Marele economist mondial, Nouriel Roubini cel ce din 2005 prevestise deja criza ce avea sa loveasca cu forta unui tavalug intreaga planeta incepand cu fatidicul 2008, lansa recent intr-un interviu dat lui Project Syndicate, o noua provocare. Spunea acest vizionar, ca noua criza globala, nu o reprezinta conflictul din stepele Eurasiei ( inainte de doborarea cursei malaysiene ), ci parcursul lin dar in forta, nevazut dar resimtit global, mai explicit fenomenala ascensiune continua a Chinei pe palierele geo-politicii, economiei si fortei persuasive militare.
Facand o trecere in revista a anumitor zone fierbinti ale planetei, cum ar fi potentialitatea unui conflict israeliano-iranian, ori escaladarea spre un nou Razboi Rece intre fostii combatanti SUA si Rusia, pe fondul incercarii de secesiune a estului ucrainean, Roubini marsa pe idea ca ascensiunea neincetata dar in pas molcom a Chinei, coroborat cu vecinii tot mai dornici de a-si arata forta muschilor, reprezinta marele risc geopolitic al timpului actual. Multe voci, privesc relatia tensionata biunivoca sino-japoneza cu cea dintre Marea Britanie si Germania din preajma primului razboi mondial. China a intrat intr-o anumita retorica ce poate semana cu modelele imperialiste europene din urma cu un secol, deoarece in marile sale, Marea Chinei de Est si de Sud, duce o politica oarecum de forta, cert este ca pornind de la Japonia trecand spre Taiwan, Vietnam, Filipine, Indonezia si daca desfasuram arcul pana spre Hymalaya si cu India, are pe tapet revendicari teritoriale cu toti acesti actori. Fiind economiceste urmatorul lider mondial, necesitatea unei flote puternice, a pus in garda vecinii ce sub umbrela flotei americane, incearca sa contrabalanseze aceasta ascensiune iar de aici " degenerarea " spre o perceptie ubicua, mai explict China trebuie sa-si asigure rutele comerciale pentru gigantica-i economie, ceea ce in ochii vecinilor pare o atitudine expansiv-agresiva, iar invers SUA si piticii militari pomeniti prin aliantele mai vechi sau mai noi pot irita dragonul facandu-l sa se simta incoltit si indiguit. Aceasta ubicuitate, unde mai pui ca fiecare din actorii principali au adus la putere lideri cu tendinte nationaliste ( eventual revansarde in cazul japonez ), astfel ca noul presedinte chinez Xi Jinping, ori Shinzo Abe sau presedintele sud-corean Park Geung-hye si mai mult ca sigur Narenda Modi ca noul prim-ministru al Indiei, sunt toti, mult mai constienti de puterea si prestigiul tarilor lor decat liderii din generatiile anterioare, asa ca nu este exclus ca pe fondul ascensiunii acestor lideri sa asistam in viitor la un dialog al surzilor intre puterile regionale asiatice. Roubini face o paralela cu Europa post anul 1945, in care dusmanii de ieri au devenit pas cu pas o uniune reconciliata ( bineinteles fara Rusia ) prospera mai mult sau mai putin, demonstrand ca Asia nu are parte de asa ceva, iar ranile ororilor japoneze inca nu sunt cicatrizate. Si actualmente exista o controversa puternica pe seama folosirii de catre Mikado-ul japonez in razboi a mii de femei coreence, obligate sa presteze in bordelurile Nihonului, nu mai reamintesc atrocitatile facute in China si in multe parti asiatice de catre aceiasi isterica armata japoneza. Noile provocari globale in care alti actori incep sa devina puteri ( economice ) emergente, constrang natiunile asiatice, ce si-ar putea constata o scadere a cresterii economice, implicit a nivelului de trai, ii face pe liderii din marile puteri zonale sa priveasca la vecini ca ar fi vinovati, nascand dusmanie intre ei. In toata aceasta nebuloasa, este prinsa si SUA ce deja prin anuntata pivotare spre Pacific a presedintelui, ce ar putea probabil la un moment dat sa fie numita doctrina Obama, se vede oarecum incapabila sa gestioneze suficient de bine intentiile ( interesele ) sale. Deoarece reactia SUA in conflictele din Syria sau mai recent din Ucraina a fost privita la nivel global destul de apatica, se prezuma ca forta Chinei va fi mai vizibila in teatrele de potentiale escaladari a tensiunilor astfel ca ce sustinea Roubini pare de fapt noua provocare in relatiile internationale.
Fiind iesiti din sfera echilibrului, cum o privea eminentul Hans Morgenthau ca o necesitate in urma cu mai bine de jumatate de secol, scena politicii globale dupa colapsul Uniunii Sovietice pare a da tendinta de a intra in echilibru prin ascensiunea Zhongguo ( China in pronuntie chineza ).
Astfel ca nori negri par sa vina dinspre Asia mai mult decat oriunde altundeva. Cazul avionului doborat, probabil ca va fi doar o furtuna intr-un pahar cu apa, deoarece situatia in Europa este de cu totul alta natura decat intre antagonicele tari asiatice.
No comments:
Post a Comment