Tuesday, January 27, 2015

AMERICA VAZUTA PRIN OCHII UNUI AMERICAN

  Tim Wu, profesor de drept la Universitatea Columbia din New-York a candidat in preliminarele la postul de viceguvernator al statului New-York unde a obtinut neasteptatul scor de 41% in confruntarea cu guvernatorul din post Andrew Cuomo ce reprezenta sistemul, unde a si fost reales la 4 noiembrie 2014. Wu specialist in drepturi de autor, antitrust si telecomunicatii, este creditat cu formularea " neutralitatea internetului " ce a devenit lege in 2010 avand contributii la formularea spatiului legal ce manageriaza la nivel global, telefonia mobila, comertul virtual si alocarea de spectru.
  Intr-un interviu, pe care il postez aici a reflectat situatii, le-as putea numi inedite despre establishmentul politic american.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                  
  - La aceasta ora, in SUA, preferam o definitie ingusta a coruptiei; bani contra altceva, asa numitul quid pro quo. Adevarul este ca spectrul e mult mai larg si deseori nu facem decat sa legalizam coruptia. Prin urmare, poti finanta cu sume enorme campania cuiva in schimbul unor favoruri, dar asta nu-i coruptie ; politicienilor li se promit slujbe platite gras daca ajuta, cand sunt in functie, anumite companii, dar nu-i nimic corupt in asta. Notiunea de coruptie e conceputa prea limitat si ne alegem cu politicieni care nu sunt poate corupti legal, dar sunt corupti in fapt.
  - Ati vorbit despre presiuni care viciaza atmosfera politica, despre un climat care deformeaza.
  -Majoritatea oamenilor nu prea stiu cum isi petrece timpul politicianul american mediu. Legislatorul, cel federal de pilda, e la telefon ore in sir, pana la cinci ore pe zi, solicitand contributii. In orele care i-au mai ramas, merge la intalniri cu donatorii. Toata ziulica cere bani. Cand principala sa indeletnicire este sa se roage de cei cu dare de mana, nu e cazul sa ne miram ca alesul nostru pune mai presus de toate interesele celor avuti, se gandeste mai tot timpul la interesele donatorilor. Mediul in care exista politicianul american este unul foarte ciudat. El devine, in esenta, un negustor. Pe termen lung asta ii afecteaza caracterul, il preface intr-un ins care nu va servi interesul public.
  - Si cei care intra cu bune intentii sunt prinsi in acest angrenaj perfect legal?
  - Cred ca oamenii de buna credinta exista in sistem, dar si ei tind sa-si insuseasca repede regulile jocului. Isi potrivesc pozitiile.
    Un exemplu personal in acest sens; cand am candidat la postul de viceguvernator, am pus in prim plan chestiunea imigratiei. Mi-a spus cineva ca trebuie sa ma gandesc cine-mi va da bani, ca imigrantii n-au. Climatul devine astfel nociv, politicienii invatand sa se orienteze in directia banilor. Treptat asta-i perverteste si pe cei initial cinstiti.
   Apare si altceva. Mandatul parlamentar poate deveni o trambulina, o antecamera a unui post privat mai banos. Se creeaza in acest mod o categorie pentru care oficiul public e doar o cale catre o slujba mai buna la particular. Sunt atrasi spre politica indivizi de o calitate indoielnica.
  - Intr-un astfel de climat nici libertatea de expresie nu prea prospera, si e vorba de o libertate fundamentala inscrisa in Constitutie, un pilon al sistemului republican american.
  - Exemplul cel mai bun este ca politicienii americani, cei new-yorkezi, vorbesc deseori despre inegalitate, despre bogatii care se imbogatesc si saracii care saracesc continuu. Chestie serioasa, trebuie facut ceva. Dar toti, si democratii cu asupra masura, se feresc sa scoata un cuvintel negativ despre banci. Tacere. Motivul este, bineinteles, ca bancile sunt cele care doneaza bani si, cum ti-a iesit pe gura ceva negativ, cum ti se taie fondurile. Ridici deci problema, dar te feresti sa cauti solutia adevarata, care ar implica, in acest caz, taxarea suplimentara a bancilor care realizeaza profituri excesive. Cand te avanti sa combati inegalitatea, dar te feresti sa ofensezi marile interese, esti prins automat in plin paradox. Rezultatul fiind ca nu realizezi niciodata nimic.
  - Spuneati undeva, " sunt unii in Congres care se cred stapani atotputernici, pentru ca au un birou simandicos, dar in realitate sunt la cheremul altora. Pentru mine, asta nu inseamna ca esti stapan, inseamna ca esti sluga".
  - Ideea sistemului american este ca publicul trebuie sa primeze asupra privatului. Aici este, cred, pericolul cel mai mare la adresa democratiei americane. Nu vreun spectru al dictaturii, nu vreo tiranie, ci aceasta putere privata a unui guvern invizibil. Guvernul, pe care-l vezi la televizor, despre care citesti in ziare, nu este cel real. Puterea adevarata, invizibila, apartine in mare masura donatorilor, celor care fac legea.
  - In conferinta Poliak pe care ati tinut-o recent, laitmotivul mi s-a parut accentul pe ceea ce numiti " virtuti publice " a caror ignorare pagubeste societatea. John Adams, un parinte al natiunii pe care il citati des, spunea : " Singura temelie a unei republici este virtutea publica ".
 - Republica americana, orice stat pe lumea asta, depinde in ultima instanta de calitatea conducatorilor sai. Controlul exterior, mecanismele pe care societatea le activeaza pentru ameliorarea si responsabilizarea indivizilor, toate isi au rostul, dar decisiv mi se pare controlul launtric. Ma refer aici nu la viata intima, ci la virtutile publice in sens clasic: plasarea interesului public deasupra celui particular, onestitatea, autodisciplina in exercitarea puterii, curajul care sa-ti permita sa rostesti ce gandesti. Am sentimentul ca am cam pierdut aceste virtuti atat de importante la intemeierea republicii. Nu prea le mai consideram importante, ne concentram parca prea mult asupra virtutilor personale. Ne pasa prea mult daca un politician a calcat stramb, daca se drogheaza, de pilda. Ar trebui sa conteze si virtutile publice, atat de periclitate astazi de tentatii. Aceasta este criza epocii in America si sper sa gasim o iesire intr-un rastimp scurt.
 - Cum ?
 -Solutia nu este simpla. Ar trebui selectati candidati mai buni, ar trebui asanat climatul politic. Influenta banului trebuie limitata, pentru ca banul este radacina raului.


  Tim Wu este preocupat de domeniul cenzurii si libertatea de expresie cu bazele ei constitutionale, iar in octombrie 2014 a fost numit director al Centrului Poliak de studiere a libertatii de expresie al Facultatii de Jurnalism a Universitatii Columbia.
Post a Comment