Ducele Huan citea în biblioteca sa când un rotar din vecinătate, lăsând de o parte dalta şi tesla, a venit lângă el şi l-a întrebat ce citeşte. Ducele i-a răspuns că este "Cartea Înţelepţilor". Atunci rotarul l-a întrebat unde sunt oamenii care au scris-o. "Sunt morţi cu toţii", a zis ducele. "Cărţile astea nu sunt decât pleava şi drojdia înţelepciunii", spuse rotarul. Ducele se înfurie şi, în timp ce roşeaţa îi urca în obraji, strigă: "Tu, un simplu muncitor, îndrăzneşti să critici ce citesc eu! Dacă poţi să te justifici, bine; altminteri vei fi ucis. "Fireşte că pot să mă justific", răspunse rotarul. "Îngăduiţi servitorului vostru să se explice folosind un exemplu din rotărie. Dacă penele sunt introduse prea repede, ele nu intră (ci se rup); dacă le introduc prea încet, ele nu vor fi stabile. Nici prea repede, nici prea încet, este o artă în care mâna şi voinţa acţionează în armonie: astfel se obţine o lucrare desăvârşită. "Servitorul vostru nu poate să transmită această pricepere fiului său, nici fiul nu o poate primi de la mine, şi aşa se face că încă mai lucrez roţi, deşi am aproape 70 de ani. La fel şi cuvintele înţelepţilor: adevărata lor floare a murit o dată cu ei şi tot ce arămas este pleavă şi drojdie". Principiul îl găsim în cuvintele lui Lao zî: "Dao care poate fi exprimat prin cuvinte, nu este permanentul dao. Numele, care poate fi numit, nu este numele permanent".
No comments:
Post a Comment