100 DE ANI

   In curand, mai explicit in luna ce vine, daca memoria nu ma insala, in data de 18 iunie se va implini una suta ani de la izbucnirea primei conflagratii mondiale sau Marele Razboi cum il definea presa vremii.
   Facand un arc peste timp, revenind la zilele noastre, in contextul international, mai explicit european, situatia geo-politica pastreaza anumite similitudini... bine, vagi de suprafata, insa o anumita substanta transpare. Dincolo de acutizarea conflictului din Ucraina, tara artificiala, care la un moment dat va pierde provinciile rasaritene, fiind un dat istoric, recentele alegeri pentru Parlamentul European ma pun serios pe ganduri. Vazand invazia euroscepticilor, cu care sunt de acord, insa pe cu totul alte coordonate, deoarece cei ce au votat contra Europei, sunt cei ce au pierdut huzurul traiului pe credit a ultimelor decenii, pe cand perspectiva mea este de cu totul alta natura... natura slugii fata de stapan, mai explicit faptul ca ma simt locuitorul acelui bantustan neo-colonialist unde vesticul isi plaseaza surplusul de bunuri, mai mult tragand si mutanta Ucraina intr-o " tara a bunastarii promise " dar vai... biet popor nu intelegi ca-ti vinzi independenta si suveranitatea in fata samsarilor vestici pentru o coaja de paine.
  Vorbind despre acel context din vara lui 1914, iau putin in discutie zdrobitorul esec al dreptei romanesti in fata celui mai parsiv, istoriceste vorbind, partid. Mi-aduc aminte de Germania interbelica, unde lupta se dadea intre comunisti si nazisti iar PSD-ul german era la mijloc, si ca sa vedeti cat de parsiv era privit acest partid, comunistii germani au preferat sa vada ascensiunea nazista la putere in regimul de la Weimar, decat sa voteze cu acest detestat PSD. Revenind pe taramurile noastre, nu pot sa calific acest popor decat schizoid, altminteri nu pot concepe ca dupa o guvernare execrabila de peste doi ani, sa vad doar fabrici inchise, investitii straine sau autohtone la limita invizibilului, in rest taxe si suprataxe, cresteri de accize pe alcool, tutun si benzina ce tin un buget supradimensionat in sfera salariatilor bugetari ce au devenit un fel de stipendiari ai statului. Nu sunt un adept al dreptei, chiar deloc, caci pana la urma chiar nu fac diferenta intre acesti jucatori perfizi ai scenei politice, viziunea mea marxista imi ofera perspectiva privirii din exterior a acestor partide eminamente burgheze, ce nu au nimic in comun cu clasele defavorizate, cu agricultorii ce practica si acum cultivarea pamantului ca in timpurile lui Hristos, ori muncitori cu salarii de mizerie... cunosc nenumarati ce au venituri sub 180 euro pe luna. Privind afisele electorale, toate vorbeau de Europa, de bunastare ( probabil a lor, a alesilor ) caci in rest, dezolare si mai dureros nepasare. Ma intreb ce sens are sa se discute despre aderarea la zona euro, cand avem acest nivel de salarizare ? Cum spunea Lenin la un moment dat, cu cat e mai rau cu atat mai bine, asa gandesc si eu, deoarece doar speranta ca la momentul cand nivelul de trai va atinge cotele de avarie tipic Somaliei, probabil ca acest mult indurator popor, va intelege ca doar o noua ( de fapt veche ) oranduire sociala, va oferi echitate, va recupera prin nationalizare ce am oferit gratis Kabbalei internationale si societatea se va asana si aseza pe baze reale, nu cu talhari si tradatori de tara. Poate e mult de asteptat... dar poate ca mersul istoriei o va lua inaintea timpului...
   Europa a intrat intr-un colaps, un fel de punct mort, asemanator cu perioada din urma cu un secol. Neincrederea intre natiuni, in institutiile europene, renasterea nationalismelor sau populisme in termenii actuali :), sunt tot atatea buline albe pentru regimul Putin, care devine tot mai puternic si aparator ale unor valori, gen familie, traditii si un stat puternic centralizat. Of course, globalizarea si interdependenta economica nu mai pot repeta evenimentele din 1914, dar... neincrederea e similara cu acele vremuri, imperiile sunt moarte, insa acum ele se nasc pe fundalul dominarii pietelor, un imperialism mai uman dar la fel de subversiv si de dominator, eventual numarul victimelor se va cuantifica in cati saraci a produs si nu cati morti.
    Nu sunt nici pesimist, nici optimist ci in cel mai bun caz realist... insa ce vad pe meleagurile noastre, nu-mi miroase a bine, iar cine spune ca romanii sunt nostalgici dupa Ceausescu, nu intelege ca nostalgia e un realism a unui regim, nu a unei persoane, si pana la urma realismul acelui regim, mai corect de sute de ori decat acest simulacru numit democratie, este acea oranduire ce punea profesorul la locul lui de respect in societate, iar dobitocul... chiar cu bani era un arlechin social.
   Vai tie biata Europa... probabil acum cu ascensiunea extremei drepte in Franta, Britannia etc, ai sa simti cum baierele cutitului iti sfasie carnea ce intrase in putrefactie... nu vad nicio luminita la capatul tunelului...