Mai deunazi am finalizat un studiu al unei somitati contemporane, istoric, dar prin cartile sale si un mare formator de opinie. Niall Ferguson, britanic, profesor de istorie la Harvard University si Stanford University si profesor de istorie si de relatii internationale la London School of Economics, in a sa carte " Civilizatia : Vestul si Restul " face o abordare larga asupra preeminentei civilizatiei occidentale in detrimentul celorlalte la nivel global pornind undeva de pe la anul 1500.
Cu o argumentatie de cele mai multe ori indubitabila, incearca sa gaseasca toti factorii prin care Occidentul a dominat si supus restul civilizatiilor. Toate bune si frumoase. Mergand pe firul unor antecesori ai sai, cum a fost de exemplu un alt mare istoric din Regatul Unit, Arnold Toynbee, am sesizat ca desi Ferguson apartine secolului actual, hermeneutica sa pare rupta din tiparele secolului trecut. Am simtit aceiasi abordare euro-antropocentrista uneori chiar o sensibila apropriere de un fundamentalism crestin, printr-o redundanta a prea sau proslavirii cristianice. Nu putem sa ii luam din aura, totusi Ferguson este un nume prea mare si respectat, chiar recent am vazut la un canal de televiziune un documentar produs de el despre primul razboi mondial, moderat de E.Hurezeanu, insa anumite aspecte m-au nedumerit si uneori iritat ( in carte ).
Intrand in continutul lucrarii, profesorul Ferguson se opreste la un moment dat la cauzele ce au facut ca Imperiul Chinez sa decada in timpul dinastiei Ming (sec 14- sec17 ) deoarece pana la acea data, China era cel putin egala daca nu superioara civilizatiei vestic europene in ansamblu. Punand in balanta fel de fel de situatii, finalmente pune stagnarea si decaderea chineza pe o anume autosuficienta si promovarea unei autarhii accentuate. Aici este un prim punct, unde as avea obiectii la abordarea fergusoniana, deoarece daca distinsul profesor ar fi studiat mai pe indelete nu doar etica confucianista pe care o evoca in a promova stagnarea si decaderea ci si daoismul si gandirea unor mari maestri filosofi ai sectelor budiste din interiorul spatiului sinic, probabil sesiza ca diferenta colosala intre conceptele europene ce au dus la competitie, afirmare, glorie si putere in primul rand erau sau sunt total antagonice cu principiile de guvenare enuntate de un Lao-zi, Zhuang-zi, Hui-neng sau Yung-chia Hsuan-chue sa dau doar cateva nume, ce au facut ca societatea imperiului chinez sa aiba o alta turnura in ansamblul istoriei universale.
Bineinteles, doar secvential scot in evidenta, aspecte ce mi s-au parut demne de a le privi cu un ochi critic, deoarece euro-antropocentrismul ce il pune pe tapet lucrarea detine o argumentatie solida. Recunoscand, mai voalat tarele ( viciile ) imperiilor coloniale in desenarea istoriei lumii, Ferguson intra oarecum in normalitate, nemaifiind tributat superioritatii rasei albe civilizatoare a salbaticului bun, dar cum spuneam doar voalat, necriticand decat partizanal malitiozitatea imperialista, cea germana iese cel mai mult in evidenta ( semn ca animozitatea fata de Germania nu a disparut in Vest nici macar la nivel academic ).
Nu stiu ce istorii a studiat in scoala distinsul scotian , insa m-a nedumerit total afirmatia in vreo doua-trei locuri, in contextul lucrarii, a luptei pentru libertate in epoca moderna a poporului maghiar. Tinand cont ca epoca moderna a istorie universale, incepe oarecum dupa " mazilirea " lui Napoleon, posterior acestei perioade, maghiarii nu aveau pentru ce libertati sa lupte fiind parte subsidiara a conducerii unui imperiu multinational, ei cel putin asupreau ( sarbi, croati, cehi, slovaci, romani etc ) nicidecum sa lupte pentru drepturi sau libertati.
Finalul cartii mi-a demonstrat, ca nationalismul este viu in Europa, chiar promovat ( cu toate ca subtratul pare ca nu ) deoarece nu pot sa nu zambesc, chiar daca vorbim de o somitate mondiala cand vad cum acest domn britanic, Niall Ferguson intrebandu-se retoric in finalul cartii : " Dar care sunt textele fondatoare ale civilizatiei occidentale, cele care ne pot spori increderea in puterea aproape nelimitata a omului liber ? " enumera o suma de autori eminamente toti de sorginte anglo-saxona, unde mai pui ca Biblia este enumerata explicit ca " Biblia regelui Iacob " si apoi incepe cu J. Locke, A. Smith, E. Burke, Ch. Darwin, W. Shakespeare incheind cu A. Lincoln si W. Churchill.
Domnule Ferguson, in calitatea de simplu cititor, nesuportand termeni de comparatie intre locul de pe piedestalul unde v-au dus realizarile incontestabile si anonimatul existentei mele, nu m-am putut abtine la aceste reflexii personale, avand marja ca sansa de a citi vreodata cele spuse aici sunt infime, imi permit in contextul acelei lumi democratice la care faceti apel ca a adus-o mai ales contributia acelor compatrioti antecesori ilustri pe care i-ati citat, imi permit deci... ca sa reiterez o formulare anterioara, sa sustin ca duceti mai departe, indreptatit dar nu absolut ( cum reiese ), o plantare a omului european in centrul binefacerilor societatii umane a ultimilor cinci sute de ani.
Apropo, de Eminescu ati auzit ? vis-a-vis ca Shakespeare ar ramane unicul autor pe care l-ati pastra, in cazul ca ar trebui sa renuntati rand pe rand la ceilalti.
No comments:
Post a Comment