strajerii percepeau piramida cu tron in varf ca o parte a Landschaft-ului. Iar omul care ba sedea pe tron, ba se plimba pe terasa din varful piramidei era pentru ei ca o fantoma.
  Cratius si-a fixat ca scop sa reformeze statul, sa intareasca domnia preotilor pentru mii de ani inainte supunand toti oamenii lumii, sa-i transforme pe toti, inclusiv pe domnitorii popoarelor, in sclavii sai.
  Odata, Cratius a coborat, lasand pe tron un geaman de-al sau. Preotul si-a schimbat hainele, si-a pus peruca. A poruncit capitanului strajerilor sa-l incatuseze, ca pe sclavi, si s-a pus in rand cu un rob tanar si voinic pe nume Nardus. 
  Privind fetele sclavilor, Cratius a observat ca la acest tanar privirea este curioasa si inviorata si nu ratacita sau injosita ca la majoritatea. Chipul lui Nardus era mai intai concentrat si ganditor, apoi emotionat. " El, pune ceva la cale " - a inteles preotul, insa a vrut sa se incredinteze in presupunerea sa.
  Doua zile Cratius l-a urmarit pe Nardus carand pietre, a sezut langa el in timpul mesei si a dormit alaturi. A treia seara, cand s-a ordonat " La culcare "!, Cratius s-a intors catre tanar si, cu amaraciune si disperare, a intrebat in soapta pe nimeni anume:
- Oare asa vom trai tot restul vietii?
Preotul a observat: sclavul tanar a tresarit si s-a intors imediat cu fata catre batran. Ochii ii straluceau. Ii straluceau chiar si in lumina slaba din baraca.
- Asta nu va dura mult! Eu incropesc un plan, si tu, batrane, poti participa la el, a soptit tanarul sclav.
- Ce fel de plan?, a intrebat preotul indiferent si oftand.
- Si tu, batrane,si eu, si noi toti curand vom fi oameni liberi, si nu sclavi. Gandeste-te, batrane: la fiecare 10 sclavi exista un strajer, la fiecare 15 femei care gatesc hrana si cos haine, de asemenea exista un strajer. Daca vom ataca straja toti odata, o vom invinge usor. Chiar daca strajerii sunt inarmati, iar noi inlantuiti. Noi vom fi 10 la unul si vom folosi lanturile ca arme stopand loviturile de sabie. Noi vom dezarma toata straja, ii vom lega si le vom lua armele.
- Ei, tinere, a oftat preotul din nou si a spus cumva indiferent, planul tau nu este bine chibzuit: vom putea dezarma straja care ne urmareste, insa imparatul va trimite imediat alti ostasi, poate chiar o armata intreaga si va ucide sclavii rasculati.
- M-am gandit si la asta, batrane. Trebuie ales momentul cand armata nu va fi. Si acest moment se apropie. Vedem cu totii ca armata se pregateste de campanie. Se pregatesc provizii pentru trei luni inainte. Inseamna ca peste trei luni oastea va ajunge la destinatie si va intra in lupta. Dupa razboi va fi slabita, insa va cuceri multi sclavi. Pentru ei deja se construiesc baraci. Noi vom incepe rascoala exact atunci cand armata imparatului va intra in lupta. Solilor le va trebui cel putin o luna pentru a instiinta armata si pe imparat despre rascoala. Oastea slabita va reveni in cel putin trei luni. Timp de patru luni noi vom reusi sa ne pregatim pentru intalnire. Noi vom fi nu mai putini la numar, dar sclavii cuceriti vor vrea sa ni se alature cand vor vedea ce se petrece. Eu m-am gandit bine, batrane.
- Da, tinere, planul tau, gandurile tale vor avea succes, a spus preotul si a adaugat deja inviorat: dar ce vor face sclavii cand vor obtine libertatea si ce se va intampla cu conducatorii si soldatii?
- La asta m-am gandit mai putin. Acum am doar un gand: cei care au fost sclavi nu vor mai fi sclavi, iar cei care n-au fost sclavi vor fi sclavi, a spus Nardus, gandind cu glas tare.
- Iar preotii? Spune-mi tinere, preotii vor fi sclavi sau oameni liberi cand vei castiga?
- Preotii? Nu m-am gandit nici la asta. Pana una-alta preotii trebuie sa ramana cum sunt. De ei asculta si sclavii, si imparatii. Cu toate ca este greu sa-i intelegi cateodata, dar cred ca sunt inofensivi. Lasa-i sa vorbeasca despre dumnezei, iar noi stim singuri cum sa ne traim viata mai bine.
- Mai bine, e bine, a spus preotul si s-a prefacut ca-i este somn.
Insa Cratius nu a dormit in acea noapte. El medita; " Desigur, cel mai simplu ar fi sa-l anunt pe imparat despre complot si-l vor inchide pe tanarul sclav, el sigur este cea mai mare inspiratie pentru ceilalti. Insa asta nu va rezolva problema. Sclavii tot vor dori eliberarea din sclavie. Vor aparea alti lideri, se vor gandi noi planuri. De aceea, cel mai mare pericol pentru stat intotdeauna va fi in interiorul lui ".
 Cratius avea ca scop suprimarea intregii lumi. El intelegea ca scopul sau nu poate fi atins doar prin aplicarea violentei fizice. Este necesara influentarea psihologica a fiecarui om, a tuturor popoarelor.
  Trebuie transformata gandirea omului : trebuie sa le induci idea ca sclavia este binele suprem. Este necesara demararea unui program autoreglator care va dezorienta popoare intregi in spatiu, in timp si concepte. Insa, cel mai important: acesta trebuie sa fie adecvat realitatii. Gandurile lui Cratius zburau tot mai repede. El a incetat sa-si mai simta corpul, catusele grele de pe picioare si maini. Si, ca dinandins, ca un fulger, s-a nascut programul. Inca putin detaliat si explicit, insa uimitor prin amploarea sa. Cratius s-a simtit stapanul absolut al lumii intregi.
 Preotul sta pe asternut incatusat si se admira: " Maine dimineata, cand toti vor pleca la lucru, eu ii voi spune capitanului strajerilor sa ma elibereze din randul sclavilor, sa-mi scoata catusele. Eu voi detalia programul meu, voi spune cateva cuvinte si lumea va incepe sa se schimbe. Incredibil! Doar cateva cuvinte si lumea mi se va supune mie, ideii mele.Dumnezeu, intr-adevar, i-a dat omului o putere nemaivazuta in Univers - puterea gandirii. Ea produce cuvinte si schimba cursul istoriei. Momentul este cat se poate de favorabil. Sclavii au elaborat un plan de rascoala. Acest plan este intr-adevar rational si poate duce la victoria lor si la un prim rezultat pozitiv pentru ei. Insa, eu, doar cu cateva fraze, ii voi transforma in sclavi nu numai pe copiii si nepotii lor, dar si imparatilor si ostasilor le voi impune sa fie sclavi pentru mii de ani inainte".
  Dimineata, la semnul lui Cratius, capitanul l-a descatusat si deja in ziua urmatoare el i-a chemat pe ceilalti cinci preoti si pe imparat pe terasa piramidei sale. Cratius a inceput discursul in fata celor prezenti:
- Ceea ce veti auzi acum sa nu fie scris sau povestit! In jurul nostru nu sunt pereti, astfel ca nimeni in afara de voi nu va auzi vorbele mele. Eu am elaborat un plan prin care vom supune intreaga omenire a Pamantului. Asta este imposibil de facut chiar cu armate numeroase si razboaie epuizante. Eu, insa, voi face asta doar cu ajutorul catorva fraze. Vor trece doar doua zile de la rostirea lor si veti observa cat de radical va incepe sa se schimbe lumea. Priviti: jos sunt randuri enorme de sclavi care cara cate o piatra. Ei sunt vegheati de o multime de soldati. Cu cat sunt mai multi sclavi, cu atat este mai bine pentru stat. Noi intotdeauna am crezut asta. Insa cu cat sunt mai multi sclavi, cu atat trebuie sa ne pazim mai bine de rascoala lor. Noi imbunatatim paza, noi suntem nevoiti sa-i hranim mai bine. De altfel, ei nu vor fi capabili sa faca munca fizica grea, ei oricum lenevesc si se revolta. Priviti cat de incet se misca! Iar paznicii lenesi nu-i bat cu biciul si nu-i mana, chiar si pe cei tineri si voinici. Insa ei se vor misca cu mult mai repede. Si nu vor mai avea nevoie de paznici. Si paznicii se vor transforma un sclavi. Asta se poate realiza astfel: trebuie ca astazi, inainte de apusul soarelui, solii imparatului sa dea citire ordinului Mariei Sale : " Odata cu rasaritul soarelui toti sclavii vor primi libertate! Pentru fiecare piatra adusa in oras, fiecare om liber va primi cate o moneda. Fiecare moneda va putea fi schimbata pe hrana, imbracaminte, locuinta, palat in oras sau chiar pe intreg orasul. De azi inainte voi sunteti oameni liberi ".
  Cand preotii au inteles vorbele lui Cratius, unul dintre ei, cel mai in varsta, a spus:
- Tu esti demon, Cratius! Demonismul creat de tine va suprima multe popoare ale lumii. 
- Fie ca eu sa fiu demon, iar creatia mea sa fie numita Democratie!
 La apus, sclavilor li s-a citit ordinul. Ei au ramas uimiti. Multi nu au dormit in acea noapte contempland la viata lor noua si fericita.
 In dimineata zilei urmatoare preotii si imparatul au urcat din nou pe piramida. Imaginea pe care o aveau in fata lor era intr-adevar uimitoare. Mii de oameni, fosti sclavi, carau in goana pietre. Plini de sudoare, unii carau cate doua pietre. Altii, care aveau cate una, alergau grabiti ridicand nori de colb. Unii paznici tarau pietre si ei. Oamenii care se credeau liberi, pentru ca le fusesera scoase catusele, doreau sa primeasca cat mai multe monede, pentru a-si construi viata fericita. 
 Cratius a petrecut inca cateva luni pe terasa sa, urmarind cu satisfactie ce se intampla in jur. Schimbarile erau colosale. Unii sclavi s-au adunat in cete mici, au construit carucioare, si, umplandu-le pana in varf cu pietre, le impingeau plini de sudoare si noroi.
 " Ei vor inventa mult mai multe mecanisme minunate " , s-a gandit Cratius cu satisfactie. " Iata ca au aparut si slujitori interni: furnizori de alimente si apa ".
 Unii sclavi se hraneau din mers, nedorind sa piarda timp, pentru a se duce la baraci la mese, si-si imparteau monedele obtinute cu cei care le aduceau hrana.
 " Ia te uita, la ei au aparut si tamaduitori, care le dau ajutor ranitilor din mers, si tot pentru monedele castigate. Si-au ales si reglatori de trafic. Curand isi vor alege sefi si judecatori. Lasa-i sa aleaga, ei doar se cred liberi! Insa important este acelasi lucru: ei cara pietre un continuare ".
 Si asa ei fug de-a lungul mileniior, prin noroi, plini de sudoare, carand pietre grele. Si in prezent urmasii acelor sclavi continua fuga lipsita de sens ...


   povestire preluata de pe domeniul public.
Post a Comment