In teoria relatiilor internationale se considera ca o data cu prabusirea sistemului sovietic si a statelor asociate din Europa Centrala si Est, lumea s-a transformat dintr-una bipolara intr-una hegemonica, in care Statele Unite ale Americii mai ales in prima decada ulterioara sucombarii comunismului a fost un lider tinzand spre absolut. La data trecerii in noul mileniu, aceasta hegemonie a inceput sa fie tot mai contestata prin ascensiunea mai ales a Chinei si revigorarea rusa incaputa in manusa putiniana. Fiind foarte nuantata, controversata si intoarsa pe diverse fatzete, aceasta hegemonie constituie un subiect de dezbatere in cadrul scolilor realismului politic din interiorul stiintei relatiilor internationale.
Imi permit o abordare personala, vis-a-vis de acest subiect, deoarece de pozitionarea jucatorilor majori pe esichierul politic, depinde implicit si conditia ( ori soarta ) Romaniei in contextul geopolitic international. Urmand aceasta retorica, diverse voci merg de la abordarea ca disparitia sistemului bipolar si intrarea intr-unul hegemonic, echilibrul mondial ar avea de suferit, pe cand alte voci sustin ca aceasta hegemonie numita si eufemistic pax americana, in amintirea celei instaurate de cea romana in sistemul international din urma cu doua milenii este una blanda nefiind orientata intr-o directie expansionista, teritoriala ci eventual de a-si impune propriile valori, adica un comert cat mai liber, democratie si o societate civila deschisa. Acest idealism ce incearca sa se suprapuna realismului ce in teorie spune ca sistemul international este anarhic, unde lupta pentru putere este continua iar marile puteri se contrabalanseaza pentru a mentine echilibre ori unde actorii mijlocii sau mici se aliniaza unor puteri de contrapondere pentru a mentine echilibrul. Bineinteles ca teoriile sunt complexe variind intre diverse interpretari, emuland din scrierile clasicilor E. H. Carr ori H. Morgenthau sa dau doar doua exemple, dealtfel definitorii, si ajungand la pleiada contemporana unde o multitudine de nume mari explica cum sta treaba cu noua ordine globala. Daca as lua in considerare acele teorii ale conspiratiei ce de mai bine de jumatate de secol nascocesc diverse scenarii care mai de care, unde o elita ( uneori chiar satanista ) incearca sa instaureze o Noua Ordine Mondiala as intra si eu in zodia acestor creatori de mituri. Lucrurile cred ca sunt mult mai simple, si ca sa merg pe linia filosofului Zhuang - Tzi a paradoxurilor, sunt mult mai complexe. In primul rand nu a existat niciodata un hegemon absol;ut, nici dupa prabusirea comunismului nici anterior, insa a fost preferata ideea de a privi un primus inter pares ca reprezentand acel hegemon. Ca o ciudatenie as putea spune, toti teoreticienii relatiilor internationale au analizat istoric doar Europa si prelungirea sa ulterioara America, incepand sa ia in considerare alti actori abia dupa a doua jumatate a secolului trecut. Cine omite sa priveasca China ca un jucator important in istoria ultimelor doua milenii face o grava eroare, insa aceasta este meteahna euroantropocentrismului, in care Europa a fost acel " buric al pamantului ". Eu consider ca sistemul nu a fost niciodata hegemonic, indiferent daca vorbim de Franta napoleoniana, Imperiul Britanic in epoca victoriana ori America contemporana. Sistemul a variat intre anumite polaritati regionale de tip bi ( in schema primus inter pares ), ce s-au reflectat in sistemul global SUA vs. URSS deoarece anterior lumea nu era atat de conectata ca in epoca nucleara ce intrezarea fenomenul globalizarii. Romania ce a fost in istoria ei moderna ( implicit si contemporana ) de cele mai multe ori fortata sa se alinieze decat ca si-a decis singura soarta, joaca si azi un joc ce mie imi sugereaza ca il putem numi contra interesului national. Odata ce am stabilit ca mergem de partea puterii hegemonice, ce oricum simte cum dualismul sino-rus il contrabalanseaza tot mai pregnant,ceea ce demonstreaza eludarea hegemoniei, nu am stiut sa ne jucam si negocia interesele. Pai daca Ungaria devine pe zi ce trece tot mai orientata spre neo-putinism insa are o vizibilitate mai buna pe malurile Potomacului, spune multe unde ne situam... adica la limita vizibilului pe tabloul geo-politic... noi jucam cu obstinatie o " Ucraina independenta " uitand total ca avem teritorii neaos romanesti in aceasta constructie artificiala numita Ucraina. In interiorul UE vocea noastra este de a aproba viziunea americana asupra Europei, necerand nimic, deoarece cine uita ca politica inseamna in primul si in ultimul rand interesul national, nu remarc ce beneficii concrete avem prin acest pro-americanism aproape agresiv as putea spune. Si problema nu o constituie obedienta fata de Statele Unite, ci lipsa obtinerii unor beneficii concrete, vizibile din aceasta orientare. Celebra axa Washington-Londra-Bucuresti basesciana a dat rezultate slabe, nu mai departe de abordarea autoritatilor britanice legat de romanul pripasit prin Albion ori punerea Romaniei in coada unor tiranii arabe ca cea Saudita ori din Bahrein care sunt eligibile la Washington pe cand noi avem parte de zambete de complezanta, incurajari si dojeni uneori. Pai daca dupa zece ani de Basescu, Romania va intra pe mana lui Ponta o vina majora o va avea si America, deoarece e clar ca randasul roman e satul de atitudinea americana. Mai pro- America decat regimul Basescu nu sunt multe natiuni in vechea si noua Europa, ca sa-l parafrazez pe un vechi functionar de la Washington, insa feed-back-ul nu a avut aceeasi masura... bineinteles dupa opinia mea.
Noua Ordine Mondiala va fi un joc in care China si Rusia vor fi obligate sa joace in aceeasi echipa, America va marsa pe exceptionalismul si pragmatismul sau... insa tre sa nu uite ca marile rivale au invatat-o pe de rost... iar Romania va trebui sa aiba curaj in a-si obtine interesele indiferent la ce curti va face anticamera.
No comments:
Post a Comment