Tuesday, May 13, 2014

O LUNGA ASTEPTARE

   De cel putin 15 ani, ma mistuie o idee, un gand care finalmente vad ca incepe sa dea roade si in acelasi timp sa deschida o noua pagina in relatiile internationale.
   Am sustinut-o si o voi sustine mereu, fostele imperii europene, adevarati demoni si forte ale raului, si-au cladit bunastarea prin jaf, crima si genocid. Dincolo de retorica eticii protestante a muncii si succesului predestinat de Cel de Sus, acestea raman doar niste minciuni sfruntate. Nu, stimabililor, nu , deloc nu se justifica in a va clama bunastarea actuala prin munca sustinuta, ci in primul si in primul rand prin rapt, crima si minciuna convertirii salbaticilor la crestinism ( mai putin habsburg si otoman ). Astfel ca fostele imperii britanic, francez, spaniol, olandez, portughez, habsburg si otoman vor veni rand pe rand la bara istoriei si vor plati, nu doar moral cat si material.
   O stire destul de recenta, mi-a produs o placere similara unui castig substantial la loterie. Despre ce este vorba, va veti intreba, cu siguranta. O zona insignifianta la nivel global, a deschis aceasta cutie a Pandorei. Tarile minuscule din zona Caraibelor, reprezentand peste zece natiuni, reunite sub Comunitatea Statelor Caraibiene, au adoptat unanim un plan comun in zece puncte cerand compensatii de mai multe feluri. Aceste statulete au avut curajul si forta de a chema in instanta Marea Britanie, Spania, Franta, Olanda si Portugalia datorat mal praxisului lor de secole fata de aceste natiuni, cerand despagubiri pentru sclavia coloniala, fapt ce a dus ulterior la conditia actuala a acestor tari. In instanta se va cere scuze publice, anularea unor datorii si investitii pentru dezvoltarea regiunii. Gandul imi sare direct la celebra propozitie a lui Armstrong, cand pasind pe Luna formula : " un pas mic pentru mine, dar un pas mare pentru omenire "
  Traversand oceanul si apropiindu-ma de tarisoara noastra, memoria imi aduce aminte ca doua imperii in ultimele sute de ani au supt din trupul celei ce la un moment dat, a devenit actuala Romanie. Ele sunt arhicunoscute, defunctele plagi ale istoriei otoman si austro-ungar. O precizare am de facut chiar in contextul actual al situatiei din regiune. Intamplarea face ca tocmai reciteam, impetuosul studiu " Diplomatia " al celebrului guru al politicii mondiale a ultimelor patru decade, recte Henry Kissinger unde negru pe alb o formulare a sa mi-a atras atentia. Intr-un context istoric al secolului nouasprezece, Rusia ( Imperiul Tarist ) retroceda Imperiului Otoman, retineti formularea , Basarabia. Deloc nu erau pomenite Principatele Romane, mai explicit Moldova... asadar retrocedarea se facea catre Turcia. Rezulta, printr-o logica infailibila ca Rusia nu a luat niciodata Basarabia de la Romania sau ascendenta provinciala Moldova, ci in jocul marilor puteri, otomanii au oferit o bucata din vastul lor imperiu altui imperiu. Astfel ca ma voi intreba permanent, cu ce e mai vinovata Rusia de alipirea de la 1812, decat Turcia care oferea fara echivoc o parte pe care o considera de facto ca parte otomana. Asa ca degeaba ne otaram catre un stat puternic, actuala Rusie, in loc sa acuzam musulmana si mai slaba Turcie de mal praxis. Caci intr-o interpretare in limitele logicii, chiar celei a bunului simt, nu vad deloc o vina mai mare Rusiei in detrimentul Turciei... si sa marsam ad absurdum pe aceasta retorica, cu Rusia ca inamic inplacabil, mostenit din istorie.
   Sa duc mai departe aceasta idee a lungii asteptari. Deoarece Caraibele au avut curajul, si pe buna dreptate sa deschida in instanta acest proces, el trebuie preluat si dus mai departe de natiunile europene ce se simt in situatii asemanatoare sa nu zic similare. Degeaba, o multitudine dintre conationalii mei, strabatand falnica Viena, se minuneaza de fastul ei, neintelegand ca maretia ei se trage pe spuza exploatarii inaintasilor lor ( conationali ), astfel ca bunul simt va prevala, iar intr-o zi Austria va plati , cum va plati si Turcia, caci jocul inexorabil al istoriei va pune fata in fata criminalii si victimele, ca intr-un fel de judecata de apoi... dar in fata instantelor pamantene, deoarece jocul prevalent al umanitatii nu va putea ascunde la infinit mizeria lasata in urma de fostele imperii. Multi poate vor zambi, dar asa cum spune proverbul chinezesc, ca o infima fisura in maretul baraj, pe unde un firicel nevazut de apa se strecoara, la un moment dat va narui impozantul baraj, actualmente inca nu intrezarim valul istoriei, dar intr-un viitor nu foarte indepartat, toti acesti monstri mefistofelici ai istoriei se vor prezenta la bara... deoarece glasul istoriilor trecute reverbereaza in inimile celor ce au simtit asuprirea. ( aici pot adauga si nefasta Biserica Catolica )
  Am convingerea ca actuala generatie, va fi martora a faptul ca va exista precedentul Caraibean, ce va constitui regula si nu exceptia.
Post a Comment