Nu cu mult timp in urma, mai explicit la data de 24 octombrie 2014 s-a tinut la Soci in Federatia Rusa, o intalnire a reprezentantilor unei anume parti a elitelor occidentale in cadrul careia presedintele Vladimir Putin a tinut un discurs, ce in majoritatea mass-mediei vestice a fost ignorat din motive care scapa. In cadrul acestui speech, presedintele rus a exprimat intr-un mod direct, explicit anumite tinte directoare ale viziunii sale asupra problematicilor relatiilor internationale tensionate actuale, lasand a se intelege ca timpul jocului s-a terminat, astfel ca a dorit sa se adreseze direct audientei vestice prezente.
Un prim punct exprimat, l-a reprezentat optiunea Rusiei de a purta o politica a usilor deschise, dincolo de vechea practica a diplomatiei secrete gen Kissinger de exemplu, in " camera din spate " afirmand ca prin discutii si acorduri se poate obtine securitatea colectiva ce ia in considerare interesele partilor. A aratat cu degetul in directia Americii, sustinand ca ea este in spatele prabusirii oricarei securitati colective mondiale, catalogand ca in sistemul international a disparut orice garantie de securitate. Vorbind despre mult vehiculata instaurare a unei Noi Ordini Mondiale, a specificat ca aceasta s-a prabusit ca un castel de nisip, marsand pe ideea ca indiferent daca va fi instaurata sau nu, Rusia nu va putea fi exclusa din ea, indiferent cine va fi marele ei arhitect. In abordarea noilor provocari de ordin social, Putin sustine o atitudine conservatoare din partea Rusiei, reiterand ca Rusia nu se opune in mod explicit oricarei inovatii in domeniu, insa totul in urma unei analize pertinente o oricarei noi teme pentru a se putea cuantifica justetea unei asemenea tendinte ( de exemplu casatoria intre homosexuali ). Datorita atitudini americane de hiperputere globala ce construieste un " imperiu de haos ", Rusia nu va avea vechea ei abordare din trecut de salvator al lumii, va sta cuminte acasa deoarece in interior are suficiente probleme de rezolvat, insa nu va raspunde la provocarile expansioniste ale Americii in lume. Cu atat mai mult, nu va promova o lume ce ar reflecta in oglinda imaginea ei proprie ( a Rusiei ), dar nici nu va sta cu mainile in san ca altcineva ( se intelege cine ) sa o faca. Sustinea ca Rusia nu doreste auto-izolarea, insa daca va exista intentia sa... reactia va fi pe masura. Dinspre Moscova, spunea presedintele Putin nu sufla vantul anarhiei globale, nu se doresc nici razboaie nici dorinta de a se incepe vreunul. Insa sustine el, germenii unuia plutesc in aer aproape ca un fapt de necontestat, dar Rusia e pregatita si se pregateste in continuare cu atat mai mult nici nu are motive de temere. Concilierea pe care o exprima presedintele Putin e reflectata de urmatoarea asertiune unde sustinea ca Rusia nu doreste sa fie parte activa la redesenarea plansei Noii Ordini Mondiale, ci doreste sa fie oarecum marginala, insa nu va tolera vreo atitudine ce ar putea atenta la interesele majore rusesti iar cei ce vor forta intrarea Rusiei in aceasta hora se vor confrunta cu adevaruri dureroase. In politica externa Rusia doreste sa reflecte vointa populara, astfel ca un anume corp elitist sa nu fie varful de lance al crearii acestei politici. Printre punctele de final ale lui Putin din cadrul " Clubului de la Valdai " a fost si exprimarea ideii ca Noua Ordine Mondiala are o sansa ce ar putea evita un razboi global doar atunci cand America va juca ca oricare alt actor al esichierului international unde dreptul si acordurile internationale ori renuntarea la actiuni unilaterale unde respectarea suveranitatii statelor vor fi respectate ... mai ales de catre America.
Cateva citate din spusele lui Putin pot evidentia gandirea si filozofia lui, implicit a Rusiei. " Poate ca nu avem motive reale de ingrijorare, sustin si pun intrebari incomode? Poate pozitia exceptionala a Americii si modul in care aceasta isi desfasoara conducerea ei sunt intr-adevar o binecuvantare pentru noi toti, iar imixtiunea lor in evenimentele din intreaga lume este sa aduca pace, prosperitate, progres, crestere economica si democratie, iar noi ar trebui, poate, doar sa ne relaxam si sa ne bucuram? Permiteti-mi sa spun ca nu este cazul, absolut nu este cazul"... " A dicta unilateral si a institui cuiva modele proprii produce rezultatul opus. In loc de o solutionare a conflictelor, aceasta conduce la escaladarea lor, in loc de state suverane si stabile, vedem raspandirea tot mai mare de haos si, in loc de democratie, exista suport pentru un public foarte dubios, de la neofascisti deschisi, la radicali islamici. De ce sunt sprijiniti astfel de oameni? "... " Ei au sponsorizat odata miscarile extremiste islamice, pentru a lupta cu Uniunea Sovietica. Aceste grupuri au primit experienta lor de lupta in Afganistan si mai tarziu au dat nastere la talibani si Al-Qaeda. Occidentul, daca nu i-a sprijinit, cel putin a inchis ochii si, as spune, a dat informatii, sprijin politic si financiar pentru invazia teroristilor internationali in Rusia ( nu am uitat acest lucru ) si tarile din regiunea Asia Centrala ".
Aceasta intalnire a Clubului de la Valdai, a avut o acoperire la nivelul presei mari din vest la modul unui anunt de mica publicitate, din cate se pare. Oare de ce?
Saturday, January 31, 2015
Tuesday, January 27, 2015
AMERICA VAZUTA PRIN OCHII UNUI AMERICAN
Tim Wu, profesor de drept la Universitatea Columbia din New-York a candidat in preliminarele la postul de viceguvernator al statului New-York unde a obtinut neasteptatul scor de 41% in confruntarea cu guvernatorul din post Andrew Cuomo ce reprezenta sistemul, unde a si fost reales la 4 noiembrie 2014. Wu specialist in drepturi de autor, antitrust si telecomunicatii, este creditat cu formularea " neutralitatea internetului " ce a devenit lege in 2010 avand contributii la formularea spatiului legal ce manageriaza la nivel global, telefonia mobila, comertul virtual si alocarea de spectru.
Intr-un interviu, pe care il postez aici a reflectat situatii, le-as putea numi inedite despre establishmentul politic american.
- La aceasta ora, in SUA, preferam o definitie ingusta a coruptiei; bani contra altceva, asa numitul quid pro quo. Adevarul este ca spectrul e mult mai larg si deseori nu facem decat sa legalizam coruptia. Prin urmare, poti finanta cu sume enorme campania cuiva in schimbul unor favoruri, dar asta nu-i coruptie ; politicienilor li se promit slujbe platite gras daca ajuta, cand sunt in functie, anumite companii, dar nu-i nimic corupt in asta. Notiunea de coruptie e conceputa prea limitat si ne alegem cu politicieni care nu sunt poate corupti legal, dar sunt corupti in fapt.
- Ati vorbit despre presiuni care viciaza atmosfera politica, despre un climat care deformeaza.
-Majoritatea oamenilor nu prea stiu cum isi petrece timpul politicianul american mediu. Legislatorul, cel federal de pilda, e la telefon ore in sir, pana la cinci ore pe zi, solicitand contributii. In orele care i-au mai ramas, merge la intalniri cu donatorii. Toata ziulica cere bani. Cand principala sa indeletnicire este sa se roage de cei cu dare de mana, nu e cazul sa ne miram ca alesul nostru pune mai presus de toate interesele celor avuti, se gandeste mai tot timpul la interesele donatorilor. Mediul in care exista politicianul american este unul foarte ciudat. El devine, in esenta, un negustor. Pe termen lung asta ii afecteaza caracterul, il preface intr-un ins care nu va servi interesul public.
- Si cei care intra cu bune intentii sunt prinsi in acest angrenaj perfect legal?
- Cred ca oamenii de buna credinta exista in sistem, dar si ei tind sa-si insuseasca repede regulile jocului. Isi potrivesc pozitiile.
Un exemplu personal in acest sens; cand am candidat la postul de viceguvernator, am pus in prim plan chestiunea imigratiei. Mi-a spus cineva ca trebuie sa ma gandesc cine-mi va da bani, ca imigrantii n-au. Climatul devine astfel nociv, politicienii invatand sa se orienteze in directia banilor. Treptat asta-i perverteste si pe cei initial cinstiti.
Apare si altceva. Mandatul parlamentar poate deveni o trambulina, o antecamera a unui post privat mai banos. Se creeaza in acest mod o categorie pentru care oficiul public e doar o cale catre o slujba mai buna la particular. Sunt atrasi spre politica indivizi de o calitate indoielnica.
- Intr-un astfel de climat nici libertatea de expresie nu prea prospera, si e vorba de o libertate fundamentala inscrisa in Constitutie, un pilon al sistemului republican american.
- Exemplul cel mai bun este ca politicienii americani, cei new-yorkezi, vorbesc deseori despre inegalitate, despre bogatii care se imbogatesc si saracii care saracesc continuu. Chestie serioasa, trebuie facut ceva. Dar toti, si democratii cu asupra masura, se feresc sa scoata un cuvintel negativ despre banci. Tacere. Motivul este, bineinteles, ca bancile sunt cele care doneaza bani si, cum ti-a iesit pe gura ceva negativ, cum ti se taie fondurile. Ridici deci problema, dar te feresti sa cauti solutia adevarata, care ar implica, in acest caz, taxarea suplimentara a bancilor care realizeaza profituri excesive. Cand te avanti sa combati inegalitatea, dar te feresti sa ofensezi marile interese, esti prins automat in plin paradox. Rezultatul fiind ca nu realizezi niciodata nimic.
- Spuneati undeva, " sunt unii in Congres care se cred stapani atotputernici, pentru ca au un birou simandicos, dar in realitate sunt la cheremul altora. Pentru mine, asta nu inseamna ca esti stapan, inseamna ca esti sluga".
- Ideea sistemului american este ca publicul trebuie sa primeze asupra privatului. Aici este, cred, pericolul cel mai mare la adresa democratiei americane. Nu vreun spectru al dictaturii, nu vreo tiranie, ci aceasta putere privata a unui guvern invizibil. Guvernul, pe care-l vezi la televizor, despre care citesti in ziare, nu este cel real. Puterea adevarata, invizibila, apartine in mare masura donatorilor, celor care fac legea.
- In conferinta Poliak pe care ati tinut-o recent, laitmotivul mi s-a parut accentul pe ceea ce numiti " virtuti publice " a caror ignorare pagubeste societatea. John Adams, un parinte al natiunii pe care il citati des, spunea : " Singura temelie a unei republici este virtutea publica ".
- Republica americana, orice stat pe lumea asta, depinde in ultima instanta de calitatea conducatorilor sai. Controlul exterior, mecanismele pe care societatea le activeaza pentru ameliorarea si responsabilizarea indivizilor, toate isi au rostul, dar decisiv mi se pare controlul launtric. Ma refer aici nu la viata intima, ci la virtutile publice in sens clasic: plasarea interesului public deasupra celui particular, onestitatea, autodisciplina in exercitarea puterii, curajul care sa-ti permita sa rostesti ce gandesti. Am sentimentul ca am cam pierdut aceste virtuti atat de importante la intemeierea republicii. Nu prea le mai consideram importante, ne concentram parca prea mult asupra virtutilor personale. Ne pasa prea mult daca un politician a calcat stramb, daca se drogheaza, de pilda. Ar trebui sa conteze si virtutile publice, atat de periclitate astazi de tentatii. Aceasta este criza epocii in America si sper sa gasim o iesire intr-un rastimp scurt.
- Cum ?
-Solutia nu este simpla. Ar trebui selectati candidati mai buni, ar trebui asanat climatul politic. Influenta banului trebuie limitata, pentru ca banul este radacina raului.
Tim Wu este preocupat de domeniul cenzurii si libertatea de expresie cu bazele ei constitutionale, iar in octombrie 2014 a fost numit director al Centrului Poliak de studiere a libertatii de expresie al Facultatii de Jurnalism a Universitatii Columbia.
Intr-un interviu, pe care il postez aici a reflectat situatii, le-as putea numi inedite despre establishmentul politic american.
- La aceasta ora, in SUA, preferam o definitie ingusta a coruptiei; bani contra altceva, asa numitul quid pro quo. Adevarul este ca spectrul e mult mai larg si deseori nu facem decat sa legalizam coruptia. Prin urmare, poti finanta cu sume enorme campania cuiva in schimbul unor favoruri, dar asta nu-i coruptie ; politicienilor li se promit slujbe platite gras daca ajuta, cand sunt in functie, anumite companii, dar nu-i nimic corupt in asta. Notiunea de coruptie e conceputa prea limitat si ne alegem cu politicieni care nu sunt poate corupti legal, dar sunt corupti in fapt.
- Ati vorbit despre presiuni care viciaza atmosfera politica, despre un climat care deformeaza.
-Majoritatea oamenilor nu prea stiu cum isi petrece timpul politicianul american mediu. Legislatorul, cel federal de pilda, e la telefon ore in sir, pana la cinci ore pe zi, solicitand contributii. In orele care i-au mai ramas, merge la intalniri cu donatorii. Toata ziulica cere bani. Cand principala sa indeletnicire este sa se roage de cei cu dare de mana, nu e cazul sa ne miram ca alesul nostru pune mai presus de toate interesele celor avuti, se gandeste mai tot timpul la interesele donatorilor. Mediul in care exista politicianul american este unul foarte ciudat. El devine, in esenta, un negustor. Pe termen lung asta ii afecteaza caracterul, il preface intr-un ins care nu va servi interesul public.
- Si cei care intra cu bune intentii sunt prinsi in acest angrenaj perfect legal?
- Cred ca oamenii de buna credinta exista in sistem, dar si ei tind sa-si insuseasca repede regulile jocului. Isi potrivesc pozitiile.
Un exemplu personal in acest sens; cand am candidat la postul de viceguvernator, am pus in prim plan chestiunea imigratiei. Mi-a spus cineva ca trebuie sa ma gandesc cine-mi va da bani, ca imigrantii n-au. Climatul devine astfel nociv, politicienii invatand sa se orienteze in directia banilor. Treptat asta-i perverteste si pe cei initial cinstiti.
Apare si altceva. Mandatul parlamentar poate deveni o trambulina, o antecamera a unui post privat mai banos. Se creeaza in acest mod o categorie pentru care oficiul public e doar o cale catre o slujba mai buna la particular. Sunt atrasi spre politica indivizi de o calitate indoielnica.
- Intr-un astfel de climat nici libertatea de expresie nu prea prospera, si e vorba de o libertate fundamentala inscrisa in Constitutie, un pilon al sistemului republican american.
- Exemplul cel mai bun este ca politicienii americani, cei new-yorkezi, vorbesc deseori despre inegalitate, despre bogatii care se imbogatesc si saracii care saracesc continuu. Chestie serioasa, trebuie facut ceva. Dar toti, si democratii cu asupra masura, se feresc sa scoata un cuvintel negativ despre banci. Tacere. Motivul este, bineinteles, ca bancile sunt cele care doneaza bani si, cum ti-a iesit pe gura ceva negativ, cum ti se taie fondurile. Ridici deci problema, dar te feresti sa cauti solutia adevarata, care ar implica, in acest caz, taxarea suplimentara a bancilor care realizeaza profituri excesive. Cand te avanti sa combati inegalitatea, dar te feresti sa ofensezi marile interese, esti prins automat in plin paradox. Rezultatul fiind ca nu realizezi niciodata nimic.
- Spuneati undeva, " sunt unii in Congres care se cred stapani atotputernici, pentru ca au un birou simandicos, dar in realitate sunt la cheremul altora. Pentru mine, asta nu inseamna ca esti stapan, inseamna ca esti sluga".
- Ideea sistemului american este ca publicul trebuie sa primeze asupra privatului. Aici este, cred, pericolul cel mai mare la adresa democratiei americane. Nu vreun spectru al dictaturii, nu vreo tiranie, ci aceasta putere privata a unui guvern invizibil. Guvernul, pe care-l vezi la televizor, despre care citesti in ziare, nu este cel real. Puterea adevarata, invizibila, apartine in mare masura donatorilor, celor care fac legea.
- In conferinta Poliak pe care ati tinut-o recent, laitmotivul mi s-a parut accentul pe ceea ce numiti " virtuti publice " a caror ignorare pagubeste societatea. John Adams, un parinte al natiunii pe care il citati des, spunea : " Singura temelie a unei republici este virtutea publica ".
- Republica americana, orice stat pe lumea asta, depinde in ultima instanta de calitatea conducatorilor sai. Controlul exterior, mecanismele pe care societatea le activeaza pentru ameliorarea si responsabilizarea indivizilor, toate isi au rostul, dar decisiv mi se pare controlul launtric. Ma refer aici nu la viata intima, ci la virtutile publice in sens clasic: plasarea interesului public deasupra celui particular, onestitatea, autodisciplina in exercitarea puterii, curajul care sa-ti permita sa rostesti ce gandesti. Am sentimentul ca am cam pierdut aceste virtuti atat de importante la intemeierea republicii. Nu prea le mai consideram importante, ne concentram parca prea mult asupra virtutilor personale. Ne pasa prea mult daca un politician a calcat stramb, daca se drogheaza, de pilda. Ar trebui sa conteze si virtutile publice, atat de periclitate astazi de tentatii. Aceasta este criza epocii in America si sper sa gasim o iesire intr-un rastimp scurt.
- Cum ?
-Solutia nu este simpla. Ar trebui selectati candidati mai buni, ar trebui asanat climatul politic. Influenta banului trebuie limitata, pentru ca banul este radacina raului.
Tim Wu este preocupat de domeniul cenzurii si libertatea de expresie cu bazele ei constitutionale, iar in octombrie 2014 a fost numit director al Centrului Poliak de studiere a libertatii de expresie al Facultatii de Jurnalism a Universitatii Columbia.
Thursday, January 22, 2015
NOUA INGRADIRE SI PROVOCARILE EI
La mijlocul secolului trecut, George Kennan un diplomat si functionar de rang superior al ambasadei americane la Moscova, avertiza administratia in exercitiu ( presedentia Truman ) despre adevarata fateta a diplomatiei sovietce printr-o lunga prelegere ce a intrat in istoria diplomatiei mondiale ca " The Long Telegram ". Aceasta a reprezentat orientarea politicii americane fata de adversarul ideologic in urmatoarele decenii, orientare ce a primit numele de ingradire ( containment ) si care a intrat in vocabularul uzual al diplomatiei mondiale. Intr-o discutie recenta cu un cetatean al Statelor Unite incercam sa aduc argumente vis-a-vis de abordarea actuala a administratiei Obama a conflictului ucrainean. Argumentatia mea a primit o nesperata viabilitate dintr-o directie de unde ma asteptam mai putin.
Prestigioasa revista politica americana Foreign Affairs, in numarul septembrie-octombrie a anului trecut a gazduit un articol al unuia dintre cei mai renumiti si reputati teoreticieni americani contemporani in relatii internationale, este vorba de profesorul Universitatii din Chicago, John Mearsheimer. Iesind din sfera radicalilor politici, gen Noam Chomsky ce este un critic virulent al establishmentului politic american al ultimelor decenii, profesorul Mearsheimer are o probitate morala suficienta pentru a lansa verdicte. Ei bine in numitul interviu, verdictul a fost tare, dur si acuzator la adresa politicii americane in problema ucraineana. Articolul intitulat " Why the Ukraine Crisis in the West' s Fault " formuleaza explicit ca ... si aici profesorul iese din retorica propagandei Vestului fata de atitudinea rusa... " cea mai mare parte a responsabilitatii pentru criza din Ucraina revine Americii si aliatilor sai europeni." El porneste de la premiza ca in relatiile internationale, statele formuleaza politici externe ce stipuleaza respectarea intereselor legitime, de unde dezvolta ca SUA si NATO prin ingerinta in problema ucraineana au " sfidat " interesele legitime rusesti. Astfel nu poate fi acuzat presedintele Putin de " lacomia imperiala " la anexarea Crimeei, deoarece actorii mai sus pomeniti urmaresc transformarea Ucrainei intr-un varf de lance a unei strategii antirusesti, iar Rusia nu putea privi cu liniste ca Sevastopolul sa devina o baza militara si navala deloc amicala, deoarece regimul instaurat la Kiev are atitudini virulent antirusesti. Mearsheimer sustine ca afirmatiile sale nu sunt un scenariu ci fapte evidente, ba mai mult Kievul este dominat de elemente cu atitudini ce converg spre extrema dreapta de tip neofascist. Dezvolta ideea ca in ipoteza in care Crimeea devenea acel cap de pod antirusesc, situatia putea fi comparata cu transformarea Canadei ori a Mexicului intr-un ghimpe in coasta Americii. Sustine ca in aceasta situatie, America ar fi evident contra unei stari de fapt reactionand violent, argumentand ca momentul 1962 in care fosta Uniune Sovietica a incercat sa transforme Cuba in baza pentru rachetele sale a demonstrat aceasta. Nimic mai evident decat afirmatia sa " reactia Moscovei nu este determinata de imperialismul putinian, ci de cerinte geostrategice normale pentru orice mare putere; Rusia nu poate accepta instalarea unui focar militar inamic la granitele sale, asa cum nu ar accepta nici SUA un asemenea focar. " Marseaza pe o lectie elementara de geopolitica, ce stipuleaza ca orice putere incearca sa-si conserve vecinatatea. Evident sustine sus-numitul profesor ca, NATO argumentand extinderea spre Rasarit atingand frontiera naturala ruseasca nu tinteste o amenintare la adresa Moscovei ci cu totul alte obiective, insa acest lucru devine mai putin credibil, deoarece doar o retorica nesustinuta de fapte nu poate convinge Rusia ce, finalmente are dreptul natural ( daca nu si legitim ) sa-si defineasca ce anume constituie o amenintare la adresa sa. Pledoaria merge cu afirmarea ca, in cazul in care China ar construi obiective militare in Mexic si ar sustine verbal ca guvernul SUA sa stea linistit ca nu au intentii amenintatoare, cu certitudine Washingtonul nu ar sta cu mainile in san. La 94 de ani, adica in 1998 Kennan sustinea ca ar fi o eroare strategica daca NATO s-ar extinde spre est deoarece ar degenera intrun conflict... care ( intarindu-i premonitia ) il avem acum pe rol, cel din rasaritul Ucrainei. Acelasi Kennan sustinea ca extinderea spre est a NATO a fost una gratuita, deoarece nimeni nu ameninta pe nimeni, astfel ca la modul obiectiv nu era necesara deplasarea spre rasarit a fortelor Aliantei Nord-Atlantice. Revenind la interviul din Foreign Affairs, afirmatia americana ca ar fi un " hegemon binevoitor " fara intentii belicoase, nu necesita ca terte puteri trebuie sa adere la aceste convingeri, avand precedentele ulilor neoconservatori din era Bush-fiul cu escapada irakiana si nu numai. Mearsheimer sustine ca in ciuda intentiei de a-l prezenta pe Putin ca un ambitios imperialist (presa occidentala ), atitudinea agresiva de extindere spre rasarit a NATO avea din faza incipienta germenii de a provoca o reactie a Rusiei, nu tocmai amicala, ceea ce confirma si prevestirile formulate de Kennan, accentuand ca atitudinea fiind strategic logica si nu irationala. Argumentatia merge mai departe in formularea in care denunta mitul unor vechi planuri agresive putiniene, demonstrand ca de fapt actiunea din Crimeeea a fost o riposta brusca la lovitura de stat de la Kiev, pusa la cale cu largul sprijin american, si nicidecum o strategie agresiva anterioara a Kremlinului. El condamna refuzul Occidentului de a accepta ca politica moscovita este formulata in termeni de interese legitime de securitate. Stipuleaza ca sanctiunile economice si presiunile nu vor produce obedienta din partea Rusiei, sustinand ca de fapt este normal deoarece interesele de securitate sunt perfect legitime. Mergand pe o linie total opusa cursului politicii americane si a NATO, teoreticianul sustine ca acceptarea unei Ucraine si a Georgiei ca state nealiniate, i.e. neutre, ar putea afecta imaginea autocreata a puterii americane, insa sutine ca riscul marsarii pe aceasta linie ar fi mult mai periculos. Acceptand ideea ca este dreptul Ucrainei sa faca aliante cu cine doreste in calitatea de stat suveran, ceea ce loveste cel mai mult in imaginea antiruseasca creata pe mapamond, unde rusii nu au dreptul sa se opuna acestei stari de fapt, Mearsheimer sustine ca aceasta este o viziune gresita, chiar o ipocrizie a dublei masuri : " americanii nu accepta ca statele vecine lor ar avea dreptul sa intre in orice alianta ( dovada; nu au admis alianta militara a Cubei cu URSS ), dar pretind ca Rusia ar trebui sa accepte fara murmur alierea Ucrainei sau Georgiei cu SUA. "
Concluzia lui John Mearsheimer este ca, SUA si NATO duc fata de Rusia o politica ce a abandonat realismul in detrimentul unui liberalism internationalist cu valente de extinderea democratiei in lume, unde spune el ; ar fi benefic daca lucrurile ar fi de asa natura, insa exista indicii care vehiculeaza ca lucrurile nu sunt tocmai asa, deoarece megaputerea hegemonica alaturi de a sa alianta tind sa maximalizeze superioritatea economica si militara, insa aceste deziderate periculoase au mai existat si in secolul trecut cu urmarile catastrofale pe care le cunoastem.
i.e. - adica, in latina-id est.
Prestigioasa revista politica americana Foreign Affairs, in numarul septembrie-octombrie a anului trecut a gazduit un articol al unuia dintre cei mai renumiti si reputati teoreticieni americani contemporani in relatii internationale, este vorba de profesorul Universitatii din Chicago, John Mearsheimer. Iesind din sfera radicalilor politici, gen Noam Chomsky ce este un critic virulent al establishmentului politic american al ultimelor decenii, profesorul Mearsheimer are o probitate morala suficienta pentru a lansa verdicte. Ei bine in numitul interviu, verdictul a fost tare, dur si acuzator la adresa politicii americane in problema ucraineana. Articolul intitulat " Why the Ukraine Crisis in the West' s Fault " formuleaza explicit ca ... si aici profesorul iese din retorica propagandei Vestului fata de atitudinea rusa... " cea mai mare parte a responsabilitatii pentru criza din Ucraina revine Americii si aliatilor sai europeni." El porneste de la premiza ca in relatiile internationale, statele formuleaza politici externe ce stipuleaza respectarea intereselor legitime, de unde dezvolta ca SUA si NATO prin ingerinta in problema ucraineana au " sfidat " interesele legitime rusesti. Astfel nu poate fi acuzat presedintele Putin de " lacomia imperiala " la anexarea Crimeei, deoarece actorii mai sus pomeniti urmaresc transformarea Ucrainei intr-un varf de lance a unei strategii antirusesti, iar Rusia nu putea privi cu liniste ca Sevastopolul sa devina o baza militara si navala deloc amicala, deoarece regimul instaurat la Kiev are atitudini virulent antirusesti. Mearsheimer sustine ca afirmatiile sale nu sunt un scenariu ci fapte evidente, ba mai mult Kievul este dominat de elemente cu atitudini ce converg spre extrema dreapta de tip neofascist. Dezvolta ideea ca in ipoteza in care Crimeea devenea acel cap de pod antirusesc, situatia putea fi comparata cu transformarea Canadei ori a Mexicului intr-un ghimpe in coasta Americii. Sustine ca in aceasta situatie, America ar fi evident contra unei stari de fapt reactionand violent, argumentand ca momentul 1962 in care fosta Uniune Sovietica a incercat sa transforme Cuba in baza pentru rachetele sale a demonstrat aceasta. Nimic mai evident decat afirmatia sa " reactia Moscovei nu este determinata de imperialismul putinian, ci de cerinte geostrategice normale pentru orice mare putere; Rusia nu poate accepta instalarea unui focar militar inamic la granitele sale, asa cum nu ar accepta nici SUA un asemenea focar. " Marseaza pe o lectie elementara de geopolitica, ce stipuleaza ca orice putere incearca sa-si conserve vecinatatea. Evident sustine sus-numitul profesor ca, NATO argumentand extinderea spre Rasarit atingand frontiera naturala ruseasca nu tinteste o amenintare la adresa Moscovei ci cu totul alte obiective, insa acest lucru devine mai putin credibil, deoarece doar o retorica nesustinuta de fapte nu poate convinge Rusia ce, finalmente are dreptul natural ( daca nu si legitim ) sa-si defineasca ce anume constituie o amenintare la adresa sa. Pledoaria merge cu afirmarea ca, in cazul in care China ar construi obiective militare in Mexic si ar sustine verbal ca guvernul SUA sa stea linistit ca nu au intentii amenintatoare, cu certitudine Washingtonul nu ar sta cu mainile in san. La 94 de ani, adica in 1998 Kennan sustinea ca ar fi o eroare strategica daca NATO s-ar extinde spre est deoarece ar degenera intrun conflict... care ( intarindu-i premonitia ) il avem acum pe rol, cel din rasaritul Ucrainei. Acelasi Kennan sustinea ca extinderea spre est a NATO a fost una gratuita, deoarece nimeni nu ameninta pe nimeni, astfel ca la modul obiectiv nu era necesara deplasarea spre rasarit a fortelor Aliantei Nord-Atlantice. Revenind la interviul din Foreign Affairs, afirmatia americana ca ar fi un " hegemon binevoitor " fara intentii belicoase, nu necesita ca terte puteri trebuie sa adere la aceste convingeri, avand precedentele ulilor neoconservatori din era Bush-fiul cu escapada irakiana si nu numai. Mearsheimer sustine ca in ciuda intentiei de a-l prezenta pe Putin ca un ambitios imperialist (presa occidentala ), atitudinea agresiva de extindere spre rasarit a NATO avea din faza incipienta germenii de a provoca o reactie a Rusiei, nu tocmai amicala, ceea ce confirma si prevestirile formulate de Kennan, accentuand ca atitudinea fiind strategic logica si nu irationala. Argumentatia merge mai departe in formularea in care denunta mitul unor vechi planuri agresive putiniene, demonstrand ca de fapt actiunea din Crimeeea a fost o riposta brusca la lovitura de stat de la Kiev, pusa la cale cu largul sprijin american, si nicidecum o strategie agresiva anterioara a Kremlinului. El condamna refuzul Occidentului de a accepta ca politica moscovita este formulata in termeni de interese legitime de securitate. Stipuleaza ca sanctiunile economice si presiunile nu vor produce obedienta din partea Rusiei, sustinand ca de fapt este normal deoarece interesele de securitate sunt perfect legitime. Mergand pe o linie total opusa cursului politicii americane si a NATO, teoreticianul sustine ca acceptarea unei Ucraine si a Georgiei ca state nealiniate, i.e. neutre, ar putea afecta imaginea autocreata a puterii americane, insa sutine ca riscul marsarii pe aceasta linie ar fi mult mai periculos. Acceptand ideea ca este dreptul Ucrainei sa faca aliante cu cine doreste in calitatea de stat suveran, ceea ce loveste cel mai mult in imaginea antiruseasca creata pe mapamond, unde rusii nu au dreptul sa se opuna acestei stari de fapt, Mearsheimer sustine ca aceasta este o viziune gresita, chiar o ipocrizie a dublei masuri : " americanii nu accepta ca statele vecine lor ar avea dreptul sa intre in orice alianta ( dovada; nu au admis alianta militara a Cubei cu URSS ), dar pretind ca Rusia ar trebui sa accepte fara murmur alierea Ucrainei sau Georgiei cu SUA. "
Concluzia lui John Mearsheimer este ca, SUA si NATO duc fata de Rusia o politica ce a abandonat realismul in detrimentul unui liberalism internationalist cu valente de extinderea democratiei in lume, unde spune el ; ar fi benefic daca lucrurile ar fi de asa natura, insa exista indicii care vehiculeaza ca lucrurile nu sunt tocmai asa, deoarece megaputerea hegemonica alaturi de a sa alianta tind sa maximalizeze superioritatea economica si militara, insa aceste deziderate periculoase au mai existat si in secolul trecut cu urmarile catastrofale pe care le cunoastem.
i.e. - adica, in latina-id est.
Friday, January 16, 2015
ISTORIA UNUI NUME
O productie cinematografica recenta, mi-a dat apa la moara :) sa scot la iveala originea numelui si imaginea atat de celebra incat a devenit banala a marcii... Apple.
Sunt mai bine de douazeci de ani, timp in care computerul a devenit un obiect sau unealta, la fel de comuna ori utila cum era plugul sau roata olarului, de-a lungul mileniilor. Mult mai putini, aproape infimi, trebuie spus despre locuitorii planetei, stiu cand si cum ori imprejurarea in care s-a nascut aceasta unealta atat de comuna insa si la fel de utila, unealta ce a schimbat totalmente atitudinea si mentalul colectiv al actualei generatii globale. In valtoarea celei de-a doua conflagratii mondiale, cand soarta omenirii era jucata de asociatia sceleratilor japono-germani, fortele aliate ale Antantei, mai explicit cele britanice au scos asul din maneca... adicatelea au creat o echipa de excentrici, matematicieni, epigramisti si dezlegatori de rebus ( integrame ) ce s-au reunit intr-o zona rurala a Albionului, la Bletchley Park si au pus razboiul la cale. Celebritatea celor de la Bletchley ajunsa legendara sau epopeica, s-a datorat mai ales faptului ca au reusit sa decodifice mesajele germanilor transmise cu ENIGMA, masina de cifrat pe care Axa o credea impenetrabila. In aceasta echipa redutabila exista un matematician de geniu care avea un comportament mai acatari... pentru acele timpuri. Fiind un adult tanar, la 30 de ani avea atitudini excentrice ce mergeau de la pasiunea pentru desene animate cu Alba-ca-Zapada, discutatul ore intregi la telefon mai ales cu mama sa despre orice, alergatul la maraton, bineinteles matematica si ... barbatii. Ati inteles desigur ca stralucitul tanar, recte Alan Mathison Turing era homosexual, iar in acele timpuri erau de ascuns asemenea orientari, ce mai mult erau chiar condamnate de codurile juridice ale vremii. Cum spuneam recentul film " The Imitation Game " reflecta personajul, contextul vremii facandu-ne o imagine de ansamblu a societatii britanice de mijloc de secol douazeci. Turing a fost unul dintre pionii de varf ai MI5, serviciul de contraspionaj britanic, ce prin geniul sau a pus cu botul pe labe infernala ENIGMA, ceea ce spun istoricii a scurtat razboiul cu minimum jumatate de an coroborat cu salvarea a zeci de mii de combatanti ori civili. In anumite curse de maraton Alan a iesit chiar laureat al podiumului, ceea ce nu a facut sa duca la cunctatorialitatea destinului sau tragic. Dupa incheierea marasmului germano-japonez, viata a mers mai departe, uitandu-se probabil destul de repede ca in zilele infernale la micul dejun , buldogul Churchill servea printre firimituri si trabucuri, mesajele la zi cu miscarea fortelor germane. In anii ce au urmat, alaturi de specialisti din America prestand in cadrul National Phisycal Laboratory, au pus la punct primul computer din lume. Insa... in iarna anului 1952, politia britanica facand o descindere la domiciliul sau, investigand o situatie de jaf, il aresteaza pentru comportament indecent, deoarece cum spuneam homosexualitatea era un delict in perioada mentionata, astfel ca se vede pus sub acuza. Genialul Turing, neascunzandu-si orientarea pledeaza vinovat in instanta si pentru a eluda causticitatea incarcerarii accepta un tratament chimic pe baza de estrogeni... un fel de cobai, as spune eu. Presiunea psihica a fost suficient de mare, astfel ca la varsta de 42 de ani, in 1954 isi pune capat zilelor, dupa ce in prealabil unsese un mar cu cianura si muscandu-l trece in lumea celor drepti.
O carte a lui Laurrent Joffrin intitulata " Istoria codurilor secrete " expliciteaza cum in era pionieratului informaticii, niste pusti din insorita Californie, in garajul unuia dintre ei au scos din sudoarea muncii lor, firma de calculatoare ce azi rastoarna toate barierele culturale, numita Apple. Istoricul emblemei este simplu ca buna ziua : au luat un mar vopsit in culorile curcubeului, eufemismul pentru miscarea homo iar marul bineinteles era unul din care tocmai muscase cineva... astfel post-mortem Alan Turing a avut parte de gloria ce i se cuvenea intrand prin aceasta alegorie in istoria urmatorului mileniu.
Nu mai departe in urma cu putini ani, guvernul Majestatii Sale a Regatului Unit, prin vocea primului ministru in exercitiu, daca bine imi amintesc in anul 2009, Gordon Brown aducea un omagiu lui Alan Turing considerat unul dintre cei mai remarcabili oameni de stiinta ai secolului trecut.
O istorie trista, ce trebuie sa ne puna pe ganduri vis-a-vis de prejudecata umana.
cunctatorial ; amanare -- din latinescul cunctor - a amana.
Sunt mai bine de douazeci de ani, timp in care computerul a devenit un obiect sau unealta, la fel de comuna ori utila cum era plugul sau roata olarului, de-a lungul mileniilor. Mult mai putini, aproape infimi, trebuie spus despre locuitorii planetei, stiu cand si cum ori imprejurarea in care s-a nascut aceasta unealta atat de comuna insa si la fel de utila, unealta ce a schimbat totalmente atitudinea si mentalul colectiv al actualei generatii globale. In valtoarea celei de-a doua conflagratii mondiale, cand soarta omenirii era jucata de asociatia sceleratilor japono-germani, fortele aliate ale Antantei, mai explicit cele britanice au scos asul din maneca... adicatelea au creat o echipa de excentrici, matematicieni, epigramisti si dezlegatori de rebus ( integrame ) ce s-au reunit intr-o zona rurala a Albionului, la Bletchley Park si au pus razboiul la cale. Celebritatea celor de la Bletchley ajunsa legendara sau epopeica, s-a datorat mai ales faptului ca au reusit sa decodifice mesajele germanilor transmise cu ENIGMA, masina de cifrat pe care Axa o credea impenetrabila. In aceasta echipa redutabila exista un matematician de geniu care avea un comportament mai acatari... pentru acele timpuri. Fiind un adult tanar, la 30 de ani avea atitudini excentrice ce mergeau de la pasiunea pentru desene animate cu Alba-ca-Zapada, discutatul ore intregi la telefon mai ales cu mama sa despre orice, alergatul la maraton, bineinteles matematica si ... barbatii. Ati inteles desigur ca stralucitul tanar, recte Alan Mathison Turing era homosexual, iar in acele timpuri erau de ascuns asemenea orientari, ce mai mult erau chiar condamnate de codurile juridice ale vremii. Cum spuneam recentul film " The Imitation Game " reflecta personajul, contextul vremii facandu-ne o imagine de ansamblu a societatii britanice de mijloc de secol douazeci. Turing a fost unul dintre pionii de varf ai MI5, serviciul de contraspionaj britanic, ce prin geniul sau a pus cu botul pe labe infernala ENIGMA, ceea ce spun istoricii a scurtat razboiul cu minimum jumatate de an coroborat cu salvarea a zeci de mii de combatanti ori civili. In anumite curse de maraton Alan a iesit chiar laureat al podiumului, ceea ce nu a facut sa duca la cunctatorialitatea destinului sau tragic. Dupa incheierea marasmului germano-japonez, viata a mers mai departe, uitandu-se probabil destul de repede ca in zilele infernale la micul dejun , buldogul Churchill servea printre firimituri si trabucuri, mesajele la zi cu miscarea fortelor germane. In anii ce au urmat, alaturi de specialisti din America prestand in cadrul National Phisycal Laboratory, au pus la punct primul computer din lume. Insa... in iarna anului 1952, politia britanica facand o descindere la domiciliul sau, investigand o situatie de jaf, il aresteaza pentru comportament indecent, deoarece cum spuneam homosexualitatea era un delict in perioada mentionata, astfel ca se vede pus sub acuza. Genialul Turing, neascunzandu-si orientarea pledeaza vinovat in instanta si pentru a eluda causticitatea incarcerarii accepta un tratament chimic pe baza de estrogeni... un fel de cobai, as spune eu. Presiunea psihica a fost suficient de mare, astfel ca la varsta de 42 de ani, in 1954 isi pune capat zilelor, dupa ce in prealabil unsese un mar cu cianura si muscandu-l trece in lumea celor drepti.
O carte a lui Laurrent Joffrin intitulata " Istoria codurilor secrete " expliciteaza cum in era pionieratului informaticii, niste pusti din insorita Californie, in garajul unuia dintre ei au scos din sudoarea muncii lor, firma de calculatoare ce azi rastoarna toate barierele culturale, numita Apple. Istoricul emblemei este simplu ca buna ziua : au luat un mar vopsit in culorile curcubeului, eufemismul pentru miscarea homo iar marul bineinteles era unul din care tocmai muscase cineva... astfel post-mortem Alan Turing a avut parte de gloria ce i se cuvenea intrand prin aceasta alegorie in istoria urmatorului mileniu.
Nu mai departe in urma cu putini ani, guvernul Majestatii Sale a Regatului Unit, prin vocea primului ministru in exercitiu, daca bine imi amintesc in anul 2009, Gordon Brown aducea un omagiu lui Alan Turing considerat unul dintre cei mai remarcabili oameni de stiinta ai secolului trecut.
O istorie trista, ce trebuie sa ne puna pe ganduri vis-a-vis de prejudecata umana.
cunctatorial ; amanare -- din latinescul cunctor - a amana.
Wednesday, January 14, 2015
DOCTRINE POLITICE, PE INTELESUL TUTUROR
Pentru intelegerea mai usoara a unor notiuni si sisteme...
Crestin-democrat: Tu esti proprietarul a doua vaci. Vecinul tau n-are niciuna. Pastrezi una si daruiesti vecinului tau sarac pe a doua. Dupa aceea regreti...
Socialist: Tu esti proprietarul a doua vaci. Vecinul tau n-are niciuna. Guvernul iti ia una si o da vecinului. Tu esti obligat, prin lege, sa te intovarasesti cu vecinul tau, ca sa-l ajuti la cresterea animalelor.
Social-democrat: Tu esti proprietarul a doua vaci. Vecinul tau n-are niciuna. te simti vinovat pentru succesul muncii tale. Iti dai votul la alegeri pentru formarea unui guvern sa te impoziteze. Acesta te obliga sa vinzi una din vaci, ca sa poti plati impozitul. Guvernul pe care l-ai ales cumpara cu banii obtinuti din impozit, o vaca si o daruieste vecinului tau. Te simti acum impacat...
Liberal-democrat : Tu esti proprietarul a doua vaci. Vecinul tau n-are niciuna. Na, si ???
Comunist : Tu esti proprietarul a doua vaci. Vecinul tau n-are niciuna. Guvernul iti confisca vacile si-ti vinde tie laptele. Tu stai ore intregi la coada pentru lapte. Esti acrit !!!
Capitalist pur : Tu esti proprietarul a doua vaci. Vinzi una, mai iei eventual si-un credit de la banca si-ti cumperi un taur, urmand sa obtii o turma intreaga de vaci.
Dar si pentru intelegerea unor mentalitati...
Intreprinzator american : Tu esti proprietarul a doua vaci. Vinzi una si o inchiriezi inapoi ( leasing ). Capitalul obtinut din vanzare il maresti infiintand o societate pe actiuni. Obligi cele doua vaci sa dea de patru ori mai mult lapte. Te minunezi ca una cade moarta. Dai un comunicat de presa in care comunici scaderea costurilor societatii cu 50%. Actiunile societatii cresc.
Intreprinzator francez : Tu esti proprietarul a doua vaci. Faci greva, pentru ca tu-ti doresti trei. Intre timp faci pauza de masa. La vie est belle !
Intreprinzator japonez : Tu esti proprietarul a doua vaci. Prin tehnica moderna de genetica, reusesti sa " redesign " animalele la o zecime din marimea lor originala si totusi sa dea de douazeci de ori mai mult lapte.
Intreprinzator german : Tu esti proprietarul a doua vaci. Prin tehnica moderna de genetica, reusesti sa " redesign " animalele, astfel incat ele devin blonde, beau o groaza de bere, dau lapte de cea mai buna calitate si pot sa alerge cu 160 km/h. Din pacate, vacile cer 13 saptamani de concediu pe an.
Intreprinzator italian : Tu esti proprietarul a doua vaci, insa nu ai habar unde sunt. In timp ce le cauti intalnesti o femeie frumoasa. Lasi cautatul balta si o inviti la masa. La dolce vita !
Intreprinzator rus : Tu esti proprietarul a doua vaci. La numaratoare iti rezulta mereu 5.
Bei si mai mult vodca! Le numeri din nou si ajungi acum la 42. Bucuros, numeri inca o data si acum sunt 12. Dezamagit, lasi numaratul si deschizi o noua sticla de vodca...
Mafia apare si-ti ia vacile in mod legal, cate vor fi...
Intreprinzator elvetian : Tu dispui de 5000 de vaci din care insa niciuna nu-ti apartine. Tu doar ai grija de ele, pentru altii. Cat lapte dau vacile, nu povestesti nimanui.
culese de pe domeniul public
Crestin-democrat: Tu esti proprietarul a doua vaci. Vecinul tau n-are niciuna. Pastrezi una si daruiesti vecinului tau sarac pe a doua. Dupa aceea regreti...
Socialist: Tu esti proprietarul a doua vaci. Vecinul tau n-are niciuna. Guvernul iti ia una si o da vecinului. Tu esti obligat, prin lege, sa te intovarasesti cu vecinul tau, ca sa-l ajuti la cresterea animalelor.
Social-democrat: Tu esti proprietarul a doua vaci. Vecinul tau n-are niciuna. te simti vinovat pentru succesul muncii tale. Iti dai votul la alegeri pentru formarea unui guvern sa te impoziteze. Acesta te obliga sa vinzi una din vaci, ca sa poti plati impozitul. Guvernul pe care l-ai ales cumpara cu banii obtinuti din impozit, o vaca si o daruieste vecinului tau. Te simti acum impacat...
Liberal-democrat : Tu esti proprietarul a doua vaci. Vecinul tau n-are niciuna. Na, si ???
Comunist : Tu esti proprietarul a doua vaci. Vecinul tau n-are niciuna. Guvernul iti confisca vacile si-ti vinde tie laptele. Tu stai ore intregi la coada pentru lapte. Esti acrit !!!
Capitalist pur : Tu esti proprietarul a doua vaci. Vinzi una, mai iei eventual si-un credit de la banca si-ti cumperi un taur, urmand sa obtii o turma intreaga de vaci.
Dar si pentru intelegerea unor mentalitati...
Intreprinzator american : Tu esti proprietarul a doua vaci. Vinzi una si o inchiriezi inapoi ( leasing ). Capitalul obtinut din vanzare il maresti infiintand o societate pe actiuni. Obligi cele doua vaci sa dea de patru ori mai mult lapte. Te minunezi ca una cade moarta. Dai un comunicat de presa in care comunici scaderea costurilor societatii cu 50%. Actiunile societatii cresc.
Intreprinzator francez : Tu esti proprietarul a doua vaci. Faci greva, pentru ca tu-ti doresti trei. Intre timp faci pauza de masa. La vie est belle !
Intreprinzator japonez : Tu esti proprietarul a doua vaci. Prin tehnica moderna de genetica, reusesti sa " redesign " animalele la o zecime din marimea lor originala si totusi sa dea de douazeci de ori mai mult lapte.
Intreprinzator german : Tu esti proprietarul a doua vaci. Prin tehnica moderna de genetica, reusesti sa " redesign " animalele, astfel incat ele devin blonde, beau o groaza de bere, dau lapte de cea mai buna calitate si pot sa alerge cu 160 km/h. Din pacate, vacile cer 13 saptamani de concediu pe an.
Intreprinzator italian : Tu esti proprietarul a doua vaci, insa nu ai habar unde sunt. In timp ce le cauti intalnesti o femeie frumoasa. Lasi cautatul balta si o inviti la masa. La dolce vita !
Intreprinzator rus : Tu esti proprietarul a doua vaci. La numaratoare iti rezulta mereu 5.
Bei si mai mult vodca! Le numeri din nou si ajungi acum la 42. Bucuros, numeri inca o data si acum sunt 12. Dezamagit, lasi numaratul si deschizi o noua sticla de vodca...
Mafia apare si-ti ia vacile in mod legal, cate vor fi...
Intreprinzator elvetian : Tu dispui de 5000 de vaci din care insa niciuna nu-ti apartine. Tu doar ai grija de ele, pentru altii. Cat lapte dau vacile, nu povestesti nimanui.
culese de pe domeniul public
Friday, January 9, 2015
ARGUMENT LA CIOCNIREA CRESTINO-MUSULMANA : GERMENI DIN ISTORIE
Formulam in articolul anterior scris la " caldura " evenimentului parizian, ca politologul Samuel Huntington in a sa celebra " Ciocnirea Civilizatiilor " avea dreptate ca la un moment dat islamul cu prelungirea sa actuala islamismul va degenera intr-o provocare la adresa Occidentului, cu ascendenta in vremea cruciata.
O mostra la ce spuneam, vine din urma cu aproximativ o suta de ani cand consulul american George Horton ce facea oficii pe teritoriul viitoarei Turcii spunea : " La inceput civilii turci, locuitori ai orasului, erau principalii faptasi. Eu insumi am vazut asemenea civili, inarmati cu pusti, privind spre ferestrele crestinilor, gata sa impuste orice cap s-ar ivi. Pareau vanatori ghemuiti, pandindu-si prada... Haituirea si uciderea barbatilor armeni, fie prin ciopartire, fie prin lovirea cu batele, fie prin gruparea si manarea lor in provincie si impuscarea lor, au provocat o panica inimaginabila... am vazut un cuplu tanar intrand in mare. Erau o pereche respectabila, atragatoare, iar barbatul purta in brate un copilas. Pe cand intrau tot mai adanc in apa, pana le-a ajuns la umeri, mi-am dat seama ca intentionau sa se inece " Acelasi consul formula la distrugerea anticei cetati Smirna ca nu " era decat actul final al unui program consecvent de exterminare a crestinatatii de-a lungul si de-a latul vechiului Imperiu Bizantin; expulzarea unei stravechi civilizatii crestine ". O mostra la fel de concisa o oferea cotidianul New-York Times tot in acea perioada " turcii (musulmani spunem noi ) chiar nu inteleg de ce n-ar trebui sa scape de grecii si armenii din tara lor, si sa le ia femeile in haremurile lor, daca arata suficient de bine ". Q.E.D. Revenind in contemporaneitate, nu pot sa nu-l citez pe eminentul profesor de la Harvard si London School of Economics, Niall Ferguson ce intr-o lucrare de-a sa spunea " Ce simbol mai bun ar putea fi imaginat pentru declinul Occidentului, decat expulzarea brutala a mostenitorilor civilizatiei elene din Asia Mica? [...] " intr-un context in care formula exercitiul musulmanilor turci asupra grecilor crestini, tot in urma cu aproximativ o suta de ani.
Ajungand sa ma exprim redundant, deoarece acest apendice ce are scopul de a prelungi semnalul de alarma al precedentului articol, tautologia devine prin probitate o intrare aproape in zona ridicolului, nemaifiind de argumentat in sustinerea tezei huntingtoniene decat noi si noi mostre ce vor confirma acest truism.
O mostra la ce spuneam, vine din urma cu aproximativ o suta de ani cand consulul american George Horton ce facea oficii pe teritoriul viitoarei Turcii spunea : " La inceput civilii turci, locuitori ai orasului, erau principalii faptasi. Eu insumi am vazut asemenea civili, inarmati cu pusti, privind spre ferestrele crestinilor, gata sa impuste orice cap s-ar ivi. Pareau vanatori ghemuiti, pandindu-si prada... Haituirea si uciderea barbatilor armeni, fie prin ciopartire, fie prin lovirea cu batele, fie prin gruparea si manarea lor in provincie si impuscarea lor, au provocat o panica inimaginabila... am vazut un cuplu tanar intrand in mare. Erau o pereche respectabila, atragatoare, iar barbatul purta in brate un copilas. Pe cand intrau tot mai adanc in apa, pana le-a ajuns la umeri, mi-am dat seama ca intentionau sa se inece " Acelasi consul formula la distrugerea anticei cetati Smirna ca nu " era decat actul final al unui program consecvent de exterminare a crestinatatii de-a lungul si de-a latul vechiului Imperiu Bizantin; expulzarea unei stravechi civilizatii crestine ". O mostra la fel de concisa o oferea cotidianul New-York Times tot in acea perioada " turcii (musulmani spunem noi ) chiar nu inteleg de ce n-ar trebui sa scape de grecii si armenii din tara lor, si sa le ia femeile in haremurile lor, daca arata suficient de bine ". Q.E.D. Revenind in contemporaneitate, nu pot sa nu-l citez pe eminentul profesor de la Harvard si London School of Economics, Niall Ferguson ce intr-o lucrare de-a sa spunea " Ce simbol mai bun ar putea fi imaginat pentru declinul Occidentului, decat expulzarea brutala a mostenitorilor civilizatiei elene din Asia Mica? [...] " intr-un context in care formula exercitiul musulmanilor turci asupra grecilor crestini, tot in urma cu aproximativ o suta de ani.
Ajungand sa ma exprim redundant, deoarece acest apendice ce are scopul de a prelungi semnalul de alarma al precedentului articol, tautologia devine prin probitate o intrare aproape in zona ridicolului, nemaifiind de argumentat in sustinerea tezei huntingtoniene decat noi si noi mostre ce vor confirma acest truism.
Wednesday, January 7, 2015
EUROPA INCOTRO ? UNDE DUCE NECHIBZUINTA...
New-York 2001, Madrid 2004 si Londra 2005, azi la inceput de 2015 - Paris... unde va fi urmatorul atentat pe harta Europei, se intreaba acum la ceas de seara populatia ingrozita de teribilul atentat in plina zi, in plin centrul Parisului, de-a lungul intregului continent ? Imaginile captate de diversi amatori ce au sfidat moartea releva aspecte demne de productiile anilor '70 cand eram convinsi ca doar in filme se pot vedea si intampla asemenea situatii. Ei bine... se pare ca ne-am inselat... si chiar amarnic, daca urmarim nonsalanta, siguranta, lipsa oricarei temeri a acestor teroristi care in plin centrul uneia dintre marile metropole ale lumii defilau si descindeau din autoturisme aproape ca la un picnic campenesc. Si totusi vorbim de Franta, un stat ultracentralizat, cu o forta militara si de politie colosala care uite domne... chiar a fost luata prin surprindere ca dintr-un somn pe fond bahic... probabil ca inca efectul sarbatorilor de iarna inca bantuia bulevardele Lutetiei Parisiorum.
" Gluma " se ingroasa, iar la momentul acestei scrieri nu sunt la curent cine au fost atentatorii...Boko Haram din Nigeria, clasicul miscarilor teroriste - ati inteles ca e vorba de Al-Qaeda, Statul Islamic ISIS ??? ori vreo noua miscare ce incearca sa-si faca publicitate prin amplitudinea unei asemenea marsavii... raman inca semne de intrebare. Intrand in retorica ultimului deceniu de la momentul cand terorismul este privit ca o ideologie marcanta sau in plina ascensiune, probabil ca dupa sutele de studii savante, academice despre nasterea, ascensiunea, ideologia si scopurile sale raspunsurile cu certitudine ca plutesc in aer. Fireste s-au facut pasi importanti in cheia descifrarii mantrei teroriste, insa lucrurile par oarecum stagnante si cu toata campania triumfalista dusa de U.S.Army pe campiile pline de praf ale anticei Mesopotamii si mai la rasarit pe drumurile muntoase unde in urma cu mai bine de douazeci si trei de veacuri falanga macedoneana pornita de la Pela urca spre Hindukush, islamismul este intruchiparea raului absolut al momentului. Bineinteles ca toti specialisti autohtoni si de aiurea sunt acum pe micile ecrane ale tuturor televiziunilor mondiale de nisa, explicand cu o morga savanta cum sta treaba cu teroristi, cum trebuiesc anticipati, ce reguli de tip omerta respecta...bla-bla-uri ce au efectul unui sirop de menta ranced, expirat.
Cine are urechi sa vada si ochi sa auda, cum spune o vorba din Asia Orientala ar trebui sa priveasca cu mai bine de un secol in urma chiar spre perioada cruciadelor. Cine mai crede ca musulmanii si crestinii pot coabita armonios probabil mai crede in desenele animate cu Tom si Jerry, cand cei doi cad la pace de multe ori. Nu stimabililor, niciodata si viitorul o va demonstra... nu degeaba si imbuibatii Europei, ce nu au grija zilei de maine, recte germanii... au iesit mai deunazi in strada cu miile protestand contra islamizarii in tacere, pe nevazute a Batranului Continent. Este pericolul numarul unu, doi, trei si eventual la o suta putem opri al Europei si al Lumii Occidentale, iar o confruntare de tip ciocnirea ( razboiul ) civilizatiilor de care vorbea acum doua decenii Huntington este mai aproape ca niciodata. Nu intentionez sa panichez niciun salas de pe mapamond, insa, mergand in registrul realismului politic din teoria relatiilor internationale islamul, cu prelungirea sa fanatica numita islamism este un fenomen politico-cultural-religios toate trei ingemanate intr-un manunchi de tip cerc unde nicio parte a integului nefiind secundara ori tertiara ce are o putere persuasiva intr-un continuu crescendo care doar la momentul cand va crede ca poate sfida lumea crestina va produce acea ciocnire. Pana atunci va juca perfid cum a demonstrat-o azi in apropierea Arcului de Triumf ( ca o ironie a sortii, triumful terorismului).
Cauzele. Ei stimabililor... aici se deschide cutia Pandorei. Cine... sprijina regimul fanatic, anacronic ce in madrasele sale invata mii si zeci de mii de adolescenti ura fata de iudeo-crestini, ce are politica de stat ca pe vremea lampii lui Aladin... ati sesizat ca vorbim de monarhia saudita... oare ? Ei bine... guvernul de la Washington... care nu tine cont cine este titularul vremelnic al locuintei din Pennsylvania Avenue, el va fi acolo permanent in spatele regelui de la Ryad. Pentru ce oare ? :)... Bineinteles ca pentru petrol. De unde erau atentatorii de la 11 septembrie 2001 ?... Din Arabia Saudita. Cat la suta din populatia Frantei are origine araba ori islamica ? Multa spre foarte multa... Oare de ce ? ;) Pai bine stimati concetateni ori ba... Algeria vinde de zeci de ani necesarul de gaz al Frantei, ceea ce face ca panica germana privind estul ucrainean sa para o chestiune de pe Marte, atata timp cat gazoductele Magrebiene fac treaba. Ei si atunci...Parisul a vrut sa joace ca pe vremea Revolutiei de la 1789 cu al ei Liberte, Egalite bla-bla.., acordand in masa drepturi, cetatenie milioanelor de arabi magrebieni sau de aiurea... ca deh, Pierre Richard tre sa nu sufere de Per Noel de frig. Acestea sunt aspectele vizibile, primare in care Franta cu surata de peste maneca Britannia, azi sunt impanzite de arabi, negri, asiatici multitudinea de populatii din fostele lor colonii ce sunt un calvar pentru urmasii lui Balzac si Tennyson par example. Estimp caucazieni din Europa de Est cum am fi noi romanii suntem blamati, damnati, intorsi pe toate fetele si fatetele ca am fi o plaga pe acele taramuri alte bla-bla-uri la fel de mincinoase. Nu sunt nici cinic, nici nu ma bucur de aceste victime colaterale, insa atata timp cat tarile care din interese economice au facut pactul cu diavolul ulteriror s-au trezit dimineata cu el la micul dejun... caci si America si Regatul Unit si Franta, doar cateva exemple... pentru o felie cat mai mare din tortul de hidrocarburi si-au neglijat sa nu spun ca si-au dus propriile popoare in gura lupului, deoarece acesti fanatici fara scrupule ce traiesc dupa regulile cruciadelor ce viseaza paradisuri cu fecioare vor mai lovi.
Iar in ritmul acesta, probabil ca la Washington se va inscauna intr-o zi o noua brigada de uli cum a fost cea a lui Bush-junior, ce nu vor pregeta sa recurga la amintirea ciupercii de la Hiroshima deoarece presiunea opiniei publice pentru revansa va fi mult mai mare ca cea care a insotit campania " Shock and Awe " ce-l livra cosului de gunoi al istoriei pe Sadam Hussein in primavara lui 2003. Cauzele sunt adanci si profunde, iar experienta personala dobandita in urma contactelor cu varii categorii de arabi, imi spune unul si acelasi lucru. In spatele oricarui musulman moderat vei gasi pe fondul unei discutii pe teme religioase suficient fanatism ce spontan poate naste o lupta... si nu una a ideilor :).
Fiind cald evenimentul, cu toate ca in zona mea o iarna de tip polar bantuie :)... constat ca anul 2015 a inceput in forta... sa vedem cum se va sfarsi !
" Gluma " se ingroasa, iar la momentul acestei scrieri nu sunt la curent cine au fost atentatorii...Boko Haram din Nigeria, clasicul miscarilor teroriste - ati inteles ca e vorba de Al-Qaeda, Statul Islamic ISIS ??? ori vreo noua miscare ce incearca sa-si faca publicitate prin amplitudinea unei asemenea marsavii... raman inca semne de intrebare. Intrand in retorica ultimului deceniu de la momentul cand terorismul este privit ca o ideologie marcanta sau in plina ascensiune, probabil ca dupa sutele de studii savante, academice despre nasterea, ascensiunea, ideologia si scopurile sale raspunsurile cu certitudine ca plutesc in aer. Fireste s-au facut pasi importanti in cheia descifrarii mantrei teroriste, insa lucrurile par oarecum stagnante si cu toata campania triumfalista dusa de U.S.Army pe campiile pline de praf ale anticei Mesopotamii si mai la rasarit pe drumurile muntoase unde in urma cu mai bine de douazeci si trei de veacuri falanga macedoneana pornita de la Pela urca spre Hindukush, islamismul este intruchiparea raului absolut al momentului. Bineinteles ca toti specialisti autohtoni si de aiurea sunt acum pe micile ecrane ale tuturor televiziunilor mondiale de nisa, explicand cu o morga savanta cum sta treaba cu teroristi, cum trebuiesc anticipati, ce reguli de tip omerta respecta...bla-bla-uri ce au efectul unui sirop de menta ranced, expirat.
Cine are urechi sa vada si ochi sa auda, cum spune o vorba din Asia Orientala ar trebui sa priveasca cu mai bine de un secol in urma chiar spre perioada cruciadelor. Cine mai crede ca musulmanii si crestinii pot coabita armonios probabil mai crede in desenele animate cu Tom si Jerry, cand cei doi cad la pace de multe ori. Nu stimabililor, niciodata si viitorul o va demonstra... nu degeaba si imbuibatii Europei, ce nu au grija zilei de maine, recte germanii... au iesit mai deunazi in strada cu miile protestand contra islamizarii in tacere, pe nevazute a Batranului Continent. Este pericolul numarul unu, doi, trei si eventual la o suta putem opri al Europei si al Lumii Occidentale, iar o confruntare de tip ciocnirea ( razboiul ) civilizatiilor de care vorbea acum doua decenii Huntington este mai aproape ca niciodata. Nu intentionez sa panichez niciun salas de pe mapamond, insa, mergand in registrul realismului politic din teoria relatiilor internationale islamul, cu prelungirea sa fanatica numita islamism este un fenomen politico-cultural-religios toate trei ingemanate intr-un manunchi de tip cerc unde nicio parte a integului nefiind secundara ori tertiara ce are o putere persuasiva intr-un continuu crescendo care doar la momentul cand va crede ca poate sfida lumea crestina va produce acea ciocnire. Pana atunci va juca perfid cum a demonstrat-o azi in apropierea Arcului de Triumf ( ca o ironie a sortii, triumful terorismului).
Cauzele. Ei stimabililor... aici se deschide cutia Pandorei. Cine... sprijina regimul fanatic, anacronic ce in madrasele sale invata mii si zeci de mii de adolescenti ura fata de iudeo-crestini, ce are politica de stat ca pe vremea lampii lui Aladin... ati sesizat ca vorbim de monarhia saudita... oare ? Ei bine... guvernul de la Washington... care nu tine cont cine este titularul vremelnic al locuintei din Pennsylvania Avenue, el va fi acolo permanent in spatele regelui de la Ryad. Pentru ce oare ? :)... Bineinteles ca pentru petrol. De unde erau atentatorii de la 11 septembrie 2001 ?... Din Arabia Saudita. Cat la suta din populatia Frantei are origine araba ori islamica ? Multa spre foarte multa... Oare de ce ? ;) Pai bine stimati concetateni ori ba... Algeria vinde de zeci de ani necesarul de gaz al Frantei, ceea ce face ca panica germana privind estul ucrainean sa para o chestiune de pe Marte, atata timp cat gazoductele Magrebiene fac treaba. Ei si atunci...Parisul a vrut sa joace ca pe vremea Revolutiei de la 1789 cu al ei Liberte, Egalite bla-bla.., acordand in masa drepturi, cetatenie milioanelor de arabi magrebieni sau de aiurea... ca deh, Pierre Richard tre sa nu sufere de Per Noel de frig. Acestea sunt aspectele vizibile, primare in care Franta cu surata de peste maneca Britannia, azi sunt impanzite de arabi, negri, asiatici multitudinea de populatii din fostele lor colonii ce sunt un calvar pentru urmasii lui Balzac si Tennyson par example. Estimp caucazieni din Europa de Est cum am fi noi romanii suntem blamati, damnati, intorsi pe toate fetele si fatetele ca am fi o plaga pe acele taramuri alte bla-bla-uri la fel de mincinoase. Nu sunt nici cinic, nici nu ma bucur de aceste victime colaterale, insa atata timp cat tarile care din interese economice au facut pactul cu diavolul ulteriror s-au trezit dimineata cu el la micul dejun... caci si America si Regatul Unit si Franta, doar cateva exemple... pentru o felie cat mai mare din tortul de hidrocarburi si-au neglijat sa nu spun ca si-au dus propriile popoare in gura lupului, deoarece acesti fanatici fara scrupule ce traiesc dupa regulile cruciadelor ce viseaza paradisuri cu fecioare vor mai lovi.
Iar in ritmul acesta, probabil ca la Washington se va inscauna intr-o zi o noua brigada de uli cum a fost cea a lui Bush-junior, ce nu vor pregeta sa recurga la amintirea ciupercii de la Hiroshima deoarece presiunea opiniei publice pentru revansa va fi mult mai mare ca cea care a insotit campania " Shock and Awe " ce-l livra cosului de gunoi al istoriei pe Sadam Hussein in primavara lui 2003. Cauzele sunt adanci si profunde, iar experienta personala dobandita in urma contactelor cu varii categorii de arabi, imi spune unul si acelasi lucru. In spatele oricarui musulman moderat vei gasi pe fondul unei discutii pe teme religioase suficient fanatism ce spontan poate naste o lupta... si nu una a ideilor :).
Fiind cald evenimentul, cu toate ca in zona mea o iarna de tip polar bantuie :)... constat ca anul 2015 a inceput in forta... sa vedem cum se va sfarsi !
Monday, January 5, 2015
SCRISOAREA TURBULENTA
In cursul anului ce tocmai s-a terminat, in luna iulie mai explicit, un memorandum adresat presedintelui Statelor Unite Barack Obama, memorandum ce survenea in urma unuia anterior din luna mai, noua fosti angajati ai serviciilor secrete americane... in numele Asociatiei veteranilor profesionisti in intelligence pentru sanatate ( ?, probabil sanatate ca asanarea societatii ) , semneaza William Binney ( NSA ), Larry Johnson ( CIA ), Edward Loomis ( NSA ), David MacMichael ( NIC- Consiliul National de Informatii ), Ray McGovern ( CIA ), Elizabeth Murray ( NIC ), Coleen Rowley ( FBI ), Peter Van Buren ( Departamentul de Stat ) si Ann Wright ( US Army ) toti avand o experienta cumulata ca profesionisti de 260 de ani, protestau la o chestiune fierbinte. La data de 29 iulie 2014 pe site-ul Consortiumnews.com, aparea memorandumul ce punea intr-o lumina la limita execrabilului pe Secretarul de Stat in exercitiu si in multe aspecte chiar si pe Presedinte. Rechizitoriul fiind amplu, cu trimiteri in istoria recenta a serviciilor de intelligence americane se apleca in principiu asupra lipsei unei strategii coerente a SUA in raport cu Federatia Rusa, totul pornind de la doborarea in spatiul aerian ucrainean al avionului companiei Malaysia Airlines. Scrisoarea deschisa incepe cu un atac virulent la adresa ministrului de externe ( secretar de stat ) John Kerry, acuzat de minciuna, amatorism si lipsa de responsabilitate, mergand pana la solicitarea schimbarii sale din functie : " Va sugeram, domnule presedinte, sa incercati sa gasiti un alt om, sau femeie de stat, cu mai multa credibilitate". Aceiasi scrisoare sustine ca presedintele Barack Obama este un ignorant al trecutului, care ar avea nevoie sa cunoasca istoria mai pe indelete coroborat cu lipsuri evidente despre politica externa a SUA. Acesti veterani citeaza si preocupari a unor cadre inca active a serviciilor, ce par la fel de ingrijorati de activitatea factorilor politici ce ignora voit sau nu, semnalele primite dinspre intelligence. William Binney, fost director tehnic al NSA, unul din cei noua, sustinea pe o platforma de socializare ca actuala Administratie si actualele Servicii Secrete sunt departe de standardele, de complexitatea si numarul mare de factori luati in considerarea in epoca in care era parte a sistemului, dand astfel un vot de blam actualului establishment informativ. Continutul memorandumului marseaza pe atitudinea desconsideranta fata de analizele expertilor la momentul luarii unor decizii importante ori chiar mai rau aplicarea unui make-up de catre beneficiari pentru scopuri si interese de moment sau personale.
Intrand in aspectul amanuntit, punctual se expliciteaza ca administratia duce o politica periculoasa vis-a-vis de Rusia unde conchid ca principalii consilieri ai lui Obama nu intrevad riscurile escaladarii tensiunilor, acuzand ca guvernul SUA nu a publicat niciun rezumat ce ar putea indica cu probe, responsabilii tragediei aeriene, ba mai mult cer probe care sa certifice afirmatiile oficiale americane ce pun in carca Rusiei si a separatistilor ucrainieni cauzele doborarii avionului. Spun ca autoritatile nu au furnizat nicio imagine din satelit ce ar putea incrimina separatistii ca ar detine rachete specifice doborarii ori alte aspecte " strecurate sub pres ". Duritatea exprimarilor fatise merg pana la " Credibilitatea administratiei americane- a dumneavoastra personal - va continua sa se erodeze, daca nu doriti sau nu sunteti capabil sa prezentati probe tangibile, altele decat cele ale propagandei guvernamentale ". Sematarii, prin dorinta explicita de a sti de unde izvorasc acuzele contra Rusiei, sustin ca ei sunt functionari guvernamentali retrasi, nefiind platiti de posturile formatoare de opinii gen CNN ori Fox News asa ca intentia lor este de a oferi o viziune noua si diferita, deoarece experienta, informarea cat mai exacta inainte de a formula judecati, sunt necesare pentru a duce probatoriul anti-rusesc la nivelul certitudinii cum este cazul formulat de guvern. Ei marseaza pe ingrijorarea si amatorismul probelor ce par lipsite de fundament, nerealiste sustinand ca fiind totusi vorba de o asemenea tragedie lucrurile ar putea degenera. Pledoaria acestor veterani ai serviciilor reflecta neacceptarea folosirii unor date partiale pentru a trage concluzii absolute, cerand in schimb ca in cazul in care guvernul detine probe solide sa fie facute publice, deoarece planeaza acuza facuta de Secretarul de Stat direct sau voalat asupra Rusiei de a fi in spatele doborarii, insa fara probe concludente declaratia sa aduce a " intoxicare a juriului ". Facand recurs la istorie, ei aduc in prim plan un incident oarecum similar din perioada " razboiului rece ", cand aviatia sovietica a doborat deasupra Siberiei cursa de linie Korean Airlines 007 la 30 august 1983, insa sustin ei, datele problemei erau mult diferite, insa propaganda administratiei Reagan a folosit incidentul pentru a blama " imperiul raului " sintagma preferata a lui Reagan pentru Uniunea Sovietica. Atunci, cursa deviase sute de kilometri de la culoarul normal, intr-o zona sensibila, dupa ce violase deja spatiul aerian sovietic trecand pe langa instalatii militare in zona Sahalin-Kamciatka, asa ca de moartea celor 269 de pasageri ai KAL-007 nu putea fi acuzata aviatia sovietica, ce initial facuse demersuri de aterizare ce nu au fost luate in considerare, mai mult zona tocmai fusese survolata de un avion-spion, asa ca suficiente circumstante agravante se inlantuiau. Cu toate ca avionul doborat s-a datorat unei erori de interpretare, fapt dedus inclusiv de serviciile secrete americane prin interceptarile din satelit, deci nu un act intentionat, deoarece s-a demonstrat ca pilotul chiar credea ca e vorba de un avion de spionaj, pentru a putea acuza Uniunea Sovietica presedintele Reagan a ascuns probele rezultate din interceptarile electronice, in schimb declansand o propaganda desantata ce punea in carca Moscovei actiunea deliberata. Nu au trecut decat cinci ani de la incident cand la 3 iulie 1988, aviatia americana stationata in Golful Persic dobora de la bordul USS Vincennes un avion civil iranian, unde acelasi Ronald Reagan spunea " un accident de inteles ". Veteranii semnatari au folosit acest caz in care toti erau in exercitiu, pentru a-l " urechea " pe actualul presedinte in aceiasi epistola, spunand ca dincolo de faptul ca la momente de criza au actionat pe baza informatiei de prima mana, insa " Dumneavoastra, domnule presedinte, aveati 21 ani, iar multi dintre cei care va inconjoara erau chiar mai tineri. Este, deci, posibil sa aflati acum, pentru prima data, cum s-a petrecut in realitate incidentul KAL-007, sa constientizati gravele consecinte in planul relatiilor americano-ruse ale modului de judecare a doborarii avionului malaysian si, mai ales, sa sesizati importanta ca raporturile Washington- Moscova sa nu ajunga intr-o situatie fara iesire. In opinia noastra, pericolul strategic trebuie sa eclipseze orice alte considerente ". Astfel ca precum sustine Alvin A. Snyder intr-o carte despre dezinformare, in calitatea cand era directorul Diviziei TV a Agentiei de Informatii a SUA, " perceptia ce se dorea transmisa era ca Uniunea Sovietica comisese cu sange rece un act barbar ". Tot el prezenta ca " toate guvernele, inclusiv cel american, mint daca asta serveste propriilor interese. Strategia este sa minti primul ". Veteranii, uzand pasaje din cartea lui Snyder spun ca actuala administratie merge pe acelasi drum cand acuza azi Rusia, sustinand ca Secretarul J. Kerry total lipsit de credibilitate a practicat rocada " cunoastem adevarul " cu " trebuie sa minti primul ".
Parerile pertinente ale acestor " patriarhi " ai comunitatii secrete ce au pus intotdeauna proba ca prim punct de pornire in lansarea unor concluzii si ulterioare acuze, il pun pe Secretarul de Stat intr-o imagine proasta, deoarece cu toate ca si ei ar agrea instinctiv ca rusii sunt cu musca pe caciula, nu pot accepta lejeritatea cu care John Kerry aduce rapoarte " unul mai fals decat altul ", cand s-a pronuntat nu doar in acest caz ci si in cel cu armele chimice siriene. " De aceea, va sugeram sa puneti capat acestei ofensive diplomatice ilegitime ".
Pornind de la memoriul din mai, cel din iulie il avertizeaza pe presedintele Statelor Unite ca daca doreste sa evite un razboi civil in Ucraina si o interventie militara rusa la fata locului, ei dezavueaza public ideea de integrare in NATO a Kievului mergand pe o intalnire urgenta cu presedintele Putin pentru a discuta problematica detensionarii criziei prin recunoasterea intereselor legitime ale partilor implicate. Ei puncteaza ca mass-media controlata sau nu din Rusia a avut un ecou favorabil, pe cand cea de peste Ocean a tacut, cu atat mai mult si administratia sa.
" Va rugam sa aveti amabilitatea sa ne raspundeti "... dupa care semneaza cei pomeniti mai sus.
Intrand in aspectul amanuntit, punctual se expliciteaza ca administratia duce o politica periculoasa vis-a-vis de Rusia unde conchid ca principalii consilieri ai lui Obama nu intrevad riscurile escaladarii tensiunilor, acuzand ca guvernul SUA nu a publicat niciun rezumat ce ar putea indica cu probe, responsabilii tragediei aeriene, ba mai mult cer probe care sa certifice afirmatiile oficiale americane ce pun in carca Rusiei si a separatistilor ucrainieni cauzele doborarii avionului. Spun ca autoritatile nu au furnizat nicio imagine din satelit ce ar putea incrimina separatistii ca ar detine rachete specifice doborarii ori alte aspecte " strecurate sub pres ". Duritatea exprimarilor fatise merg pana la " Credibilitatea administratiei americane- a dumneavoastra personal - va continua sa se erodeze, daca nu doriti sau nu sunteti capabil sa prezentati probe tangibile, altele decat cele ale propagandei guvernamentale ". Sematarii, prin dorinta explicita de a sti de unde izvorasc acuzele contra Rusiei, sustin ca ei sunt functionari guvernamentali retrasi, nefiind platiti de posturile formatoare de opinii gen CNN ori Fox News asa ca intentia lor este de a oferi o viziune noua si diferita, deoarece experienta, informarea cat mai exacta inainte de a formula judecati, sunt necesare pentru a duce probatoriul anti-rusesc la nivelul certitudinii cum este cazul formulat de guvern. Ei marseaza pe ingrijorarea si amatorismul probelor ce par lipsite de fundament, nerealiste sustinand ca fiind totusi vorba de o asemenea tragedie lucrurile ar putea degenera. Pledoaria acestor veterani ai serviciilor reflecta neacceptarea folosirii unor date partiale pentru a trage concluzii absolute, cerand in schimb ca in cazul in care guvernul detine probe solide sa fie facute publice, deoarece planeaza acuza facuta de Secretarul de Stat direct sau voalat asupra Rusiei de a fi in spatele doborarii, insa fara probe concludente declaratia sa aduce a " intoxicare a juriului ". Facand recurs la istorie, ei aduc in prim plan un incident oarecum similar din perioada " razboiului rece ", cand aviatia sovietica a doborat deasupra Siberiei cursa de linie Korean Airlines 007 la 30 august 1983, insa sustin ei, datele problemei erau mult diferite, insa propaganda administratiei Reagan a folosit incidentul pentru a blama " imperiul raului " sintagma preferata a lui Reagan pentru Uniunea Sovietica. Atunci, cursa deviase sute de kilometri de la culoarul normal, intr-o zona sensibila, dupa ce violase deja spatiul aerian sovietic trecand pe langa instalatii militare in zona Sahalin-Kamciatka, asa ca de moartea celor 269 de pasageri ai KAL-007 nu putea fi acuzata aviatia sovietica, ce initial facuse demersuri de aterizare ce nu au fost luate in considerare, mai mult zona tocmai fusese survolata de un avion-spion, asa ca suficiente circumstante agravante se inlantuiau. Cu toate ca avionul doborat s-a datorat unei erori de interpretare, fapt dedus inclusiv de serviciile secrete americane prin interceptarile din satelit, deci nu un act intentionat, deoarece s-a demonstrat ca pilotul chiar credea ca e vorba de un avion de spionaj, pentru a putea acuza Uniunea Sovietica presedintele Reagan a ascuns probele rezultate din interceptarile electronice, in schimb declansand o propaganda desantata ce punea in carca Moscovei actiunea deliberata. Nu au trecut decat cinci ani de la incident cand la 3 iulie 1988, aviatia americana stationata in Golful Persic dobora de la bordul USS Vincennes un avion civil iranian, unde acelasi Ronald Reagan spunea " un accident de inteles ". Veteranii semnatari au folosit acest caz in care toti erau in exercitiu, pentru a-l " urechea " pe actualul presedinte in aceiasi epistola, spunand ca dincolo de faptul ca la momente de criza au actionat pe baza informatiei de prima mana, insa " Dumneavoastra, domnule presedinte, aveati 21 ani, iar multi dintre cei care va inconjoara erau chiar mai tineri. Este, deci, posibil sa aflati acum, pentru prima data, cum s-a petrecut in realitate incidentul KAL-007, sa constientizati gravele consecinte in planul relatiilor americano-ruse ale modului de judecare a doborarii avionului malaysian si, mai ales, sa sesizati importanta ca raporturile Washington- Moscova sa nu ajunga intr-o situatie fara iesire. In opinia noastra, pericolul strategic trebuie sa eclipseze orice alte considerente ". Astfel ca precum sustine Alvin A. Snyder intr-o carte despre dezinformare, in calitatea cand era directorul Diviziei TV a Agentiei de Informatii a SUA, " perceptia ce se dorea transmisa era ca Uniunea Sovietica comisese cu sange rece un act barbar ". Tot el prezenta ca " toate guvernele, inclusiv cel american, mint daca asta serveste propriilor interese. Strategia este sa minti primul ". Veteranii, uzand pasaje din cartea lui Snyder spun ca actuala administratie merge pe acelasi drum cand acuza azi Rusia, sustinand ca Secretarul J. Kerry total lipsit de credibilitate a practicat rocada " cunoastem adevarul " cu " trebuie sa minti primul ".
Parerile pertinente ale acestor " patriarhi " ai comunitatii secrete ce au pus intotdeauna proba ca prim punct de pornire in lansarea unor concluzii si ulterioare acuze, il pun pe Secretarul de Stat intr-o imagine proasta, deoarece cu toate ca si ei ar agrea instinctiv ca rusii sunt cu musca pe caciula, nu pot accepta lejeritatea cu care John Kerry aduce rapoarte " unul mai fals decat altul ", cand s-a pronuntat nu doar in acest caz ci si in cel cu armele chimice siriene. " De aceea, va sugeram sa puneti capat acestei ofensive diplomatice ilegitime ".
Pornind de la memoriul din mai, cel din iulie il avertizeaza pe presedintele Statelor Unite ca daca doreste sa evite un razboi civil in Ucraina si o interventie militara rusa la fata locului, ei dezavueaza public ideea de integrare in NATO a Kievului mergand pe o intalnire urgenta cu presedintele Putin pentru a discuta problematica detensionarii criziei prin recunoasterea intereselor legitime ale partilor implicate. Ei puncteaza ca mass-media controlata sau nu din Rusia a avut un ecou favorabil, pe cand cea de peste Ocean a tacut, cu atat mai mult si administratia sa.
" Va rugam sa aveti amabilitatea sa ne raspundeti "... dupa care semneaza cei pomeniti mai sus.
Subscribe to:
Posts (Atom)