PARERI COMUNE

  In diversele cugetari libere pe care uneori timpul ni le ofera, asa si eu am constatat ca fondul unor probleme pe care le-am disecat fie cugetand fie uneori discutandu-le cu anumiti amici, mi-au fost relevate de opinii impartasite de analisti sau publicisti traitori in alte spatii decat proximitatea mea. In limbaj psihologic termenul este cunoscut sub titulatura de subconstientul colectiv, adica persoane fara contact direct gandesc similar despre anumite chestiuni, probleme, valori etc.
  Citind opiniile unui jurnalist si geopolitician francez, autor de carti despre Orientul Apropiat, am constatat ca aveam un " aliat " in opinii, de la distanta. Renaud Girard, semnala in " Le Figaro " -ul parizian aspecte de geopolitica internationala care nu doar ca ar fi in asentimentul meu ci convergeau parerilor mele, ce deveaneau comune de la distanta. Intr-o exprimare ancombranta, sa folosesc un frantuzism, Girard facea o trecere in revista a situatiei politice internationale trecand prin atentatele teroriste de la Paris, instabilitatea tot mai accentuata in oricum clasicele zone instabile ale Maghrebului, Sahelului si Orientului Apropiat atingand zona fiebinte din Ucraina estica. Retorica sa exprima " cecitatea strategica " americana ce s-a reflectat la distanta si in randul aliatilor occidentali ai Americii ori membri Uniunii Europene unde formula ca aceleasi greseli comise in urma cu 10 ani de armata americana in invaziile afgano-irakiene s-ar putea intampla si azi vis-a-vis de conflictul ucrainean. Explicit analistul francez formula " Ce avem noi de castigat prin sanctionarea Rusiei? Interesul nostru nu ar fi mai degraba sa ne concentram cu ea impotriva celui care a devenit inamicul nostru principal, jihadul islamic sunnit? Iar, din punct de vedere economic, este buna optiunea noastra de a-i impinge pe rusi in bratele chinezilor? " Nu stiu daca Washingtonul a avut vreodata in vedere aceste doua situatii, insa ele reprezinta  atat din opinia mea cat si a preopinentului adevaratele mize ale geopoliticii internationale pe termen scurt si mediu, iar aici vorbesc din punctul de vedere ale realpolitikului aliat occidental. Nu trebuie sa fi un mare strateg ca sa observi ca America duce mai departe telul doctrinei Truman de a ingradi Rusia mai tare si mai apasat, pe care cu siguranta o simte si abilul Putin si a sa echipa. America este puternica, mandra si orgolioasa. Ea duce mai departe in mentalul colectiv american exceptionalismul sau, injectat in vene de la Parintii Fondatori ai natiunii insa ar trebui sa vada mai realist faptul ca Rusia fie tarista, comunista sau autoritarista este cel putin militar o forta, una de temut iar poporul din spate este unul de sacrificiu. E clar ca la nivel global lupta este pentru resurse, dar America nu vede ca imping cei doi colosi, China si Rusia, unul in bratele celuilalt? Ce a reusit tandemul Nixon-Kissinger acum vreo patru decenii sa destabilizeze o coalitie ce functiona cel putin formal din punct de vedere ideologic, prin aruncarea semintei zazaniei intre Mao si Brejnev, vrea actuala ( lele ) administratie( i ) sa risipeasca? Caci, daca la Washington nu vede nimeni ca cele doua vor fi constranse sa lege si mai tare actualul cordon ombilical economic si militar ce le leaga, viitorul va cere establishmetului politic de pe Potomac sa gaseasca noi strategii, resurse umane si  nu numai pentru a desface aceste fire ce se intretes tot mai pregnant. Acelasi Girard, si pe buna dreptate spun si eu, considera anormal ca decidentii de politica externa europeni cad prada fata " de reflexele paranoide ale polonezilor, ale lituanienilor, ale letonilor si ale estonilor, chiar daca acestea sunt de inteles din punct de vedere istoric." Nu sunt total in asentimentul distinsului francez, deoarece orice om rational daca arunca o privire pe harta Rusiei si in acelasi timp numara si populatia sa, va constata ca defictul populatie versus teritoriu este imens... asa ca la ce le-ar mai trebui si alte taramuri locuite si de populatii totalmente ostile?... este o intrebare ce cu greu ar gasi un raspuns pertinent in opinia mea. Giraud sustine ca " nu este intelept ca Alianta Atlantica sa se extinda pana la vecinatatea imediata cu rusii". Prioritatile pe care punctual le formuleaza au tot girul meu, ordinea nefiind semnificativa ele situindu-se pe aceeasi scara orizontala. Reintegrarea comunitatii sunnite in structurile de putere irakiene, formularea de presiuni dincolo de simple declaratii fata de monarhiile salafist-wahabite fundamentaliste ce exporta o ideologie a urii religioase in lume, impunerea unei agende sub flamura maslinului in conflictul arabo- israelian si poate cea mai sensibila avand valente atat umanitare cat si afective, apararea celor 150 milioane de crestini disipati in mijlocul Umma ( comunitatea musulmana ).
  Trecand intr-un registru conex opiniilor exprimate anterior, fostul senator american Bob Graham sustine ca Arabia Saudita a detinut un probabil rol in deja clasicul atentat din 2001, mai mult exprimand ca in cadrul raportului asupra evenimentului respectiv ar exista un numar de 28 de pagini clasificate secrete ce ar pune monarhia Saudita intr-o lumina incomoda. Si nu este singurul politician american ce exprima aceste opinii. Graham spunea ca " refuzul nostru de a privi realitatea in fata a creat noul val de extremism care a lovit Parisul. " Le Figaro atingea un punct sensibil formuland despre prioritatile americane, expunand faptul ca in timp ce vizita India, presedintele american B. Obama si-a scurtat vizita pentru a participa alaturi de alti inalti oficiali de pe mapamond la funeraliile regelui Fahd al Arabiei Saudite, insa la marsul de solidaritate parizian de condamnarea terorismului si a actelor sale, a lipsit cu desavarsire, chiar si membrii din imediata apropiere a presedintelui. Ne intrebam si noi asa... oare de ce Mister President? E mai important petrolul decat vietile unor oameni, sau securitatea unor tari aliate, ori exprimarea de solidaritate cu victimele?

ancombrant - incomod; cuvant de origine franceza prezent si in vocabularul nostru.