Monday, April 20, 2015

VRACIU ( L )

   Orice razboi naste legende, iar cel de-al doilea mondial a nascut nenumarate. Iata povestea uneia. Legenda acestui Icar modern, a pornit din inima Transilvaniei si a ajuns la zenit in iuresul glorioaselor batalii de pe cuprinsul mai putin pacificului ocean din perioada anilor 41-45 ai secolului trecut. Poate ca a fost un fel de vraci, insa in ziua cand se inrola in Marina Militara a Statelor Unite numele sau a creat rumoare, deoarece era atat de firesc de ne-american. Cand au glasuit " Vrah- ciuuh! " ofiterii sub comanda carora incapea, nu constientizau ca poate ulterior a fost un fel de vraci, ce a pus cu botul pe labe intentiile belicoase ale pilotilor din Tara Soarelui Rasare.
  Nascut undeva pe malul lacului Michigan, in anul in care Romania alipea la trupu-i Transilvania, din parinti neaosi romani, Alexander Vraciu era un american de origine romana. Trecand prin scoli, ajunge universitar la una veche si faimoasa, DePauw si imediat ce America a intrat si ea in marasmul conflagratiei mondiale dupa Ziua Infamiei, cum a ramas inscrisa in istoria nationala americana data de 7 decembrie 1941, ziua in care Mikado-ul nipon zguduia din temelii baza de la Pearl Harbour, urmeaza cariera militara. Aici incepe legenda... trecand prin scoala de pilotaj pe care o absolva in august 1942, aspirantul Alexander devine sublocotenent in martie '43. Ajunge pe mana unei legende in viata, insa una scurtata de ororile razboiului, asadar intra sub comanda unui as, comandant al Fighting Squadron 6, fiu de emigranti la randu-i dar irlandezi, Edward Henry " Butch " O' Hare. Acesta a fost primul medaliat cu Medalia de Onoare din Marina SUA la data de 21 aprilie 1942, medalie ce se acorda numai luptatorilor pentru curaj extraordinar in lupta. La umbra acestui as, in luna august 1943 Al.Vraciu primeste botezul focului iar in octombrie 10 acelasi an repurteaza prima izbanda aeriana in batalia din insula Wake, Pacific. In focul luptei cand trebuia sa stea in umbra lui Butch O'Hare, se pierde... fiind la un pas de a-si vedea ucis comandantul. Ulterior luptei, O'Hare preia comanda unui intreg portavion, USS Enterprise, comanda avioanelor bineinteles... astfel ca drumurile lor se despart din pacate pentru totdeauna, O'Hare fiind doborat intr-o misiune unde se oferise voluntar, la 26 noiembrie 1943. Auzind de tragica disparitie a unui comandant, mentor si legenda peste noapte, Alexander isi jura sa razbune moartea lui Butch, dorinta lui fiind de a dobori 10 bombardiere de tipul celui ce ii curmase viata lui O'Hare. Pilotand un Grumman F6F Hellcat, o bijuterie pentru acele vremi, Vraciu(l) nostru nu se dezminte doborand 3 bombardiere japoneze intr-o singura zi la 29 ianuarie '44 si pe 17 februarie acelasi an inca 4 " Betty ", cum le poreclisera pilotii americani. Urmandu-i intr-o anume masura mentorului, ajunge pe un portavion de legenda, USS Lexington, insa un nou Lexington, deoarece anteriorul dupa ce scapase de furor niponicum in atacul de la Peal Harbour, a fost " injunghiat " in Batalia din Marea Coralilor din acelasi Pacific fiind sabordat in urma avariilor. Legenda noului Lexington porneste de la faptul in care constructorii de pe santierul naval Boston au tinut cu tot dinadinsul ca USS Cabot ce tocmai iesea nou nout la apa sa poarte numele celui ce isi daduse obstescul sfarsit... iar de aici japonezii l-au botezat " fantoma " in deradere, deoarece dupa ce l-au scufundat el reaparea, iar in ziua in care Marina americana a prins de veste au preluat gluma dandu-i un rang autentic de razboi, astfel devenind fantoma albastra dupa culoarea de camuflaj. La bordul " Fantomei Albastre " Vraciu isi va desavarsi legenda proprie. In Arhipelagul Palau distruge la sol 13 avioane pe un aerodrom japonez iar in acelasi arhipelag se prabuseste in mare din cauza unor defectiuni tehnice de unde este recuperat. La 29 aprilie '44 dupa ce doboara un avion japonez langa atolul Truk, este la randu-i lovit amerizand pe valuri. Fiind recuperat are acces la mult dorita inghetata care era oferita doar pilotilor recuperati de catre distrugatoare. In Batalia din Marea Filipinelor, la data de 18 iunie '44 doboara al 12 avion japonez, dupa care preia un bombardier si scufunda un cargobot in rada portului unde se afla la ancora. Dupa aceste doua actiuni in serie, ii vine randul unei a treia, in care preia un alt avion, ataca o insula la nivelul pistei este lovit si totusi aduce avionul inapoi pe punte. O fotografie ce a facut furori intrand in legenda este aceea in care odata revenit pe puntea lui Lexington dintr-o misiune a ridicat ambele palme pentru a puncta cifra 6, numarul avioanelor doborate... misiune in care a zburat fara siguranta pusa la una din cele doua aripi, ce putea oricand sa se desfaca. Numarandu-i-se gloantele consumate per mitraliera per cap de avion a reiesit ca a consumat doar zece gloante de avion doborat, fiecare in mai putin de o secunda cunoscandu-se cadenta mitralierei, astfel fixand un record neegalat - certificand legenda. Fara un repaos lung, porneste in alta misiune, una de escorta iar la intoarcere dramaticul este demn de Hollywood, deoarece fiind noapte, combustibilul pe zero, iar pilotii erau in pragul ratacirii asa ca toate portavioanele au aprins lumina in plin ocean, nemailuand in seama pericolul japonez. La 20 iunie '44 avea 19 victorii, fiind cel mai bun pilot din Pacific vreme de inca 4 luni iar acasa il astepta un bonus gras din partea unui unchi care pariase cu el si trebuia sa-i plateasca 100 dolari pentru fiecare avion doborat. Cand a vazut ulterior uscatul a constatat ca era o vedeta, deoarece poza sa facuse inconjurul Americii. Cand in cele din urma s-a dus acasa la East Chicago, unchiul sau glumea hatru ca trebuie sa plateasca doar 2500 de dolari, nepunand altii 2100 pentru avioane distruse la sol. Primirea a fost fastuoasa, demna de un star de cinema, primarul si o coloana oficiala de 50!!! de masini au defilat in tot orasul iar la stadion unde 6000 de oameni il asteptau s-au ascultat 3 ore de speechuri ( spiciuri ). A primit 1500 dolari din partea primariei, garda de onoare a Legiunii americane i-a dat onorul iar numarul de autografe acordate au curs cu sutele sau chiar mai mult. In fata casei iubitei sale, a oprit coloana oficiala, cerand-o de sotie. Un story tipic american, insa o poveste reala in care avem exemplu cum trebui respectat si stimat un erou. Se reintoarce pe front iar la 14 decembrie '44 este doborat si se parasuteaza in spatele liniilor partizanilor filipinezi. Dupa 6 saptamani ajunge in frontul american, nemaiavand acces sa piloteze din motive de securitate. Dupa razboi ramane tot in marina iar in 1957 la o simulare de lupta castiga " cel mai bun dintre cei buni " un fel de Top Gun al vremurilor ulterioare. A luat Navy Cross si distinguished Flying Cross, ratand insa Medal of Honor.
  Aceasta este o scurta poveste a unei legende, legenda care s-a ridicat la cer anul acesta pe 29 ianuarie, avand varsta de 96 de ani. Urmasii sai locuiesc preponderent in California. Alexander Vraciu nu a fost in Romania deloc in calitatea de om matur si din pacate nu a vorbit nici in romana. El spunea ca este un american cu nume romanesc.


  Privind la veteranii ce ii mai avem inca la noi ... unul care a luptat la Stalingrad, l-am cunoscut si portretizat intr-un articol anterior, intre timp trecand la cele vesnice... te uiti in ce saracie, uitare si altii poate mizerie traiesc si te intrebi, pentru ce si cine au luptat. Pentru Udrea, alde Nastase sau mai stiu eu ce lichele ce au condus aceasta tara in ultimele decenii ?


furor niponicum -  furia japoneza ( in latina )

1 comment:

Unknown said...

,,faina'' povestire,,,,,,