DIASPORA AMERICANA

   Stateam in cursul zilei de ieri la o sueta, intr-un cerc amical, unde printre comeseni se afla si unul dintre probabil, milionul de romani pripasiti in America de una, doua ori mai multe generatii.
   Discutand ba de una ba de alta, ajungem intamplator si la problema sau problematicile romanilor din diaspora americana iar chestiunea pusa in discutie mi-a lasat un gust amar vis-a-vis de situatia acestei comunitati ( americane ) eventual al emigratiei romanesti stabilite care pe unde, in cine stie ce ungher al planetei. Si cum subiectul era mai politicianist, dezbateam faptul ca anumite comunitati, excluzand cea hispanica, italiana etc ce nu doar ca sunt puternic reprezentate ci poate chiar mai mult ele formeaza leadershipul american pana la un punct, elocvent fiind grupul evreiesc despre care se spune ca de fapt ei conduc America. Insa cum abordarea era legata de ai nostri romanasi, ne gandeam ca ungurii l-au avut pe senatorul de California, Tom Lantos, polonezii pe fostul consilier prezidential si o voce inca puternica in establishmentul de pe Potomac, l-am numit pe Zbigniew Brzezinski, ori evreo-maghiarul Soros ce inca face si desface prin politica, eventual prin colateralele ei, daca vor exista anumiti nemultumiti :), chiar si indienii din indepartata Indie, pentru a nu-i confunda cu nativii americani ( amerindieni ) au un guvernator de Louisiana... ce paradox al vietii, pentru fosta colonie franceza sa ajunga sa fie condusa de un indian... Ei bine, intrand in datele problemei, noi romanii nu doar ca nu avem un reprezentant la nivel inalt in Congres sau la guvern, ci chiar mai mult, din spusele preopinentului, suntem atat de infimi, minusculi sa nu spun chiar inexistenti incat nu avem ( au ) nici macar statutul de minoritate recunoscut, ceea ce este nu doar o circumstanta agravanta ci reprezinta o rusine ce ar putea fi trecuta chiar cu " R ". Ce anume face ca diaspora romano-americana sa fie atat de invizibila, incat in tara fagaduintei ori leaganul democratiei moderne, unde peste o suta de minoritati au drepturile recunoscute ea sa fie prezenta, printr-o desavarsita absenta. Si dupa cum respectiva persoana, locuitor al capitalei Californiei, Sacramento, ce intamplator este fiu de preot ortodox si nu degeaba accentuez ritul, deoarece aici se atinge punctul sensibil, ori chintesenta problemei,relata... nu avem o minoritate romana in America deoarece cum spuneam ( eu ) in varii discutii, nu aici in spatiul virtual ci asa in situatii cotidiene la o cafea, onor diaspora noastra este dezbinata datorita apartenentei la un cult, fie el ortodox, greco-catolic, baptist, penticostal etc unde in acele povestiri la gura cafelei, accentuam fanatismul ( mai lax intradevar ) sectar al crestinilor in general, romanesc in particular. De unde guvernul Statelor Unite acorda stipendii babane tuturor minoritatilor, of course pe anumite criterii, irelevant pentru al nostru spici ( speech ), ai nostri bravi romani nu se pot coagula aderand la spiritul gregar, numai si numai pentru ca nu-l pot imparti pe Cristos. Am doar un singur cuvant pentru acest fanatism, RUSINE tuturor romano-americanilor ce blocheaza aceasta hai sa-i zic " unire ", nefiind termenul cel mai adecvat, insa cand stii ca ai o limba, o origine, ai ascultat poate aceleasi cantece sau l-ai citit macar odata pe Crenga insa, spiritul celui care ar trebui sa te duca spre agregarea intr-o mare comunitate, de fapt il folosim ca motiv de dezbinare. Californianul imi relata cu parere de rau cate mii de proiecte, cate milioane de dolari s-ar putea obtine de la Washington, insa fanatismul religios tin diaspora dezbinata si impresia mea chestiunea e veche de zeci de ani... iar daca analizam cui dauneaza, e clar ca si mie si tie cititorule oriunde ai fi pe mapamond. Am experienta, nu o numesc amara, cat de desconsiderare ca roman, si asta o reprezinta doar un efect secundar al acestei diaspore, pana la urma antinationale, cand fiind la Ambasada Americana in urma cu niste ani pentru o banala viza, am fost tratat cum meritam, adica un fel de babuin african, unde in doi timpi si trei miscari, un functionar, mai bine zis o tanara care probabil in viata ei nu a iesit din cartierul unde domiciliaza in State decat cu un GPS pe mana ca sa nu se rataceasca, m-a expediat scurt la cosul de gunoi al demnitatii umane. Corolarul il reprezinta un milionar la propriu in euro sau dolari, nu conteaza, ce a avut parte de acelasi tratament si grotescul comediei il reprezenta, vezi Doamne chipurile, sa nu ramana in America ca imigrant clandestin la munca. Ca-n Divina Comedie, infernul il creaza aceasta diaspora ce blocheaza indirect ca un banal milionar roman sa fie sicanat, tratat ca un gunoi, deoarece exact acesta este tratamentul, gandind ca tot felul de voyeur-isti sau propagandisti ai fanatismelor neo-protestante ( gen mormonii, martorii lui Iehova etc americani get-beget ) se plimba la pas in umbra Carpatilor iar onor domnul capitalist autohton( pe care il cunosc personal )... chiar a relatat cu cuvintele-i : " n-am sa mai calc aici niciodata " la iesirea din ambasada. Da domnilor din diaspora, pentru ca lipsiti ca si minoritate recunoscuta de guvernul american, fireste ca si lobby-ul pe care orice comunitate ( minoritate ) si-l face in slujba natiunii de origine exista prin aceiasi absenta. Trecand dincolo de neacceptarea dintre ortodocsi si neo-protestanti denotand fanatisme ieftine ( ma si gandesc oare unde as fi livrat daca as coabita in spatiul american, spunand ca practic buddhismul ? ), inclin sa cred ca o buna parte a acestei comunitati a dus mai departe stravechiul nostru proverb " sa moara capra vecinului ", adica nici mai mult nici mai putin, invidii ieftine cat de mult are vecinul ( celalalt ) ori cat de sus a ajuns pe scara sociala, nemaipunand in balanta ca voi ceilalti amaratii ( conationalii din patrie ) sa stati acolo sa jinduiti, sa va minunati si sa invidiati propasirea si bunastarea noastra, celor ce am parvenit. Daca ar avea o doza de sinceritate, membrii diasporei, doar cei vizati ar trebui sa ridice spranceana a nemultumire, iar restul sa faca ceva concret deoarece nu suntem mai prejos ca ungurii, polonezii, evreii, hispanicii nici nu mai vorbesc, ori puternica Little Italy care au fost niste fanfaroni ( cuvantul le apartine ) ce au stiut sa se bage ( inghesuie ) pe sub diverse piei.
  Nu-mi ramane de facut decat de a spune ca aceasta opinie este doar un punct de reflexie, in care noi romanii prin aceasta diaspora ne-am exportat imaginea in cea mai vizibila tara din lume.