...spunea odata un filosof al antichitatii. Imaginativa azi in plin secol al civilizatiei ca mergeti pe strada, veniti de la servici, mergeti la cumparaturi ori la un restaurant. Desfasurand aceste activitati banale ale cotidianului fiecaruia, fie la Buenos Aires, Tokio, o mica localitate africana sau un burg european interferati cu oameni, cu societatea. Si trecand zi de zi pe langa sute iar in timp mii de oameni, aveti perceptia si de cele mai multe ori certitudinea ca sunt oameni la locul lor, din social, adica rationali ... civilizati intr-un cuvant. Ei bine, daca cineva vi-ar spune ca multi dintre cei care-i vedeti si zilnic va intersectati cu ei, fac parte dintr-un amplu program de exterminare in masa, a altor semeni de-ai nostri... in prima instanta ati spune ca e o gluma proasta ori pur si simplu nu ati accepta.
Si totusi, s-a intamplat... si nu cu sute de ani in urma cand se spunea ca civilizatia era mai mult sau mai putin barbara, ci nu cu mult timp in urma. Peste aproximativ o luna, la 9 Mai se vor implini exact 70 de ani de cand infernala si monstruoasa masinarie inumana condusa de un regim ajuns la putere intr-un mod democratic prin vointa majoritatii a fost rapusa... oare pentru totdeauna? ma intreb si eu asa....
Tocmai mi-a cazut in mana, una din sutele de istorii ce au precedat-o si pe aceasta scrisa in 2009 de unul dintre cei mai prestigiosi istorici contemporani, britanicul Andrew Roberts, capodopera cum era descrisa in 2010 cand obtinea " The Guardian Books of the Year", istorie despre ultima conflagratie mondiala ce poarta titlul " Furtuna Razboiului ". Asadar ati inteles subiectul cand vorbeam despre regimul nazist, unde Hitler si acolitii au dus acel program politic sistematic la nivel de stat ce urmarea eradicarea unei intregi populatii, cea evreiasca. Evident ca subiectul acestui razboi este atat de cunoscut incat a intrat oarecum in desuetudine, insa aspectul pe care lecturand aceasta lucrare as dori sa il evidentiez il reprezinta psihologia umana, mai explicit psihologia celor ce deliberat au ucis in masa cu sutele, cu miile si in cele din urma milioane. Autorul face un sinoptic al acestui ucigas, scotand in evidenta ca cei ce actionau nu erau nici psihopati, nici fanatici, nici maniaci sau declasati... NU STIMABILILOR, ERAU CEL DE ALATUREA, oameni perfect normali, majoritatea cu varsta intre 30 si 40 de ani, cu familie provenind din clasa medie, multi dintre ei oraseni, intr-un cuvant omul cu care ne intalnim zilnic in cotidian. Ce trebui retinut este faptul ca intr-un numar covarsitor toti acesti criminali pe vecie apartineau unei singure natiuni, cea germana. Daca mai exista cineva care ar pretinde ca sunt un fel de Gica-contra vis-a-vis de aceasta natiune, ar trebui sa ia in considerare un singur aspect; faptele. Istoricul britanic puncteaza, evident ca existau si elemente fanatice din punct de vedere ideologic, cum ar fi cazul conducatorului lagarului de la Oswilcim ( mai cunoscut sub numele german Auschwitz ) Rudolf Hoss care niciodata nu si-a renegat ura fata de evrei insa reitereaza Roberts, majoritatea erau acei oameni ce aveau familii ce azi sunt reprezentate de o buna parte a populatiei germane contemporane. Cum spuneam, nedorind sa cad intr-o exprimare tautologica, a doua conflagratie mondiala e arhicunoscuta dar psihologia aderentului in masa la ororile naziste a ramas oarecum intr-un con de umbra ce pare ca ar dori sa devina cat mai rapid uitata.
Un citat fara acord autorului ce se refera nu la autorii masacrelor din Europa Rasariteana, ci la cinismul masinariei germane poate fi elocvent. Deci " aceste masacre abjecte, comise cu sange rece, dezmint mitul ca, spre sfarsitul razboiului, disperarea si frica au reprezentat motivele care au facut SS-ul sa omoare prizonierii de razboi aliati care se predasera; de fapt, o astfel de cruzime s-a facut simtita tot timpul, chiar si atunci cand Germania se afla in pragul celei mai mari victorii din istoria ei. " Contextul descrierii il reprezinta cum in infamie trupele germane au masacrat sute de prizonieri si dupa cum stim contravenea flagrant regulilor internationale prin conventiile succesive de la Geneva dar asta deja e alta poveste.
Conchid ca cine se indoieste, sa puna mana pe carte, iar faptul ca urmasii acelor asasini sunt priviti ca demni cetateni europeni ramane la latitudinea fiecaruia sa ii accepte sau nu, insa istoria nu trebuie uitata, una recenta de altfel si citand un alt istoric... cei care nu isi amintesc trecutul sunt condamnati sa-l repete... spunea George Santayana.
Primul-ministru al tarii ce ne-a lasat mostenire democratia, adica stravechea Elada avea perfecta dreptate mai deunazi cand cerea cancelarului Merkel daune de razboi. Punct.
sine ira et studio( i.e.) - fara ura si patinire ( Tacit din Roma antica )
No comments:
Post a Comment