O PERSPERCTIVA SOCIOLOGICA DESPRE ROMANIA

   Citisem nu demult un indrumar al utilizarii limbajului sociologic. Ce ma nedumerea si in acelasi timp era frapant, o constituia distanta aproape astronomica, intre termenii ce defineau anumite valori ale societatii, in special americane si de ce avem parte noi, in Romania.
  Mai explicit, termenului status, care in acceptiunea sociologului Max Weber este similar cu notiunea de prestigiu, imbraca intr-o paradigma sociologica  mai multe forme; de la status alocat la cel situational, principal ori socioeconomic.
  Conform modelului socioeconomic, prestigiul ocupational merge de la nivelul de studii trecand prin avere si venit. Ei, intrand in jungla societatii romanesti, nedumerirea mea este ca, modele ce functioneaza sau definesc societatea americana, la noi nu doar ca sunt la antipozi, ci mai mult parca sfideaza tiparul definitoriu. Totul de o anvergura, si la o scara ce m-au silit :) sa incerc sa incropesc aceasta mica perspectiva vis-a-vis de un aspect al realitatii sociale romanesti.
   Astfel, nu pot sa-mi explic cum modelul sau tiparul, in societatea noastra functioneaza invers proportional. Asadar, daca prestigiul ocupational defineste valoarea unui om si ii dau acel status socioeconomic datorat in primul rand studiilor ceea ce firesc ar trebui sa se reflecte in avere si venit, paradigma este rasturnata covarsitor in societatea noastra, cand vezi indivizi cu studii de nivel rudimentar, cu apucaturi grobiene posesori de averi colosale si venituri consistente ce mai mult au parte si de un respect total nejustificat si un status nu doar ascendent pe scara sociala, cat acceptarea mai mult sau mai putin tacita a anumitor parti ce formeaza corpusul elitei romanesti.
  Cum se poate explica, vorbind despre indivizi gen George Becali, sa aiba parte de o reflectare de o magnitudine nefireasca in mass-media, sa ii fie recunoscut un status socioeconomic nu prin nivelul studiilor sau prestigiul ocupational ( oier la origine ) ci strict prin nivelul averii si venitului. Fireste, specimenul reprezinta doar partea vazuta a aisbergului, deoarece cu cat s-ar sedimenta in jos pe o scala a expunerii, gasim mii de exemple similare. Asadar tiparul sociologic american, este total rasturnat in varianta sa exotica romaneasca.
  O alta rasturnare a paradigmei, am constatat-o in perpetuarea la nivel de caste a unor profesii ce necesita, in opinia mea, talent, chemare, unicitate si valoare. Nimic nu ma nedumireste mai mult sa constat ca progeniturile unor farmacisti, avocati, arbitrii de fotbal, doar cateva exemple... fara sa aiba chemarea, valoarea, placerea si probabil flerul pentru aceste ocupatii, covarsitor merg pe urmele parintilor practicand aceiasi profesie... si totul datorat aspectului pecuniar al job-ului prestat.
   Bineinteles ca aceasta perspectiva reprezinta un aspect restrans din vastele problematici ale societatii romanesti in ansamblu, insa m-a surprins diferenta intre tiparul sociologic american si modelul romanesc.