Monday, December 1, 2014

AMERICA, ATENTIE !

   O recenta punere pe tapet a unei stari de fapt ori pe cale sa se instaureze in Europa mai mult pe furis decat la vedere, am remarcat-o intr-o recenzie a unui istoric si antropolog francez, Emanuel Todd , unde numitul scoate in evidenta aspecte poate neluate in seama ori chiar neidentificate.
    Conflictul din rasaritul Ucrainei este unul dintre capetele de afis ale mediei globale din ultimul an. Todd isi incepe disertatia printr-o abordare larga, mergand de la umilirea Marii Britanii unde printr-o " incredibila duritate " Germania a impus noul presedinte al Comisiei Europene, trecand prin vizita de unul singur a cancelarului german in " protectoratul ucrainean " si ajungand la varful piramidei sfidarii germane, in care sustine ca Germania infrunta fatis America pornind de la recentele acuze de spionaj facute de cei de peste ocean . Sustine ca este " absolut incredibil " ca de la o mare cooperare in timpul Razboiului Rece azi serviciul german de informatii spioneaza politicieni americani, mai departe cerand chiar daca ar parea socant, ca CIA sa monitorizeze  responsabilii politici germani, mai mult cerand si celor franceze sa procedeze identic. Aroganta pe care Germania o arata deja Statelor Unite, sustine Todd se poate remarca in deraderea aratata reprosurilor americane legat de administrarea unui echilibru in cererea mondiala economica, sustinand nici mai mult nici mai putin ca exista un " fond antiamerican la est de Rin ". El vede in Germania si nu in Rusia puterea emergenta in Eurasia, sustinand ca rusii prin anexarea crimeana se stabilizeaza ca stat si nu ar necesita blamarea lor de catre tarile vestice. Criza economica din perspectiva europeana a intarit Germania ajungand sa o controleze nu doar economic cat si politic, mergand a sustine ca Europa este la un pas de un conflict cu Rusia, insa nu se vede datorita unei umbre ce mascheaza ascensiunea germana in detrimentul decaderii americane. Inclusiv tara domniei sale o ridiculizeza, numind-o ca o " servitute voluntara " in fata Germaniei, facandu-l pe presedintele francez " vicecancelarul Hollande " adicatelea un fel de baron al imperiului german
  Continua, sustinand ca atata timp in care America si Rusia ce au controlat Germania dupa a doua conflagratie globala, nu o mai fac, iar refuzul prin asociere a celor trei, Chirac-Schroder-Putin de a sustine in 2003 coalitia din Irak, a fost primul pas al disolutiei puterii americane si a opacitatii din partea Washingtonului de a nu remarca dupa opinia sa ca Germania reprezinta emergenta si o amenintare mult mai mare decat cea rusa, pe care o vede exterioara. Ideile sale se succed intr-un rechizitoriu la adresa Germaniei, in care natiunea germana pare pacifista iar Europa tutelata de Berlin pare agresiva, generand o multivocaliza ceea ce nu-l opreste in a infiera cu o duritate ce si-o asuma " cand cunoastem instabilitatea psihica care caracterizeaza, istoric vorbind, politica externa germana si bipolaritatea sa, in sens psihiatric, in raportul cu Rusia, totul devine ingrijorator ". Merge mai departe unde, pornind de la a credita imixtiunea unui conflict Europa-Rusia, crede ca " populatiile de limba, de cultura si identitate ruse sunt atacate in Ucraina rasariteana cu aprobarea si sprijinul si deja fara indoiala cu armele UE". Un punct interesant de vedere il are acolo unde sustine ca rusii realizeaza ca au un conflct cu germanii insa doar autocontrolul si profesionalismul lor reprezinta adevarata diplomatie, trecand dincolo de tacerea franco-americana ce refuza a vedea realitatea. Printr-un adevarat tur de forta scoate in evidenta faptul ca pana recent America era in spatele Germaniei, insa americanii nu-si mai controleaza vasalii dar e constransa sa le aprobe aventurile, exemplificand cu Irakul, unde e obligata sa coopereze cu Iranul inamic pentru a contrabalansa jihadistii finantati de Arabia Saudita aliat important de altfel, a carei tradare e fortata sa o ascunda, ori in Asia sud-coreenii ce au resentimente puternice anti-japoneze coopereaza cu chinezii, un alt rival american, toate acestea demonstrand amploarea fisurii sistemului american global.
  In Europa, spune Todd hegemonia germana trebuie vizualizata dintr-un unghi foarte deschis prin explorare si o perspectiva in viitor, in care imperiul ecomico-politic german ce din obisnuinta inca este numit Europa va reprezenta pentru America  o problema mai acuta decat Rusia ori China. Ingrijorarea lui porneste de la faptul ca in ziua in care Ucraina cade in plasa Occidentului, disproportia de forte demografice si industriale intre sistemul german extins in Ucraina va duce la o inclinare a balantei in Occident ce va intrezari prabusirea americana. " Lucrul de care americanilor ar trebui sa le fie realmente teama este o prabusire a Rusiei ". O acuza de-a sa se indreapta spre un guru al geopoliticii americane, Zbigniew Brzezinski, pe care il face imbatranit si care avea o marota cu controlul Eurasisei de catre americani, nevazand ca largirea NATO in Baltica, Polonia si rasaritul european a constituit crearea unui imperiu german sub tutela militara a Wahingtonului, economic initial si politic ulterior. Acuza contra lui Brzezinski merge mai departe, de unde acest polonezo-american avea ideea fixa a fricii de preluarea controlului rus in Eurasia, nu a vazut datorita urii fata de rusi, ascensiunea si maretia Germaniei. Indubitabil, sustine el, puterea germana este incipienta, eterogena dar ascendenta ei a trecut de la stadiul primar. Cu o harta ce nu o putem plasa aici, el argumenteaza rand pe rand intrarea in sfera de dominatie economica germana a Elvetiei, Olandei, Cehiei, Slovaciei in subsidiar Frantei fapt ce plaseaza aceste populatii deasupra Rusiei ori Japoniei, unde mai pui ca tari isteric anti-ruse ca cele baltice, Polonia si oarecum Suedia intregesc numeric spatiul dominant, fapt ce va permite Germaniei pentru o perioada lunga sa devina o putere economica superioara Statelor Unite. " Bietul Brzezinski " conchide malitios Todd.
  Fara doar si poate ca acest scenariu ce vine nu din gura unui neavenit, reflecta un ultim aspect. Germania ce este urata in Europa sudica, tine in frau toate conductele de gaz ce vin din Rusia via- Ucraina si se impotriveste cu ardoare conductei South Stream ce ar duce gazul in sudul continentului, eludand in acest fel spatiul geogafic german, pierzand un atu important in incercarea de dominatie europeana. Astfel ca pentru rusi, adevarat problema o constituie faptul ca toate gazoductele se opresc invariabil in Germania, denotand fara doar si poate ca sunt sub controlul ei.
  Cat de mult sau de putin se inseala ori are dreptate distinsul francez, viitorul apropiat ne-o va demonstra.
Post a Comment