Doua momente mi-au dat imboldul necesar sa revin la o relativ recenta scoatere in evidenta a implinirii a o suta de ani de la Prima Conflagratie Mondiala. Atunci, in vara anului 1914 Europa traia o euforie de mai bine de 50 de ani de pace, prosperitate ceea ce a ramas in istorie ca " La Belle Epoque ". Cum spuneam despre acele momente, unul il reprezinta un documentar cu un nume sui-generis " Apocalipsa ", deoarece asta au facut imperiile momentului, ce intr-o frenezie nemaintalnita de la tavalugul mongol al ferocelui Ginghis, au decazut ori recazut la stadiul lor anterior de civilizatie... barbarismul. Cum am, sau as putea accepta ca toata gloria lasata de Descartes, Goethe, Shakespeare, Kant, Laplace etc,etc am dat doar cateva nume, sa fie data uitarii exact de urmasii lor directi, si numai si numai datorita ravnei imperialiste de a avea mai mult si mai mult au transformat o mare parte a omenirii in rugul apocalipsei? Toate acele divizioane germane, franceze, engleze, austriece, tariste ori otomane rand pe rand s-au dus la acel macel cantand, bravand ca in drum spre un picnic iar micile natiuni colaterale au fost si ele trase in acest marasm, iar de undeva dintr-un cocon veghea in expectativa capul imperialismului mondial, asteptand sa vada de partea cui inclina sortii coasa mortii. Ce este lamentabil, dezolant si dezamagitor il reprezinta faptul ca exact aceste natiuni ce se revendicau intr-un spirit al unui darwinism chiar si cel social, ca fiind cele mai civilizate cele mai avansate privind restul planetei chiar si tarile din conul de umbra european, ca pe niste pigmei, iar ele neprivind in propria ograda, si-au dat cu stangul in dreptul prin amploarea distrugerilor de toate naturile lasate in urma. Cum am putea pardona aceste natiuni ? chiar si la centenara implinita, care si actualmente au aproximativ un comportament identic insa cu un make-up ( fard ) mult mai bine conturat... asta asa ca noi ceilalti, pigmeii sa nu remarcam ca... in fata e vopsit gardul iar in spate-i leopardul. Imperialismul nu a disparut ci poate chiar s-a acutizat, insa acum el joaca sah, nu mai are lancea in mana ci un cal sau turn, insa intentiile au ramas nemodificate. America ce la finalul acelei apocalipse a devenit prima-donna secondata de anterioara, leul britanic ori fatarnica Franta, nemaivorbind de spiritul etern razboinic teuton si lasand in coada efectul... deoarece Rusia, exact ca in 1914 este efectul imperialismului, atunci prin declaratiile belicoase austriaco-germane alaturi de perfidia Albionului cu mentinerea echilibrului de putere avand aliat... e drept in expectativa... arier-garda yankee, unde tarul a mers de partea slaba - Balcanii, declansand caderea pietrelor de domino. Azi avem ceva aproximativ, cand NATO de la o alianta regionala contra unui inamic ce nu mai exista, am numit comunismul, inconjoara planeta rusa cu baze ceea ce face sa avem focare de tip Abhazia, Georgia, Moldova si mai nou rasaritul ucrainean - de facto rusesc.
La data de 3 iulie anul curent a avut loc in Bundestagul german o solemnitate de comemorare a trecerii a o suta de ani de la izbucnirea Primului Razboi Mondial. La eveniment, presedintele Parlamentului German, Norbert Lammert alaturi de istoricul francez de origine germana :) Alfred Grosser au omagiat " sfarsitul militarismului " in Germania. Insa nu toata Europa este in asentiment, deoarece un istoric spunea intr-o revista franceza " Al Doilea Razboi Mondial s-a terminat, dar Primul mai dureaza inca " aici reiesind ca la nivel european nu exista o concordie vis-a-vis de cine anume este vinovat de declansarea lui, oarecum fiecare privind spre celalalt, drept dovada ca o initiativa a Frantei, tot din aceasta vara in care s-a incercat comemorarea la comun a atentatului de la Sarajevo pe data de 28 iunie nu a intrunit entuziasmul scontat, drept pentru care a cazut.
Tragand linie si incercand sa invatam din greselile trecutului, pot sa concluzionez ca marile puteri la fel ca si atunci, si actualmente trag sfori, joaca duplicitat ( vezi recenta fandare a Germaniei spre Rusia dupa cazurile de spionita americana la Berlin ), deh!... realismul in relatiile internationale trece dincolo de orice aliante politice, militare sau de care mai vreti, dar mie inca imi raman vii in memorie imaginile grotesti ale sutelor de mii de victime, mutilati etc vazute in numitul documentar, unde natiunile cele mai civilizate ( aici las un mare semn de intrebare ) in dorinta sporiri puterii de orice fel a imperiilor lor ( numitile si republici, ca viziunile erau tot imperilaiste ) au decazut la stadiul cel mai josnic al barbariei umane si asta in mileniul doi dupa Hristos, cel pe care toate il invoca in a fi, ceea ce pretind ca le defineste... crestinismul.
realism - idee ( curent ) politica ce stipuleaza ca intre state exista permanent o competitie ceea ce le face sa se priveasca cu suspiciune. ( a nu fi confundat cu realismul, in sensul de ceva real, adevarat, indubitabil etc ).
No comments:
Post a Comment