In diversele cugetari libere pe care uneori timpul ni le ofera, asa si eu am constatat ca fondul unor probleme pe care le-am disecat fie cugetand fie uneori discutandu-le cu anumiti amici, mi-au fost relevate de opinii impartasite de analisti sau publicisti traitori in alte spatii decat proximitatea mea. In limbaj psihologic termenul este cunoscut sub titulatura de subconstientul colectiv, adica persoane fara contact direct gandesc similar despre anumite chestiuni, probleme, valori etc.
Citind opiniile unui jurnalist si geopolitician francez, autor de carti despre Orientul Apropiat, am constatat ca aveam un " aliat " in opinii, de la distanta. Renaud Girard, semnala in " Le Figaro " -ul parizian aspecte de geopolitica internationala care nu doar ca ar fi in asentimentul meu ci convergeau parerilor mele, ce deveaneau comune de la distanta. Intr-o exprimare ancombranta, sa folosesc un frantuzism, Girard facea o trecere in revista a situatiei politice internationale trecand prin atentatele teroriste de la Paris, instabilitatea tot mai accentuata in oricum clasicele zone instabile ale Maghrebului, Sahelului si Orientului Apropiat atingand zona fiebinte din Ucraina estica. Retorica sa exprima " cecitatea strategica " americana ce s-a reflectat la distanta si in randul aliatilor occidentali ai Americii ori membri Uniunii Europene unde formula ca aceleasi greseli comise in urma cu 10 ani de armata americana in invaziile afgano-irakiene s-ar putea intampla si azi vis-a-vis de conflictul ucrainean. Explicit analistul francez formula " Ce avem noi de castigat prin sanctionarea Rusiei? Interesul nostru nu ar fi mai degraba sa ne concentram cu ea impotriva celui care a devenit inamicul nostru principal, jihadul islamic sunnit? Iar, din punct de vedere economic, este buna optiunea noastra de a-i impinge pe rusi in bratele chinezilor? " Nu stiu daca Washingtonul a avut vreodata in vedere aceste doua situatii, insa ele reprezinta atat din opinia mea cat si a preopinentului adevaratele mize ale geopoliticii internationale pe termen scurt si mediu, iar aici vorbesc din punctul de vedere ale realpolitikului aliat occidental. Nu trebuie sa fi un mare strateg ca sa observi ca America duce mai departe telul doctrinei Truman de a ingradi Rusia mai tare si mai apasat, pe care cu siguranta o simte si abilul Putin si a sa echipa. America este puternica, mandra si orgolioasa. Ea duce mai departe in mentalul colectiv american exceptionalismul sau, injectat in vene de la Parintii Fondatori ai natiunii insa ar trebui sa vada mai realist faptul ca Rusia fie tarista, comunista sau autoritarista este cel putin militar o forta, una de temut iar poporul din spate este unul de sacrificiu. E clar ca la nivel global lupta este pentru resurse, dar America nu vede ca imping cei doi colosi, China si Rusia, unul in bratele celuilalt? Ce a reusit tandemul Nixon-Kissinger acum vreo patru decenii sa destabilizeze o coalitie ce functiona cel putin formal din punct de vedere ideologic, prin aruncarea semintei zazaniei intre Mao si Brejnev, vrea actuala ( lele ) administratie( i ) sa risipeasca? Caci, daca la Washington nu vede nimeni ca cele doua vor fi constranse sa lege si mai tare actualul cordon ombilical economic si militar ce le leaga, viitorul va cere establishmetului politic de pe Potomac sa gaseasca noi strategii, resurse umane si nu numai pentru a desface aceste fire ce se intretes tot mai pregnant. Acelasi Girard, si pe buna dreptate spun si eu, considera anormal ca decidentii de politica externa europeni cad prada fata " de reflexele paranoide ale polonezilor, ale lituanienilor, ale letonilor si ale estonilor, chiar daca acestea sunt de inteles din punct de vedere istoric." Nu sunt total in asentimentul distinsului francez, deoarece orice om rational daca arunca o privire pe harta Rusiei si in acelasi timp numara si populatia sa, va constata ca defictul populatie versus teritoriu este imens... asa ca la ce le-ar mai trebui si alte taramuri locuite si de populatii totalmente ostile?... este o intrebare ce cu greu ar gasi un raspuns pertinent in opinia mea. Giraud sustine ca " nu este intelept ca Alianta Atlantica sa se extinda pana la vecinatatea imediata cu rusii". Prioritatile pe care punctual le formuleaza au tot girul meu, ordinea nefiind semnificativa ele situindu-se pe aceeasi scara orizontala. Reintegrarea comunitatii sunnite in structurile de putere irakiene, formularea de presiuni dincolo de simple declaratii fata de monarhiile salafist-wahabite fundamentaliste ce exporta o ideologie a urii religioase in lume, impunerea unei agende sub flamura maslinului in conflictul arabo- israelian si poate cea mai sensibila avand valente atat umanitare cat si afective, apararea celor 150 milioane de crestini disipati in mijlocul Umma ( comunitatea musulmana ).
Trecand intr-un registru conex opiniilor exprimate anterior, fostul senator american Bob Graham sustine ca Arabia Saudita a detinut un probabil rol in deja clasicul atentat din 2001, mai mult exprimand ca in cadrul raportului asupra evenimentului respectiv ar exista un numar de 28 de pagini clasificate secrete ce ar pune monarhia Saudita intr-o lumina incomoda. Si nu este singurul politician american ce exprima aceste opinii. Graham spunea ca " refuzul nostru de a privi realitatea in fata a creat noul val de extremism care a lovit Parisul. " Le Figaro atingea un punct sensibil formuland despre prioritatile americane, expunand faptul ca in timp ce vizita India, presedintele american B. Obama si-a scurtat vizita pentru a participa alaturi de alti inalti oficiali de pe mapamond la funeraliile regelui Fahd al Arabiei Saudite, insa la marsul de solidaritate parizian de condamnarea terorismului si a actelor sale, a lipsit cu desavarsire, chiar si membrii din imediata apropiere a presedintelui. Ne intrebam si noi asa... oare de ce Mister President? E mai important petrolul decat vietile unor oameni, sau securitatea unor tari aliate, ori exprimarea de solidaritate cu victimele?
ancombrant - incomod; cuvant de origine franceza prezent si in vocabularul nostru.
Monday, April 27, 2015
Monday, April 20, 2015
VRACIU ( L )
Orice razboi naste legende, iar cel de-al doilea mondial a nascut nenumarate. Iata povestea uneia. Legenda acestui Icar modern, a pornit din inima Transilvaniei si a ajuns la zenit in iuresul glorioaselor batalii de pe cuprinsul mai putin pacificului ocean din perioada anilor 41-45 ai secolului trecut. Poate ca a fost un fel de vraci, insa in ziua cand se inrola in Marina Militara a Statelor Unite numele sau a creat rumoare, deoarece era atat de firesc de ne-american. Cand au glasuit " Vrah- ciuuh! " ofiterii sub comanda carora incapea, nu constientizau ca poate ulterior a fost un fel de vraci, ce a pus cu botul pe labe intentiile belicoase ale pilotilor din Tara Soarelui Rasare.
Nascut undeva pe malul lacului Michigan, in anul in care Romania alipea la trupu-i Transilvania, din parinti neaosi romani, Alexander Vraciu era un american de origine romana. Trecand prin scoli, ajunge universitar la una veche si faimoasa, DePauw si imediat ce America a intrat si ea in marasmul conflagratiei mondiale dupa Ziua Infamiei, cum a ramas inscrisa in istoria nationala americana data de 7 decembrie 1941, ziua in care Mikado-ul nipon zguduia din temelii baza de la Pearl Harbour, urmeaza cariera militara. Aici incepe legenda... trecand prin scoala de pilotaj pe care o absolva in august 1942, aspirantul Alexander devine sublocotenent in martie '43. Ajunge pe mana unei legende in viata, insa una scurtata de ororile razboiului, asadar intra sub comanda unui as, comandant al Fighting Squadron 6, fiu de emigranti la randu-i dar irlandezi, Edward Henry " Butch " O' Hare. Acesta a fost primul medaliat cu Medalia de Onoare din Marina SUA la data de 21 aprilie 1942, medalie ce se acorda numai luptatorilor pentru curaj extraordinar in lupta. La umbra acestui as, in luna august 1943 Al.Vraciu primeste botezul focului iar in octombrie 10 acelasi an repurteaza prima izbanda aeriana in batalia din insula Wake, Pacific. In focul luptei cand trebuia sa stea in umbra lui Butch O'Hare, se pierde... fiind la un pas de a-si vedea ucis comandantul. Ulterior luptei, O'Hare preia comanda unui intreg portavion, USS Enterprise, comanda avioanelor bineinteles... astfel ca drumurile lor se despart din pacate pentru totdeauna, O'Hare fiind doborat intr-o misiune unde se oferise voluntar, la 26 noiembrie 1943. Auzind de tragica disparitie a unui comandant, mentor si legenda peste noapte, Alexander isi jura sa razbune moartea lui Butch, dorinta lui fiind de a dobori 10 bombardiere de tipul celui ce ii curmase viata lui O'Hare. Pilotand un Grumman F6F Hellcat, o bijuterie pentru acele vremi, Vraciu(l) nostru nu se dezminte doborand 3 bombardiere japoneze intr-o singura zi la 29 ianuarie '44 si pe 17 februarie acelasi an inca 4 " Betty ", cum le poreclisera pilotii americani. Urmandu-i intr-o anume masura mentorului, ajunge pe un portavion de legenda, USS Lexington, insa un nou Lexington, deoarece anteriorul dupa ce scapase de furor niponicum in atacul de la Peal Harbour, a fost " injunghiat " in Batalia din Marea Coralilor din acelasi Pacific fiind sabordat in urma avariilor. Legenda noului Lexington porneste de la faptul in care constructorii de pe santierul naval Boston au tinut cu tot dinadinsul ca USS Cabot ce tocmai iesea nou nout la apa sa poarte numele celui ce isi daduse obstescul sfarsit... iar de aici japonezii l-au botezat " fantoma " in deradere, deoarece dupa ce l-au scufundat el reaparea, iar in ziua in care Marina americana a prins de veste au preluat gluma dandu-i un rang autentic de razboi, astfel devenind fantoma albastra dupa culoarea de camuflaj. La bordul " Fantomei Albastre " Vraciu isi va desavarsi legenda proprie. In Arhipelagul Palau distruge la sol 13 avioane pe un aerodrom japonez iar in acelasi arhipelag se prabuseste in mare din cauza unor defectiuni tehnice de unde este recuperat. La 29 aprilie '44 dupa ce doboara un avion japonez langa atolul Truk, este la randu-i lovit amerizand pe valuri. Fiind recuperat are acces la mult dorita inghetata care era oferita doar pilotilor recuperati de catre distrugatoare. In Batalia din Marea Filipinelor, la data de 18 iunie '44 doboara al 12 avion japonez, dupa care preia un bombardier si scufunda un cargobot in rada portului unde se afla la ancora. Dupa aceste doua actiuni in serie, ii vine randul unei a treia, in care preia un alt avion, ataca o insula la nivelul pistei este lovit si totusi aduce avionul inapoi pe punte. O fotografie ce a facut furori intrand in legenda este aceea in care odata revenit pe puntea lui Lexington dintr-o misiune a ridicat ambele palme pentru a puncta cifra 6, numarul avioanelor doborate... misiune in care a zburat fara siguranta pusa la una din cele doua aripi, ce putea oricand sa se desfaca. Numarandu-i-se gloantele consumate per mitraliera per cap de avion a reiesit ca a consumat doar zece gloante de avion doborat, fiecare in mai putin de o secunda cunoscandu-se cadenta mitralierei, astfel fixand un record neegalat - certificand legenda. Fara un repaos lung, porneste in alta misiune, una de escorta iar la intoarcere dramaticul este demn de Hollywood, deoarece fiind noapte, combustibilul pe zero, iar pilotii erau in pragul ratacirii asa ca toate portavioanele au aprins lumina in plin ocean, nemailuand in seama pericolul japonez. La 20 iunie '44 avea 19 victorii, fiind cel mai bun pilot din Pacific vreme de inca 4 luni iar acasa il astepta un bonus gras din partea unui unchi care pariase cu el si trebuia sa-i plateasca 100 dolari pentru fiecare avion doborat. Cand a vazut ulterior uscatul a constatat ca era o vedeta, deoarece poza sa facuse inconjurul Americii. Cand in cele din urma s-a dus acasa la East Chicago, unchiul sau glumea hatru ca trebuie sa plateasca doar 2500 de dolari, nepunand altii 2100 pentru avioane distruse la sol. Primirea a fost fastuoasa, demna de un star de cinema, primarul si o coloana oficiala de 50!!! de masini au defilat in tot orasul iar la stadion unde 6000 de oameni il asteptau s-au ascultat 3 ore de speechuri ( spiciuri ). A primit 1500 dolari din partea primariei, garda de onoare a Legiunii americane i-a dat onorul iar numarul de autografe acordate au curs cu sutele sau chiar mai mult. In fata casei iubitei sale, a oprit coloana oficiala, cerand-o de sotie. Un story tipic american, insa o poveste reala in care avem exemplu cum trebui respectat si stimat un erou. Se reintoarce pe front iar la 14 decembrie '44 este doborat si se parasuteaza in spatele liniilor partizanilor filipinezi. Dupa 6 saptamani ajunge in frontul american, nemaiavand acces sa piloteze din motive de securitate. Dupa razboi ramane tot in marina iar in 1957 la o simulare de lupta castiga " cel mai bun dintre cei buni " un fel de Top Gun al vremurilor ulterioare. A luat Navy Cross si distinguished Flying Cross, ratand insa Medal of Honor.
Aceasta este o scurta poveste a unei legende, legenda care s-a ridicat la cer anul acesta pe 29 ianuarie, avand varsta de 96 de ani. Urmasii sai locuiesc preponderent in California. Alexander Vraciu nu a fost in Romania deloc in calitatea de om matur si din pacate nu a vorbit nici in romana. El spunea ca este un american cu nume romanesc.
Privind la veteranii ce ii mai avem inca la noi ... unul care a luptat la Stalingrad, l-am cunoscut si portretizat intr-un articol anterior, intre timp trecand la cele vesnice... te uiti in ce saracie, uitare si altii poate mizerie traiesc si te intrebi, pentru ce si cine au luptat. Pentru Udrea, alde Nastase sau mai stiu eu ce lichele ce au condus aceasta tara in ultimele decenii ?
furor niponicum - furia japoneza ( in latina )
Nascut undeva pe malul lacului Michigan, in anul in care Romania alipea la trupu-i Transilvania, din parinti neaosi romani, Alexander Vraciu era un american de origine romana. Trecand prin scoli, ajunge universitar la una veche si faimoasa, DePauw si imediat ce America a intrat si ea in marasmul conflagratiei mondiale dupa Ziua Infamiei, cum a ramas inscrisa in istoria nationala americana data de 7 decembrie 1941, ziua in care Mikado-ul nipon zguduia din temelii baza de la Pearl Harbour, urmeaza cariera militara. Aici incepe legenda... trecand prin scoala de pilotaj pe care o absolva in august 1942, aspirantul Alexander devine sublocotenent in martie '43. Ajunge pe mana unei legende in viata, insa una scurtata de ororile razboiului, asadar intra sub comanda unui as, comandant al Fighting Squadron 6, fiu de emigranti la randu-i dar irlandezi, Edward Henry " Butch " O' Hare. Acesta a fost primul medaliat cu Medalia de Onoare din Marina SUA la data de 21 aprilie 1942, medalie ce se acorda numai luptatorilor pentru curaj extraordinar in lupta. La umbra acestui as, in luna august 1943 Al.Vraciu primeste botezul focului iar in octombrie 10 acelasi an repurteaza prima izbanda aeriana in batalia din insula Wake, Pacific. In focul luptei cand trebuia sa stea in umbra lui Butch O'Hare, se pierde... fiind la un pas de a-si vedea ucis comandantul. Ulterior luptei, O'Hare preia comanda unui intreg portavion, USS Enterprise, comanda avioanelor bineinteles... astfel ca drumurile lor se despart din pacate pentru totdeauna, O'Hare fiind doborat intr-o misiune unde se oferise voluntar, la 26 noiembrie 1943. Auzind de tragica disparitie a unui comandant, mentor si legenda peste noapte, Alexander isi jura sa razbune moartea lui Butch, dorinta lui fiind de a dobori 10 bombardiere de tipul celui ce ii curmase viata lui O'Hare. Pilotand un Grumman F6F Hellcat, o bijuterie pentru acele vremi, Vraciu(l) nostru nu se dezminte doborand 3 bombardiere japoneze intr-o singura zi la 29 ianuarie '44 si pe 17 februarie acelasi an inca 4 " Betty ", cum le poreclisera pilotii americani. Urmandu-i intr-o anume masura mentorului, ajunge pe un portavion de legenda, USS Lexington, insa un nou Lexington, deoarece anteriorul dupa ce scapase de furor niponicum in atacul de la Peal Harbour, a fost " injunghiat " in Batalia din Marea Coralilor din acelasi Pacific fiind sabordat in urma avariilor. Legenda noului Lexington porneste de la faptul in care constructorii de pe santierul naval Boston au tinut cu tot dinadinsul ca USS Cabot ce tocmai iesea nou nout la apa sa poarte numele celui ce isi daduse obstescul sfarsit... iar de aici japonezii l-au botezat " fantoma " in deradere, deoarece dupa ce l-au scufundat el reaparea, iar in ziua in care Marina americana a prins de veste au preluat gluma dandu-i un rang autentic de razboi, astfel devenind fantoma albastra dupa culoarea de camuflaj. La bordul " Fantomei Albastre " Vraciu isi va desavarsi legenda proprie. In Arhipelagul Palau distruge la sol 13 avioane pe un aerodrom japonez iar in acelasi arhipelag se prabuseste in mare din cauza unor defectiuni tehnice de unde este recuperat. La 29 aprilie '44 dupa ce doboara un avion japonez langa atolul Truk, este la randu-i lovit amerizand pe valuri. Fiind recuperat are acces la mult dorita inghetata care era oferita doar pilotilor recuperati de catre distrugatoare. In Batalia din Marea Filipinelor, la data de 18 iunie '44 doboara al 12 avion japonez, dupa care preia un bombardier si scufunda un cargobot in rada portului unde se afla la ancora. Dupa aceste doua actiuni in serie, ii vine randul unei a treia, in care preia un alt avion, ataca o insula la nivelul pistei este lovit si totusi aduce avionul inapoi pe punte. O fotografie ce a facut furori intrand in legenda este aceea in care odata revenit pe puntea lui Lexington dintr-o misiune a ridicat ambele palme pentru a puncta cifra 6, numarul avioanelor doborate... misiune in care a zburat fara siguranta pusa la una din cele doua aripi, ce putea oricand sa se desfaca. Numarandu-i-se gloantele consumate per mitraliera per cap de avion a reiesit ca a consumat doar zece gloante de avion doborat, fiecare in mai putin de o secunda cunoscandu-se cadenta mitralierei, astfel fixand un record neegalat - certificand legenda. Fara un repaos lung, porneste in alta misiune, una de escorta iar la intoarcere dramaticul este demn de Hollywood, deoarece fiind noapte, combustibilul pe zero, iar pilotii erau in pragul ratacirii asa ca toate portavioanele au aprins lumina in plin ocean, nemailuand in seama pericolul japonez. La 20 iunie '44 avea 19 victorii, fiind cel mai bun pilot din Pacific vreme de inca 4 luni iar acasa il astepta un bonus gras din partea unui unchi care pariase cu el si trebuia sa-i plateasca 100 dolari pentru fiecare avion doborat. Cand a vazut ulterior uscatul a constatat ca era o vedeta, deoarece poza sa facuse inconjurul Americii. Cand in cele din urma s-a dus acasa la East Chicago, unchiul sau glumea hatru ca trebuie sa plateasca doar 2500 de dolari, nepunand altii 2100 pentru avioane distruse la sol. Primirea a fost fastuoasa, demna de un star de cinema, primarul si o coloana oficiala de 50!!! de masini au defilat in tot orasul iar la stadion unde 6000 de oameni il asteptau s-au ascultat 3 ore de speechuri ( spiciuri ). A primit 1500 dolari din partea primariei, garda de onoare a Legiunii americane i-a dat onorul iar numarul de autografe acordate au curs cu sutele sau chiar mai mult. In fata casei iubitei sale, a oprit coloana oficiala, cerand-o de sotie. Un story tipic american, insa o poveste reala in care avem exemplu cum trebui respectat si stimat un erou. Se reintoarce pe front iar la 14 decembrie '44 este doborat si se parasuteaza in spatele liniilor partizanilor filipinezi. Dupa 6 saptamani ajunge in frontul american, nemaiavand acces sa piloteze din motive de securitate. Dupa razboi ramane tot in marina iar in 1957 la o simulare de lupta castiga " cel mai bun dintre cei buni " un fel de Top Gun al vremurilor ulterioare. A luat Navy Cross si distinguished Flying Cross, ratand insa Medal of Honor.
Aceasta este o scurta poveste a unei legende, legenda care s-a ridicat la cer anul acesta pe 29 ianuarie, avand varsta de 96 de ani. Urmasii sai locuiesc preponderent in California. Alexander Vraciu nu a fost in Romania deloc in calitatea de om matur si din pacate nu a vorbit nici in romana. El spunea ca este un american cu nume romanesc.
Privind la veteranii ce ii mai avem inca la noi ... unul care a luptat la Stalingrad, l-am cunoscut si portretizat intr-un articol anterior, intre timp trecand la cele vesnice... te uiti in ce saracie, uitare si altii poate mizerie traiesc si te intrebi, pentru ce si cine au luptat. Pentru Udrea, alde Nastase sau mai stiu eu ce lichele ce au condus aceasta tara in ultimele decenii ?
furor niponicum - furia japoneza ( in latina )
Thursday, April 16, 2015
VULTURUL BICEFAL
Byzantion cu 700 de ani inainte de nasterea lui Hristos. O epoca ce este mai apropiata de razboiul troian decat de zilele noastre. Undeva dupa nasterea acestei colonii elene se pot identifica germeni din ciocnirea civilizatiilor - cheie a politologului american Samuel Huntington.
Vechea Elada, unde Aristotel identifica 150 de constitutii in urma cu peste doua milenii, acest petic de pamant luat la scara planetara, ne-a dat exemple de civilitate inca din acele timpuri iar in zilele noastre continua sa ne surprinda... ceea ce, altminteri pare de la sine inteles. Pe ruinele vechii colonii mai sus pomenite, imparatul Constantin, la confluenta celor doua continente Europa si Asia, construia noua capitala imperiala Konstantinoupolis, adica a doua Roma pe la anul 330 dupa Hristos. In urma marsavei tradari a crestinatatii occidentale, la 1453 un venetic din stepele asiatice, beneficiind si de ultima tehnologie in epoca, tunul, livrata de partile crestin-catolice europene punea mana pe orasul lui Constantin, aducandu-l sub stindardul semilunei. Pana cand ? nu stim... Unii poate cunosc, altii probabil ca nu, drapelul imperial bizantin avea emblema, un vultur bicefal. In ziua in care hoardele semilunei au rapus stravechiul Byzantion, Moscova prelua atat stindardul cat si titulatura... a treia Roma. Daca intamplator calatoriti in actuala Republica Elena mai cunoscuta sub numele Grecia, veti fi surprinsi sa intalni la tot pasul, vechiul stindard imperial bizantin cu vulturul bicefal. Semiluna turca a tinut sub asuprire sute de ani, mareata urmasa a elinilor fara ca vreodata statele din partea occidentala a Europei sa conteste acest lucru, cu atat mai putin sa abordeze o dezrobire din gheara musulmana. Si stai si cugeti, ca toata mostenirea in arta, cultura, filosofie, stiinte etc au primit-o in secole direct sau indirect de la acest maret popor, poporul elen.
Intrand in realitatea zilelor noastre, este bine stiu ca Grecia este parte a Uniunii Europene si Aliantei Nord-Atlantice, alianta din care face parte si " surata " de peste mare, Republica turca. Ca o consecinta a " razboiului rece " Grecia s-a vazut aliata cu dusmanul secular numarul unu, asta neimpiedicand-o ca zeci de ani sa boicoteze fatis o probabila aderare la U.E a Turciei. Un analist politic american ce calatorea undeva in primii ani ai acestui al 3-lea mileniu in Turcia, intalnind cateva familii din clasa medie educata turca, in urma unor discutii a constatat ca acele persoane se identificau in primul rand ca musulmani si abia in subsidiar ca turci. Asta spune multe evident, reiesind ca nici dupa aproape o suta de ani de cand Kemal forta occidentalizarea, Turcia nu este un stat laic de tip democratic. Deunazi, sfidand toate practicile, atat ale U.E. cat si cele ale N.A.T.O, primul ministru elen facea o vizita ce va fi privita ca istorica in viitor, la Moscova, unde dincolo de semnarea unor contracte sau imprumuturi, sfida politica Americii, cerand ridicarea sanctiunilor impuse Rusiei. Privind in profunzimea lucrurilor, intr-un context istoric mai larg, ce se intrepatrunde si cu ortodoxia crestina... oare Grecia, este piatra unghiulara din varful ciocnirii civilizatiilor, semnalata de Huntington ? Evident ca mostenirea Hellas-ului este colosala, iar elinii nu doar ca sunt constienti de acest aspect ci probabil ca si marseaza pe traditiile mostenite inca din oratoriile unui Demostene, ori din pildele de virtute magistral exemplificate de catre Platon in ale sale dialoguri socratice, iar acestea sunt doar cateva exemple edificatoare prin care Elada nu se dezminte si are curajul eroilor de la Termopile de a sta drept in fata F.M.I a U.E si a N.A.T.O sfidandu-le exact ca si acei spartani ce au tinut scut in fata tavalugului persan. Huntington in teoria sa, trasa o linie imaginara, unde Rusia si ortodoxia ieseau din lumea occidentala iar o alta supozitie de-a sa era un posibil conflict crestino-musulman planetar. Grecia ce prin bazele democratiei este parintele spiritual al civilizatiei vestice, se pare ca glasul vulturului bicefal de la Byzantion plange mai duios in urechea elina decat vocea elevului de la apus. Altfel cum sa ne explicam faptul ca desi parte a unor aliante si organizatii, tu mergi pe o alta poteca, insa o carare ce vine din milenii si urca spre a treia Roma ce a pastrat in cuget si simtire acelasi ideal al vuturului bicefal. Sa nu uitam ca de fiecare data cand Moscova fie tarista sau rosie a fost pe punctul de a redobandi in umbra crucii Constantinopolul, cei care au stopat-o au fost crestinii occidentali. Dar Elada, care de la Troia a luptat cu Asia, se uita catre a treia Roma cum a dovedit-o recent premierul Alexis Tzipras... oare din solidaritate ortodoxa - ca asa a impartit Huntington civilizatiile - si amintirea acelui vultur bicefal atat de drag elinilor?
Toate aceste idei ce pot naste o interpretare a geopoliticii europene prezuma ca un conflict al civilizatiilor scoate Grecia din tabara vestica livrand-o in cea a ortodoxiei, iar conflictul ce ar parea o continuare a celui est-vest din epoca " razboiului rece " sau America vs. Rusia, poate fi redirectionat via Atena in cel crestino-musulman cu bataie lunga in directia vulturului bicefal. Cand persii stepelor asiatice, precursorii altor asiatici de stepa, au fost opriti de catre lacedemonienii lui Leonidas la Termopile, Simonide di Ceos a scris acest epitaf pentru eroii ce au cazut : " O xein, Anghellein Lakedaimoniosis Hoti Tede Keimetha Tois Keinon Rhemasi Peithomenoi" adicatelea - straine ce treci pe aici, te du si vesteste la Sparta; morti noi zacem dupa ce legilor ei ne-am supus. la anul 480 inainte de Hristos.
Vechea Elada, unde Aristotel identifica 150 de constitutii in urma cu peste doua milenii, acest petic de pamant luat la scara planetara, ne-a dat exemple de civilitate inca din acele timpuri iar in zilele noastre continua sa ne surprinda... ceea ce, altminteri pare de la sine inteles. Pe ruinele vechii colonii mai sus pomenite, imparatul Constantin, la confluenta celor doua continente Europa si Asia, construia noua capitala imperiala Konstantinoupolis, adica a doua Roma pe la anul 330 dupa Hristos. In urma marsavei tradari a crestinatatii occidentale, la 1453 un venetic din stepele asiatice, beneficiind si de ultima tehnologie in epoca, tunul, livrata de partile crestin-catolice europene punea mana pe orasul lui Constantin, aducandu-l sub stindardul semilunei. Pana cand ? nu stim... Unii poate cunosc, altii probabil ca nu, drapelul imperial bizantin avea emblema, un vultur bicefal. In ziua in care hoardele semilunei au rapus stravechiul Byzantion, Moscova prelua atat stindardul cat si titulatura... a treia Roma. Daca intamplator calatoriti in actuala Republica Elena mai cunoscuta sub numele Grecia, veti fi surprinsi sa intalni la tot pasul, vechiul stindard imperial bizantin cu vulturul bicefal. Semiluna turca a tinut sub asuprire sute de ani, mareata urmasa a elinilor fara ca vreodata statele din partea occidentala a Europei sa conteste acest lucru, cu atat mai putin sa abordeze o dezrobire din gheara musulmana. Si stai si cugeti, ca toata mostenirea in arta, cultura, filosofie, stiinte etc au primit-o in secole direct sau indirect de la acest maret popor, poporul elen.
Intrand in realitatea zilelor noastre, este bine stiu ca Grecia este parte a Uniunii Europene si Aliantei Nord-Atlantice, alianta din care face parte si " surata " de peste mare, Republica turca. Ca o consecinta a " razboiului rece " Grecia s-a vazut aliata cu dusmanul secular numarul unu, asta neimpiedicand-o ca zeci de ani sa boicoteze fatis o probabila aderare la U.E a Turciei. Un analist politic american ce calatorea undeva in primii ani ai acestui al 3-lea mileniu in Turcia, intalnind cateva familii din clasa medie educata turca, in urma unor discutii a constatat ca acele persoane se identificau in primul rand ca musulmani si abia in subsidiar ca turci. Asta spune multe evident, reiesind ca nici dupa aproape o suta de ani de cand Kemal forta occidentalizarea, Turcia nu este un stat laic de tip democratic. Deunazi, sfidand toate practicile, atat ale U.E. cat si cele ale N.A.T.O, primul ministru elen facea o vizita ce va fi privita ca istorica in viitor, la Moscova, unde dincolo de semnarea unor contracte sau imprumuturi, sfida politica Americii, cerand ridicarea sanctiunilor impuse Rusiei. Privind in profunzimea lucrurilor, intr-un context istoric mai larg, ce se intrepatrunde si cu ortodoxia crestina... oare Grecia, este piatra unghiulara din varful ciocnirii civilizatiilor, semnalata de Huntington ? Evident ca mostenirea Hellas-ului este colosala, iar elinii nu doar ca sunt constienti de acest aspect ci probabil ca si marseaza pe traditiile mostenite inca din oratoriile unui Demostene, ori din pildele de virtute magistral exemplificate de catre Platon in ale sale dialoguri socratice, iar acestea sunt doar cateva exemple edificatoare prin care Elada nu se dezminte si are curajul eroilor de la Termopile de a sta drept in fata F.M.I a U.E si a N.A.T.O sfidandu-le exact ca si acei spartani ce au tinut scut in fata tavalugului persan. Huntington in teoria sa, trasa o linie imaginara, unde Rusia si ortodoxia ieseau din lumea occidentala iar o alta supozitie de-a sa era un posibil conflict crestino-musulman planetar. Grecia ce prin bazele democratiei este parintele spiritual al civilizatiei vestice, se pare ca glasul vulturului bicefal de la Byzantion plange mai duios in urechea elina decat vocea elevului de la apus. Altfel cum sa ne explicam faptul ca desi parte a unor aliante si organizatii, tu mergi pe o alta poteca, insa o carare ce vine din milenii si urca spre a treia Roma ce a pastrat in cuget si simtire acelasi ideal al vuturului bicefal. Sa nu uitam ca de fiecare data cand Moscova fie tarista sau rosie a fost pe punctul de a redobandi in umbra crucii Constantinopolul, cei care au stopat-o au fost crestinii occidentali. Dar Elada, care de la Troia a luptat cu Asia, se uita catre a treia Roma cum a dovedit-o recent premierul Alexis Tzipras... oare din solidaritate ortodoxa - ca asa a impartit Huntington civilizatiile - si amintirea acelui vultur bicefal atat de drag elinilor?
Toate aceste idei ce pot naste o interpretare a geopoliticii europene prezuma ca un conflict al civilizatiilor scoate Grecia din tabara vestica livrand-o in cea a ortodoxiei, iar conflictul ce ar parea o continuare a celui est-vest din epoca " razboiului rece " sau America vs. Rusia, poate fi redirectionat via Atena in cel crestino-musulman cu bataie lunga in directia vulturului bicefal. Cand persii stepelor asiatice, precursorii altor asiatici de stepa, au fost opriti de catre lacedemonienii lui Leonidas la Termopile, Simonide di Ceos a scris acest epitaf pentru eroii ce au cazut : " O xein, Anghellein Lakedaimoniosis Hoti Tede Keimetha Tois Keinon Rhemasi Peithomenoi" adicatelea - straine ce treci pe aici, te du si vesteste la Sparta; morti noi zacem dupa ce legilor ei ne-am supus. la anul 480 inainte de Hristos.
Wednesday, April 15, 2015
O FI REAL ?!
La sfarsitul secolului al 19-lea, cititnd acest text, istoricul ... Samuil Kolescri, afirma: " Romanii de la Dunare si celtii din Tara Galilor vorbesc una si aceiasi limba!..."
" Tatal Nostru" in limba celta, dialectul vorbit in Wales/ Tara Galilor din Marea Britanie, publicat de catre istoricul englez J. Chamberlayn in anul 1715:
Parinthele nostru, cela ce esti in cheri.
Svintzas case numele teu. Vie emperetzia ta.
Faczese voe ta, cum en tzer ase si pre pamentu
Pane noastre tza fatzioace da noaa astezi.
Si lase noaa datorii le noastre, cum si noi le lasam
datornitzilor nostri.
Si nu dutze preno i la ispitire;
Tze ne mentueste prenoi de viclianul !
Amin.
O fi real ?!
" Tatal Nostru" in limba celta, dialectul vorbit in Wales/ Tara Galilor din Marea Britanie, publicat de catre istoricul englez J. Chamberlayn in anul 1715:
Parinthele nostru, cela ce esti in cheri.
Svintzas case numele teu. Vie emperetzia ta.
Faczese voe ta, cum en tzer ase si pre pamentu
Pane noastre tza fatzioace da noaa astezi.
Si lase noaa datorii le noastre, cum si noi le lasam
datornitzilor nostri.
Si nu dutze preno i la ispitire;
Tze ne mentueste prenoi de viclianul !
Amin.
O fi real ?!
Friday, April 10, 2015
DE VINEREA MARE ( ortodoxa )
Daca sunteti romano-catolic, este bine sa stiti ca, pana in anul 1054, biserica dumneavoastra a fost, una cu cea Ortodoxa. In acel an, Papa de la Roma s-a despartit de cele patru Patriarhii apostolice ( Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim ) si a inceput sa faca schimbari dogmatice. Astfel, Biserica dumneavoastra este veche de 1000 de ani.
Daca sunteti un luteran, religia dumneavoastra a fost intemeiata de catre Martin Luther, un fost calugar din Biserica Catolica, in anul 1517.
Daca apartineti Bisericii Anglicane, religia dumneavoastra a fost intemeiata de catre regele Henric al 8-lea, in anul 1534, deoarece Papa nu i-a acordat dreptul de a divorta si a se recasatori.
Daca sunteti un prezbiterian, religia dumneavoastra a fost infiintata de John Knox in Scotia in anul 1560.
Daca sunteti congregationist, religia dumneavoastra a fost initiata de catre Robert Brown, in Olanda, in anul 1582.
Daca sunteti protestant episcopal, religia dumneavoastra a fost o ramura a Bisericii Anglicane, infiintata de catre Samuel Senbury in coloniile americane, in secolul al 17-lea.
Daca sunteti baptist, ii datorati principiile religiei dumneavoastra lui John Smyth, care a lansat-o la Amsterdam in anul 1606.
Daca apartineti Bisericii Daneze Reformate, il recunoasteti ca fondator pe Michelis Jones, deoarece religia dumneavoastra isi are originile in New-York, in anul 1628.
Daca sunteti metodist, religia dumneavoastra a fost fondata de catre John si Charles Wesley in Anglia, in anul 1774.
Daca sunteti mormon, bazele religiei dumneavoastra au fost puse de catre Joseph Smith in Palmyra, New-York, in anul 1829.
Daca sunteti membru al Bisericii Armata Salvarii, sectia dumneavoastra a fost initiata de catre William Booth, in Londra, in anul 1865.
Daca sunteti membru al Bisericii Scientologice, anul in care aceasta religie s-a nascut este 1879, iar cea care a fondat-o este Mary Baker Eddy.
Daca apartineti uneia dintre organizatiile religioase cunoscute sub numele Biserica Nazarineanului, Evanghelia Penticostala, Biserica Sfanta sau Martorii lui Iehova, religia dumneavoastra este una dintre sutele de noi secte fondate de oameni in ultima suta de ani.
Daca sunteti crestin ortodox, religia dumneavoastra a fost fondata in anul 33 de catre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Daca sunteti un luteran, religia dumneavoastra a fost intemeiata de catre Martin Luther, un fost calugar din Biserica Catolica, in anul 1517.
Daca apartineti Bisericii Anglicane, religia dumneavoastra a fost intemeiata de catre regele Henric al 8-lea, in anul 1534, deoarece Papa nu i-a acordat dreptul de a divorta si a se recasatori.
Daca sunteti un prezbiterian, religia dumneavoastra a fost infiintata de John Knox in Scotia in anul 1560.
Daca sunteti congregationist, religia dumneavoastra a fost initiata de catre Robert Brown, in Olanda, in anul 1582.
Daca sunteti protestant episcopal, religia dumneavoastra a fost o ramura a Bisericii Anglicane, infiintata de catre Samuel Senbury in coloniile americane, in secolul al 17-lea.
Daca sunteti baptist, ii datorati principiile religiei dumneavoastra lui John Smyth, care a lansat-o la Amsterdam in anul 1606.
Daca apartineti Bisericii Daneze Reformate, il recunoasteti ca fondator pe Michelis Jones, deoarece religia dumneavoastra isi are originile in New-York, in anul 1628.
Daca sunteti metodist, religia dumneavoastra a fost fondata de catre John si Charles Wesley in Anglia, in anul 1774.
Daca sunteti mormon, bazele religiei dumneavoastra au fost puse de catre Joseph Smith in Palmyra, New-York, in anul 1829.
Daca sunteti membru al Bisericii Armata Salvarii, sectia dumneavoastra a fost initiata de catre William Booth, in Londra, in anul 1865.
Daca sunteti membru al Bisericii Scientologice, anul in care aceasta religie s-a nascut este 1879, iar cea care a fondat-o este Mary Baker Eddy.
Daca apartineti uneia dintre organizatiile religioase cunoscute sub numele Biserica Nazarineanului, Evanghelia Penticostala, Biserica Sfanta sau Martorii lui Iehova, religia dumneavoastra este una dintre sutele de noi secte fondate de oameni in ultima suta de ani.
Daca sunteti crestin ortodox, religia dumneavoastra a fost fondata in anul 33 de catre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Thursday, April 9, 2015
SOAPTE PARIZIENE... SI NU NUMAI
Spuneam intr-un articol anterior ca am sa revin la masacrul ce ne-a fost " livrat " incepand cu primele zile ale anului, cel de la hebdomardul Charlie ( Hebdo - de la hebdomard). Ei, si atunci pomeneam de culise si altele, insa aspecte ce au inceput sa se inchege precum laptele.
In ultima luna a anului trecut, presedintele francez Hollande se intorcea dintr-un periplu central-asiatic din stepele kazahstane si a decis asa subit sa opreasca nitel la Moscova... unde chiar la aeroport, o situatie ce sfideaza practica diplomatica internationala, a avut un tete-a-tete privat cu presedintele Putin. Ce au discutat, nu exista dovezi certe, dar s-a vehiculat graba de a-l intalni pe Putin, deoarece situatia era stringenta. Lucrurile ar sta cam asa in versiunea care s-a scurs catre urechile mapamondului. Franta detinea informatii de prima mana, via serviciile secrete, in care era stipulat ca administratia Obama orchestra in culise un atac terorist pe taram francez, de anvergura, care ulterior urma sa arunce anathema asupra Moscovei. Hollande era nelinistit deoarece pornea de la prezumtia fondata ca ulterior acestui atentat comis " chipurile " de catre Rusia, Moscova era nevoita sa riposteze intr-un fel sau altul vis-a-vis de America, iar biata Franta cadea la mijloc. Era binecunoscut punctul de vedere al Frantei, in subsidiar si cel german, in criza ucraineana, unde Hollande cerea explicit o solutie diplomatica, deoarece Parisul nu credea in glasul armelor, punctand ca sa auda Moscova ca " nu este in favoarea aderarii Ucrainei la NATO ".
In ziarul " Komsomolskaya Pravda " un colonel rus, Alexander Jilin ce conduce un think-tank spunea ca ulterior afirmatiei presedintelui francez la data de 5 ianuarie ca sanctiunile impotriva Rusiei sunt neproductive, colonelul citat prezicea ca Franta va fi victima unor atentate teroriste. S-au intamplat? ne intrebam si noi...bien-aussi, mon ami. Trecand oceanul, un fost membru in conducerea Trezoreriei Statelor Unite in perioada administratiei Reagan, editorialistul Paul Craig, citat in presa din Iran deoarece fiind un adept al teoriei conspirationiste se pare ca la el acasa nu este luat in seama ori agreat, spunea pe site-ul sau : atentatele pariziene " pot fi privite ca avand rolul de a intari relatia de vasalitate a Frantei fata de Statele Unite. (...) suspectii pot fi deopotriva vinovati si marionete. Amintiti-va de toate comploturile create de FBI, care au avut rolul de-a face din terorism un pericol real pentru America". Tot pe acelasi site, Roberts sustine ca operatiunea a fost " false flag operation " adicatelea pe romaneste " sub steag fals" tocmai pentru a cadea ponoasele pe capul altora. Si mai departe tot pe site-ul sau " Atacurile au fost folosite in scopuri mult mai mari. Acestea ar putea fi readucerea Frantei pe orbita Washingtonului, atenuarea simpatiei europenilor pentru cauza palestiniana sau contracararea opozitiei occidentale fata de razboaiele din Orientul Mijlociu ( ... ) Franta sufera din cauza sanctiunilor impuse de Washington impotriva Rusiei, santierele navale franceze sunt incapabile sa livreze comenzile rusesti, datorita statutului de vasal pe care Franta il are fata de Washington. (...) Pentru Washington, aceasta declaratie reprezinta un exces de independenta politica din partea Frantei." Pe acest fond, au venit declaratii acuzatoare si din alte directii cum ar fi cea a primarului capitalei turce, Ankara, ce sugera ca Mossad-ul nu ar fi nici el strain, pornind de la premiza ca Parlamentul francez ar fi votat in directia recunoasterii Palestinei, astfel ca spunea " Evident ca Israelul nu vrea ca simpatia fata de independenta Palestinei sa se raspandeasca in Europa. De aceea, este sigur ca Mossad-ul se afla in spatele acestui tip de incidente (...) Mossad-ul inflameaza islamofobia provocand asemenea incidente. " Nu este prima data cand se aduc acuze, in varii zone ale mapamondului unei simbioze intre serviciile secrete americane si cele din Israel. Pe langa aceste surse citate, ar mai putea fi si altele care sa dea apa la roata morii... dar ramane un mare mister si un semn de intrebare chiar mai mare. De ce nu a participat nimeni, la nivel inalt din partea Washingtonului, la celebrul mars parizian unde zeci de sefi de stat si de guvern si-au dat mana in semn de solidaritate cu victimele si contra terorismului, in acelasi timp ???
Inchei cu un alt citat al unui " fost " si unul care ar cam sti ce spune, deoarece a condus NSA ( Agentia Nationala de Securitate ) tot in mandatul lui Ronald Reagan. Deci generalul ( retras probabil ) Wiliam Odom spunea " Din cauza faptului ca Statele Unite au o experienta bogata in finantarea gruparilor teroriste si in utilizarea tacticilor teroriste, sloganurile folosite in prezent in lupta impotriva terorismului fac SUA sa para mai degraba ipocrite decat credibile in ochii intregii lumi. "
In ultima luna a anului trecut, presedintele francez Hollande se intorcea dintr-un periplu central-asiatic din stepele kazahstane si a decis asa subit sa opreasca nitel la Moscova... unde chiar la aeroport, o situatie ce sfideaza practica diplomatica internationala, a avut un tete-a-tete privat cu presedintele Putin. Ce au discutat, nu exista dovezi certe, dar s-a vehiculat graba de a-l intalni pe Putin, deoarece situatia era stringenta. Lucrurile ar sta cam asa in versiunea care s-a scurs catre urechile mapamondului. Franta detinea informatii de prima mana, via serviciile secrete, in care era stipulat ca administratia Obama orchestra in culise un atac terorist pe taram francez, de anvergura, care ulterior urma sa arunce anathema asupra Moscovei. Hollande era nelinistit deoarece pornea de la prezumtia fondata ca ulterior acestui atentat comis " chipurile " de catre Rusia, Moscova era nevoita sa riposteze intr-un fel sau altul vis-a-vis de America, iar biata Franta cadea la mijloc. Era binecunoscut punctul de vedere al Frantei, in subsidiar si cel german, in criza ucraineana, unde Hollande cerea explicit o solutie diplomatica, deoarece Parisul nu credea in glasul armelor, punctand ca sa auda Moscova ca " nu este in favoarea aderarii Ucrainei la NATO ".
In ziarul " Komsomolskaya Pravda " un colonel rus, Alexander Jilin ce conduce un think-tank spunea ca ulterior afirmatiei presedintelui francez la data de 5 ianuarie ca sanctiunile impotriva Rusiei sunt neproductive, colonelul citat prezicea ca Franta va fi victima unor atentate teroriste. S-au intamplat? ne intrebam si noi...bien-aussi, mon ami. Trecand oceanul, un fost membru in conducerea Trezoreriei Statelor Unite in perioada administratiei Reagan, editorialistul Paul Craig, citat in presa din Iran deoarece fiind un adept al teoriei conspirationiste se pare ca la el acasa nu este luat in seama ori agreat, spunea pe site-ul sau : atentatele pariziene " pot fi privite ca avand rolul de a intari relatia de vasalitate a Frantei fata de Statele Unite. (...) suspectii pot fi deopotriva vinovati si marionete. Amintiti-va de toate comploturile create de FBI, care au avut rolul de-a face din terorism un pericol real pentru America". Tot pe acelasi site, Roberts sustine ca operatiunea a fost " false flag operation " adicatelea pe romaneste " sub steag fals" tocmai pentru a cadea ponoasele pe capul altora. Si mai departe tot pe site-ul sau " Atacurile au fost folosite in scopuri mult mai mari. Acestea ar putea fi readucerea Frantei pe orbita Washingtonului, atenuarea simpatiei europenilor pentru cauza palestiniana sau contracararea opozitiei occidentale fata de razboaiele din Orientul Mijlociu ( ... ) Franta sufera din cauza sanctiunilor impuse de Washington impotriva Rusiei, santierele navale franceze sunt incapabile sa livreze comenzile rusesti, datorita statutului de vasal pe care Franta il are fata de Washington. (...) Pentru Washington, aceasta declaratie reprezinta un exces de independenta politica din partea Frantei." Pe acest fond, au venit declaratii acuzatoare si din alte directii cum ar fi cea a primarului capitalei turce, Ankara, ce sugera ca Mossad-ul nu ar fi nici el strain, pornind de la premiza ca Parlamentul francez ar fi votat in directia recunoasterii Palestinei, astfel ca spunea " Evident ca Israelul nu vrea ca simpatia fata de independenta Palestinei sa se raspandeasca in Europa. De aceea, este sigur ca Mossad-ul se afla in spatele acestui tip de incidente (...) Mossad-ul inflameaza islamofobia provocand asemenea incidente. " Nu este prima data cand se aduc acuze, in varii zone ale mapamondului unei simbioze intre serviciile secrete americane si cele din Israel. Pe langa aceste surse citate, ar mai putea fi si altele care sa dea apa la roata morii... dar ramane un mare mister si un semn de intrebare chiar mai mare. De ce nu a participat nimeni, la nivel inalt din partea Washingtonului, la celebrul mars parizian unde zeci de sefi de stat si de guvern si-au dat mana in semn de solidaritate cu victimele si contra terorismului, in acelasi timp ???
Inchei cu un alt citat al unui " fost " si unul care ar cam sti ce spune, deoarece a condus NSA ( Agentia Nationala de Securitate ) tot in mandatul lui Ronald Reagan. Deci generalul ( retras probabil ) Wiliam Odom spunea " Din cauza faptului ca Statele Unite au o experienta bogata in finantarea gruparilor teroriste si in utilizarea tacticilor teroriste, sloganurile folosite in prezent in lupta impotriva terorismului fac SUA sa para mai degraba ipocrite decat credibile in ochii intregii lumi. "
Friday, April 3, 2015
SINE IRA ET STUDIO
...spunea odata un filosof al antichitatii. Imaginativa azi in plin secol al civilizatiei ca mergeti pe strada, veniti de la servici, mergeti la cumparaturi ori la un restaurant. Desfasurand aceste activitati banale ale cotidianului fiecaruia, fie la Buenos Aires, Tokio, o mica localitate africana sau un burg european interferati cu oameni, cu societatea. Si trecand zi de zi pe langa sute iar in timp mii de oameni, aveti perceptia si de cele mai multe ori certitudinea ca sunt oameni la locul lor, din social, adica rationali ... civilizati intr-un cuvant. Ei bine, daca cineva vi-ar spune ca multi dintre cei care-i vedeti si zilnic va intersectati cu ei, fac parte dintr-un amplu program de exterminare in masa, a altor semeni de-ai nostri... in prima instanta ati spune ca e o gluma proasta ori pur si simplu nu ati accepta.
Si totusi, s-a intamplat... si nu cu sute de ani in urma cand se spunea ca civilizatia era mai mult sau mai putin barbara, ci nu cu mult timp in urma. Peste aproximativ o luna, la 9 Mai se vor implini exact 70 de ani de cand infernala si monstruoasa masinarie inumana condusa de un regim ajuns la putere intr-un mod democratic prin vointa majoritatii a fost rapusa... oare pentru totdeauna? ma intreb si eu asa....
Tocmai mi-a cazut in mana, una din sutele de istorii ce au precedat-o si pe aceasta scrisa in 2009 de unul dintre cei mai prestigiosi istorici contemporani, britanicul Andrew Roberts, capodopera cum era descrisa in 2010 cand obtinea " The Guardian Books of the Year", istorie despre ultima conflagratie mondiala ce poarta titlul " Furtuna Razboiului ". Asadar ati inteles subiectul cand vorbeam despre regimul nazist, unde Hitler si acolitii au dus acel program politic sistematic la nivel de stat ce urmarea eradicarea unei intregi populatii, cea evreiasca. Evident ca subiectul acestui razboi este atat de cunoscut incat a intrat oarecum in desuetudine, insa aspectul pe care lecturand aceasta lucrare as dori sa il evidentiez il reprezinta psihologia umana, mai explicit psihologia celor ce deliberat au ucis in masa cu sutele, cu miile si in cele din urma milioane. Autorul face un sinoptic al acestui ucigas, scotand in evidenta ca cei ce actionau nu erau nici psihopati, nici fanatici, nici maniaci sau declasati... NU STIMABILILOR, ERAU CEL DE ALATUREA, oameni perfect normali, majoritatea cu varsta intre 30 si 40 de ani, cu familie provenind din clasa medie, multi dintre ei oraseni, intr-un cuvant omul cu care ne intalnim zilnic in cotidian. Ce trebui retinut este faptul ca intr-un numar covarsitor toti acesti criminali pe vecie apartineau unei singure natiuni, cea germana. Daca mai exista cineva care ar pretinde ca sunt un fel de Gica-contra vis-a-vis de aceasta natiune, ar trebui sa ia in considerare un singur aspect; faptele. Istoricul britanic puncteaza, evident ca existau si elemente fanatice din punct de vedere ideologic, cum ar fi cazul conducatorului lagarului de la Oswilcim ( mai cunoscut sub numele german Auschwitz ) Rudolf Hoss care niciodata nu si-a renegat ura fata de evrei insa reitereaza Roberts, majoritatea erau acei oameni ce aveau familii ce azi sunt reprezentate de o buna parte a populatiei germane contemporane. Cum spuneam, nedorind sa cad intr-o exprimare tautologica, a doua conflagratie mondiala e arhicunoscuta dar psihologia aderentului in masa la ororile naziste a ramas oarecum intr-un con de umbra ce pare ca ar dori sa devina cat mai rapid uitata.
Un citat fara acord autorului ce se refera nu la autorii masacrelor din Europa Rasariteana, ci la cinismul masinariei germane poate fi elocvent. Deci " aceste masacre abjecte, comise cu sange rece, dezmint mitul ca, spre sfarsitul razboiului, disperarea si frica au reprezentat motivele care au facut SS-ul sa omoare prizonierii de razboi aliati care se predasera; de fapt, o astfel de cruzime s-a facut simtita tot timpul, chiar si atunci cand Germania se afla in pragul celei mai mari victorii din istoria ei. " Contextul descrierii il reprezinta cum in infamie trupele germane au masacrat sute de prizonieri si dupa cum stim contravenea flagrant regulilor internationale prin conventiile succesive de la Geneva dar asta deja e alta poveste.
Conchid ca cine se indoieste, sa puna mana pe carte, iar faptul ca urmasii acelor asasini sunt priviti ca demni cetateni europeni ramane la latitudinea fiecaruia sa ii accepte sau nu, insa istoria nu trebuie uitata, una recenta de altfel si citand un alt istoric... cei care nu isi amintesc trecutul sunt condamnati sa-l repete... spunea George Santayana.
Primul-ministru al tarii ce ne-a lasat mostenire democratia, adica stravechea Elada avea perfecta dreptate mai deunazi cand cerea cancelarului Merkel daune de razboi. Punct.
sine ira et studio( i.e.) - fara ura si patinire ( Tacit din Roma antica )
Si totusi, s-a intamplat... si nu cu sute de ani in urma cand se spunea ca civilizatia era mai mult sau mai putin barbara, ci nu cu mult timp in urma. Peste aproximativ o luna, la 9 Mai se vor implini exact 70 de ani de cand infernala si monstruoasa masinarie inumana condusa de un regim ajuns la putere intr-un mod democratic prin vointa majoritatii a fost rapusa... oare pentru totdeauna? ma intreb si eu asa....
Tocmai mi-a cazut in mana, una din sutele de istorii ce au precedat-o si pe aceasta scrisa in 2009 de unul dintre cei mai prestigiosi istorici contemporani, britanicul Andrew Roberts, capodopera cum era descrisa in 2010 cand obtinea " The Guardian Books of the Year", istorie despre ultima conflagratie mondiala ce poarta titlul " Furtuna Razboiului ". Asadar ati inteles subiectul cand vorbeam despre regimul nazist, unde Hitler si acolitii au dus acel program politic sistematic la nivel de stat ce urmarea eradicarea unei intregi populatii, cea evreiasca. Evident ca subiectul acestui razboi este atat de cunoscut incat a intrat oarecum in desuetudine, insa aspectul pe care lecturand aceasta lucrare as dori sa il evidentiez il reprezinta psihologia umana, mai explicit psihologia celor ce deliberat au ucis in masa cu sutele, cu miile si in cele din urma milioane. Autorul face un sinoptic al acestui ucigas, scotand in evidenta ca cei ce actionau nu erau nici psihopati, nici fanatici, nici maniaci sau declasati... NU STIMABILILOR, ERAU CEL DE ALATUREA, oameni perfect normali, majoritatea cu varsta intre 30 si 40 de ani, cu familie provenind din clasa medie, multi dintre ei oraseni, intr-un cuvant omul cu care ne intalnim zilnic in cotidian. Ce trebui retinut este faptul ca intr-un numar covarsitor toti acesti criminali pe vecie apartineau unei singure natiuni, cea germana. Daca mai exista cineva care ar pretinde ca sunt un fel de Gica-contra vis-a-vis de aceasta natiune, ar trebui sa ia in considerare un singur aspect; faptele. Istoricul britanic puncteaza, evident ca existau si elemente fanatice din punct de vedere ideologic, cum ar fi cazul conducatorului lagarului de la Oswilcim ( mai cunoscut sub numele german Auschwitz ) Rudolf Hoss care niciodata nu si-a renegat ura fata de evrei insa reitereaza Roberts, majoritatea erau acei oameni ce aveau familii ce azi sunt reprezentate de o buna parte a populatiei germane contemporane. Cum spuneam, nedorind sa cad intr-o exprimare tautologica, a doua conflagratie mondiala e arhicunoscuta dar psihologia aderentului in masa la ororile naziste a ramas oarecum intr-un con de umbra ce pare ca ar dori sa devina cat mai rapid uitata.
Un citat fara acord autorului ce se refera nu la autorii masacrelor din Europa Rasariteana, ci la cinismul masinariei germane poate fi elocvent. Deci " aceste masacre abjecte, comise cu sange rece, dezmint mitul ca, spre sfarsitul razboiului, disperarea si frica au reprezentat motivele care au facut SS-ul sa omoare prizonierii de razboi aliati care se predasera; de fapt, o astfel de cruzime s-a facut simtita tot timpul, chiar si atunci cand Germania se afla in pragul celei mai mari victorii din istoria ei. " Contextul descrierii il reprezinta cum in infamie trupele germane au masacrat sute de prizonieri si dupa cum stim contravenea flagrant regulilor internationale prin conventiile succesive de la Geneva dar asta deja e alta poveste.
Conchid ca cine se indoieste, sa puna mana pe carte, iar faptul ca urmasii acelor asasini sunt priviti ca demni cetateni europeni ramane la latitudinea fiecaruia sa ii accepte sau nu, insa istoria nu trebuie uitata, una recenta de altfel si citand un alt istoric... cei care nu isi amintesc trecutul sunt condamnati sa-l repete... spunea George Santayana.
Primul-ministru al tarii ce ne-a lasat mostenire democratia, adica stravechea Elada avea perfecta dreptate mai deunazi cand cerea cancelarului Merkel daune de razboi. Punct.
sine ira et studio( i.e.) - fara ura si patinire ( Tacit din Roma antica )
Subscribe to:
Posts (Atom)