REPOZITIONAREA AMERICANA

   In contextul crizei ce a cuprins Ucraina si a pus Europa in fata unei problematici cu care nu s-a mai confruntat din perioada destramarii Iugoslaviei, as dori sa reliefez aspecte care ies in evidenta dintr-o perspectiva americana a problemelor europene.
   Europa timp de cateva sute de ani a reprezentat un fel de axis mundi, asadar ora exacta pe glob se dadea intre Atlantic si Urali, plus minus. Odata cu sfarsitul " razboiului rece " si cu fulminanta ascensiune economica, politica si militara a Chinei, axa geo-politicii globale s-a deplasat incet dar ireversibil spre zona Pacificului. Bineinteles ca nu doar China este un jucator pe acest esichier, forte de marimi mai mari sau mai mici, cum ar fi Japonia, ce inca mai are nostalgii razboinice deoarece spiritul bushido inca este viu in subconstientul nipon, ori cele doua Corei, Thailanda, Singapore, provincia Taiwan ( chinezii nationalisti ce au fugit de frica tavalugului comunist a lui Mao Tze Dun ), Malaysia, Indonezia ori putin indepartata Australie sunt tot atatea forte antagonice ale zonei, unele pe criterii economice, altele militare... sa nu uit de un alt gigant, India ori ascensiunea Vietnamului si pozitia geostrategica a Filipinelor. In tot acest amalgam de state importante cu interese de varii motivatii sau obsedate de marote ale unor posibile amenintari este interpusa si hegemonica putere globala, America.
  Simtind directia in care se duc valurile istoriei, Statele Unite, cu toate ca sunt o prezenta masiva in zona dupa cea de a doua conflagratie mondiala, au inceput chiar mai masiv repozitionarea imensului arsenal militar dinspre muribunda Europa spre noua " tara promisa ". In contextul in care Regatul de Mijloc ( numele Chinei in chineza ) nu are alta alternativa decat in a se manifesta ca forta dominanta, ceea ce a si fost in ultimele doua milenii ( exceptie facand anii 1850 - 1949  ) incet dar sigur isi impune puterea printr-o persuasivitate in spiritul confucianist dar si reverberatiile gandiri daoiste, total contradictoriu gandiri politico-militare europene. Dupa micile incidente cu Japonia in Marea Chinei de Est asupra unor insulite cu potentiale resurse economice, ori cu proclamarea unei zone de securitate si identificare aeriana in zone ce sunt considerate internationale, de catre terte parti, cu impetuozitatea prezentei militare in Marea Chinei de Sud, unde o pleiada de tari ca Bruneiul, Vietnamul, Indonezia ori Filipinele se simt amenintate, China este " obligata " volens nolens sa se impuna ca o forta, ceea ce chiar si este, insa contravine oarecum manierei sale traditionale de a face politica in sensul de mare putere.
   Cum spuneam, America, ce la randu-i este constransa de anvergura prezentei sale peste tot in lume in ultima suta de ani sa joace in continuare rolul de hegemon pe care soarta istoriei i l-a harazit, va disloca in Oceanul Pacific 60 % din flota sa navala si aeriana pana in 2020.
   Astfel ca Europa cea decrepita, se vede detronata de pe un piedestal pe care a stat sute de ani, iar in acest context, uliul Putin a inteles ca daca vrea sa redea maretia Rusiei acum ar fi cel mai prielnic moment. Ucraina cu ale sale probleme deja intra la capitolul desuet, deoarece degeaba a jucat America gambitul maidanului kievean, marile probleme si provocari ale viitoarelor administratii de la Washington vor fi in zona pacifica.
  Si uite asa, cu ocazia acestei repozitionari, inclusiv clasa politica de la noi, ce se " falea " cu pozitia noastra geostrategica se vede vaduvita de o potentiala ascensiune in orchestra europeana, astfel ca nu ne ramane decat a fi niste pitici politici, atata timp cat ne lipsesc acele caractere puternice ce ar trebui sa aiba forta, puterea si intelepciunea de a marsa nu pe " povestile " bietei uniuni, ci strict a interesului national... redobandirea nordului Bucovinei si a sudului basarabean de la Ucraina, re-unificarea cu Moldova trans-pruteana, cererea in instante internationale a cel putin cateva sute de miliarde euro daune de la fostele imperii, otoman si habsburg pentru toate nelegiuirile istorice... iar la finalul acestor lupte, Romania ar fi o putere de rangul doi in lume, similar unei Spanii ori Suedii.
  Daca cineva crede ca par fortate aceste idei, ar trebui sa asculte glasul istoriei prin cuvintele lui Balcescu - " In zadar veti ingenunchea si va veti ruga pe la portile imparatilor, pe la usile ministrilor lor, ei nu va vor da nimic, caci nu vor, nici pot. Fiti gata, dar, a o lua voi, fiindca imparatii, domnii si boierii pamantului nu dau fara numai aceea ce le smulg popoarelor ".