JURNAL DE CALATORIE...IN TARA FIORDURILOR ( ANUL NORVEGIAN )

   UPDATE:
 Muzeul din Finnoy: 

Ipostaze ale jurnalului de calatorie

Daca cineva mi-ar fi spus in urma cu un an ca prima zi din 2013 o voi petrece la un pahar de coniac cu un locuitor al Tarii Fiordurilor discutand printre altele si despre Thor Heyerdahl, ca in zilele de ianuarie voi citi expeditia nordica in incercarea de a atinge Polul a lui Fridtjof Nansen, iar ulterior si Aku-Aku a aceluiasi Heyerdahl pomenit mai sus nu ar fi fost ceva iesit din comun.
   Insa, daca cineva mi-ar fi spus in aceeasi perioada ca ultima luna din an o voi petrece tocmai aici in vechea tara a vikingilor, actuala Norvegie, as fi zambit sau eventual o priveam ca pe un proiect indepartat.
  Ei bine aceste prezumptive supozitii s-au materializat, rand pe rand cum au fost pomenite si enumerate mai sus. Asadar dupa ce i-am lecturat pe cei doi cutezatori exploratori ce au dus faima acestei tari in lungul si de-a latul planetei, iata-ma ca iesirea din 2013 m-a gasit la o aruncatura de batz de fiordurile norvegiene. Nu am avut sansa, sa strabat la propriu unul din nenumaratele fiorduri insa totusi nu a fost putin...in periplul norvegian reusind sa vad, sa cunosc, sa fotografiez si sa filmez suficiente ipostaze care sa-mi poata cuantifica in spirit, esenta acestei hai sa zic...doar o parte din tara ( Norvegia ).
  Ajungand undeva in partea sud-vestica a Norvegiei, la o aruncatura de bat de un oras nici mare dar nici mic, insa suficient de cosmopolit, in spetza Stavanger...am "aterizat" pe una din nenumaratele insule ale Regatului Norvegian. Cum zic, in miniatura m-am transpus intr-un explorator gandind la cei doi mai sus pomeniti. Am fotografiat si filmat locuri, morminte vikinge vechi de aproximativ un mileniu, un muzeu local de pe insula, o casa traditionala de prin secolul al nouasprezecelea cu obiecte aferente perioadei dar si ulterior ( sec. douazeci ). Vietuind mai mult in mijlocul micii comunitati romanesti de pe insula Finnoy, contactele si comunicarea cu bastinasii a fost oarecum mai mult sporadica, insa suficient pentru a intelege acest popor in primul rand pasnic, deschis dar retinut ( comparativ cu noi, spirite latine ), totusi o caracteristica ce mi-a placut si poate oarecum impresionat atitudinea si spiritul independent vis-a-vis de apartenenta la Uniunea Europeana. Norvegia pot sa spun ca aproape este un taram autarhic, covarsitor produsele ce le-am intalnit avand origine interna fiind unul din lucrurile pozitive intalnite si nu numai. Deschiderea ei fata de alogeni fie europeni sau din alte continente are o ratiune din considerente de populatie, dar si spiritului deschis de care vorbeam. Nu am sesizat aroganta tipic germana, britanica sau franceza ce-si duc mai departe veleitatile foste imperialiste, aici simtitnd oarecum o afinitate prin retinere cu noi romanii, deoarece si Norvegia a patimit de lantul asupririi vreme de cateva sute de ani, politic, cultural etc.
   Una peste alta, periplul norvegian mi-a deschis un orizont nou despre aceasta parte de continent, reusind intr-un mod placut sa ma impresioneze, cunoscand spiritul nordic, despre care exista impresia falsa ca ar fi rece, insa caldura nordica e mai introvertita poate mai rafinata nu asa de expusa ca in sud.
  Demn de retinut, cel putin pentru mine, un artist de mare succes, care ca o ciudatenie, de la primele cantece ascultate m-a impresionat foarte placut...Age Aleksandersen, incercati sa ascultati Norge mitt Norge sau Levva Livet, sa dau doar doua nume, deoarece mai sunt si altele demn in a fi ascultate.
  Cam acesta ar fi micul jurnal de calatorie,insa nu vreau sa las deoparte generozitatea unui bun Prieten si a sotiei sale, deoarece fara suportul lor nemijlocit si gratuit nu as fi "adulmecat" aerul Tarii Fiordurilor.

   sper ca in cateva zile sa atasez si cateva filmari facute cu o mana amatoare :) de subsemnatul.

  In Frankfurt, intr-o dimineata devreme, a izbucnit un incendiu intr-un bloc de locuinte.
Din familia de sase persoane de musulmani de la etajul 1 au murit cu totii. Familia de tigani de la etajul 2 (8 persoane) a murit in intregime. A murit de asemenea si familia de africani de la etajul 3 ( 5 persoane). Aceeasi soarta a avut-o si familia de pakistanezi de la etajul 4 ( sapte persoane ). Doar familia de nemti de la etajul 5 a scapat in intregime, cu toate ca si locuinta lor a ars complet.
  Toate oficialitatile, organizatiile musulmane, africane, pakistaneze si, bineinteles, organizatiile de protectie a drepturilor tiganilor s-au alertat, au protestat si au cerut clarificarea acestui caz grav. Trebuia sa se analizeze cum a fost posibil ca toti oamenii de culoare sa moara  in acel incendiu si doar cei albi-nemtii- sa scape.
  Zarva mare prin ziare, la televiziune, radio etc. In cele din urma, un reporter a luat un interviu pompierului-sef caruia i-a pus aceeasi intrebare: cum a fost posibil sa supravietuiasca doar nemtii? La care pompierul a raspuns scurt: nemtii erau la munca, iar copiii lor deja la scoala.

    Presedintele Bush il intreaba pe seful CIA :
-Cum naiba de stiu evreii tot ce facem , inainte chiar sa actionam?
    Generalul ii raspunde :
-Domnule Presedinte , evreii au o expresie : " Vus tutuh ? " ( Ce se intampla ? ). Cand se intalnesc , si-o adreseaza unul altuia - si asa stiu tot!
    Bush se decide sa verifice personal daca asa stau lucrurile. Se deghizeaza in evreu habotnic, cu palarie, perciuni si tot ce trebuie si se duce intr-un cartier evreiesc din Brooklyn. Vede un evreu batran cu tichiuta pe cap si-l intreaba in soapta:
 -Vus tutuh?
    Batranul, tot in soapta, ii raspunde:
-Umbla Bush prin Brooklyn.

PLOCONISMUL PREMIERULUI

   Nu pot numi altfel atitudinea primului ministru Ponta decat servitute si ploconism . Daca stralucitul jurnalist mai cunoscut ca poet , Eminescu , ar fi contemporan cu evenimentele ce le traim am certitudinea ca ar fi in asentiment.
    Deci , ce a facut premierul ? In "falnicele" vizite pe mapamond , a trecut la un moment dat si prin Constantinopol (Istanbul )...e si o coincidenta cu talc aici...unde impaunandu-se ca un vultur , insa nu era cazul , s-a reintors pe meleagurile natale prezentandu-ne " marea realizare ". Asadar , la un anume muzeu turcesc , numele chiar nu conteaza , a dezvelit o placa comemorativa unde , tinand cont ca anul ce vine se vor implini 300 de ani de la asasinarea , caci acesta e cuvantul , nu pot cosmetiza istoria ca domnul Ponta , domnitorului cu cei patru fii si ginerele sau...Brancoveanu .
  Aparte ca initiativa nu i-a apartinut , ci a fost sugerata de un jurnalist , oricum nu conteaza , monstruozitatea pontaniana a fost ca placheta stipula ca Marele Domnitor si familia au fost incarcerati departe de tara . Pai cetatene Ponta ,caci esti un cetatean al tarii , cum poti trece atat de usor peste un martitriu , supliciu , spunand simplu ca au fost inchisi , cu scuza ca asa cer uzantele . Care uzante ? Pai cum ar fi ca tu in calitatea pe care o ai si zici ca ne reprezinti all over the world sa ajungi intr-o situatie similara iar posteritatea sa scrie ca tu , sotia etc ati fost victime colaterale ? ale cine stie carui conflict de interese ale marilor puteri...
  Cetatene prim ministru , nu mistifica istoria nationala pentru niste jocuri si interese meschine . Istoria o va scrie generatia viitoare... iar aceasta fapta , nu va fi privita cu cinste si glorie .
  Asadar revin...la Constantinopol , nume predestinat parca...Constantin Brancoveanu alaturi de cei patru fii si ginere , in prezenta ticaloasa a ambasadorilor puterilor apusene , au fost ucisi rand pe rand , capetele purtate in mod barbar , tipic pentru o natiune barbara de altfel , prin tot stambulul si aruncate in mare.
  Deci cetatene Ponta ce aveai de zambit in poza protocolara ? nu era un party , nu...era rememorarea unei drame nationale , pe care tu ai prezentat-o ca pe o mareata infaptuire .
  Daca poporul va aduce la carma acest tip de conducatori , ne putem astepta intr-un viitor nu foarte indepartat ca de Ziua Nationala sa plangem de mila altora , scuzandu-ne ca sute de ani am fost oprimati de la sine , nu de acei asupritori care inca mai latra pe la maica bruxelleza ca sunt napastuiti pe meleagurile unde i-a lasat istoria.

   Scriitorul brazilian Fernandes Millor a lansat o dezbatere publica cu tema : 
Care este diferenta dintre un " politician" si un "hot" ?
   Raspunsul unuia dintre repondenti i-a sarit in mod special in ochi. " Diferenta dintre un politician si un hot este ca pe primul il aleg eu , in timp ce al doilea ma alege el pe mine " .
   Iar replica lui Millor a fost doar : " Stimate domn , sunteti un geniu . Sunteti singurul care a reusit sa gaseasca o diferenta intre cei doi ".

MAINI CRIMINALE

   Urmarind niste productii marca "National Geographic" mintea mea s-a reintors la o veche idee ce-mi framanta creierii de ani buni. Astfel, vizualizand documentarele respective, mi-am certificat din nou ca nu imi modificasem trecutele simtiri.
  Ce poate fi mai revoltator, mai demn de blamat si condamnat, de a fi pusi la zidul infamiei pentru eternitate decat toate tarile si popoarele vestice ( o mai veche meteahna de-a mea ) care nu doar ca sute de ani au exploatat, furat si ucis cu cruzime in toate ungherele planetei, insa au si luat cu haraciul mii si mii de artefacte, din indepartata China pana in varful muntilor Anzi, par example.
  "Perfidul Albion" pe langa faptul ca pe un neaos roman, deschid o mica paranteza...ati putea crede ca pe un indian apas, l-ar putea chema Popescu? e clar raspunsul...asa nici pe un ungur nu l-ar putea chema Aurel, insa alta-i povestea, asadar britanicii au shterpelit comori arheologice ce actualmente imbogatesc British Museum. Aurel Stein, roman evreu de prin Transilvania, pripasit in Albion, ajunge unul dintre cei mai straluciti arheologi ai generatiei sale, devine chiar si cavaler al Imperiului Britanic, insa cazand prada metodelor imperiale de furt la nivel de stat, intra si el in meteahna hotilor de comori, uitand de locurile de bastina unde nu se confruntase cu aceste practici subversive de dominare si distrugere. National Geographic, cu o nonsalanta debordanta expune intr-o multitudine documentaristica aceste fapte ca pe ceva glorios, mai lipseste doar ideea...Asa da! plus aplauzele de rigoare.
  Chiar nu ma mai lasa unealta...de scris, sa tac si sa inghit...asadar SPANIA, PORTUGALIA, FRANTA, BRITANNIA, TARILE DE JOS si nu numai...cand veti restitui ce-ati furat si le tineti in marile muzee, ba chiar mai mult facand si bani expunandu-le?
  Am convingerea ca odata si odata aceste popoare vor plati in masa pentru relele inaintasilor, caci nu e pardonabil in a avea un trai decent creat mai ales prin crima si furt abia mult mai in coada si prin munca.
  National Geographic duce mai departe prin persuasivitate tarele imperiilor apuse, doar ca acum, sub acoperamantul asa-ziselor bune intentii. Pe cand si un documentar unde se cer si mii de scuze despre aceste furturi si promisiunea restituirii lor?

  Ei bine, in acea zi mainile criminale vor fi spalate, macar la figurat, deoarece crima tot crima ramane, pentru eternitate, nimeni neputand-o exonera.

SI A FOST ZIUA NATIONALA

   Nu pot ramane decat oripilat cand an de an in prima zi de iarna calendaristica vad procesiuni ale cohortelor de conducatori politici care dau buluc in zonele sacralizate ale aglomerarilor urbane, participand la manifestari tipizate insotiti de sinoade bisericesti vanzandu-ne la pachet...patriotismul.
  Ce poate fi mai josnic ca acesti pontanaci, cacarai, udristi-basisti si mai adaugati si voi, sa defileze pe ecran, eventual insotiti de spiciuri cosmetizate la domiciliu, demonstrandu-si sensibilitatea fata de ziua nationala descinzand ca niste printi orientali din limuzine. RUSINE...asta e singurul cuvant ce-mi vine acum in minte. Cine a mai vazut si poate sa creada ca orice burdusit..tocmai el sa dea lectii de patriotism? Si mai ales cum? Cu vorbe si prezente goale de continut. Nu stimabililor, nu...nu aceasta este patriotismul, sau inocularea ideii ca sarbatorim Ziua Nationala.
  Mai mult, media ultracomerciala prin exponentii ei de seama ca marutzeii si ceilalti ca ei, prin tot felul de shouri grotesti "vand" poporului paine si circ. Vrem sa aratam ca organizam aceasta zi in stil vestic, dar cu particularitatile casei, facem pe patriotii si mandria de a fi romani, insa nimic nu suna mai fals in urechile mele decat tot ce vine pe aceasta turnanta.
  Ok, as putea fi luat ca sunt un gica-contra...am vazut si lucruri bune, pe ici pe colo, insa "elitele" shou-bisnisului sau clasa politica ar trebui sa fie ultimii care-si expun patriotismul la vedere, asa ca si coana Mitza la balci. Nu, stimati concetateni, nu avem nevoie sa ne aratati cat de patrioti sunteti, sunt altii mult-mult mai vrednici ce ar trebui sa apara pe sticla in a ne dezvalui emotiile,sentimentele,trairile si mandria de a fi romani. Daca aveti impresia ca veti intra in istoria nationala reprezentata de aceste timpuri va asigur ca aveti un loc foarte sigur :) in istoria nationala a grotescului.

  Dumnezeu sa binecuvanteze ROMANIA.

MISTERUL DE LA DEALEY PLAZA

  S-a scurs jumatate de secol, de cand planeta a fost literalmente zguduita in urma asasinarii presedintelui Kennedy. Numeroase vehiculari s-au facut de-a lungul timpului legate de aceasta moarte dramatica, care mai de care, unele pertinente altele fanteziste ramanand suficiente si pentru zona ridicolului.
  Cert este, ca la 22 noiembrie 1963 America dar si restul planetei, ma hazardez sa spun, a pierdut nu atat un presedinte charismatic ori un politician vizionar care a intrezarit ca globalizarea si Noua Ordine Mondiala erau si in timp au devenit fortele ce conduc si corup actualul establishment global. Kennedy a avut curajul sa lupte cu acea elita reprezentata de complexul militar-industrial, de care inclusiv conservatorul presedinte anterior, recte Einsenhower, cerea a se tine cont de forta si puterea ei in viitor.
   Sunt in asentimentul a milioane si milioane de cetateni ai planetei care, nu au cazut "prada" simulacrului condus de procurorul-general de atunci...Waren, unde ne-a fost vanduta povestea unicului atentator, singuratic,neinteles si simpatizant comunist. Nu stimabililor, Kennedy nu a fost victima unui neinteles...el a fost victima propriei sale indrazneli de a se opune fortei sistemului obladuita de serviciile secrete din care faceau parte complexul mai sus pomenit, cot la cot cu marea finanta de pe Wall-Street, ce-si simteau amenintate interesele globale...de catre acest neavenit  pe...Pennsylvania Avenue.
   Oricat de mult se straduie guvernul Statelor Unite in prezent dar si de-a lungul acestor decenii de a convinge ca L.H.Oswald a comis-o de unul singur...e o certitudine ca, precum in celebrul serial "X files" -adevarul e dincolo de noi.
  Actualmente, cand dovezile sunt din ce in ce mai evidente, ca la mijloc a fost un complot, important este pentru generatia de azi in a invata din aceasta drama ca, acea Kabbala oculta ce NE conduce din spatele usilor inchise...nu trebuie sa mai fie lasata sa ne foloseasca pe post de sclavi moderni, vanzandu-ne o fericire iluzorie.
  Astfel, stau si cuget carei doctrine sa-i dam dreptate pe termen mediu in viitorul de langa noi?

   Atunci, la Dealey Plaza a murit nu un om, ci o speranta, speranta ca SISTEMUL nu va invinge. Oare atat de slaba e actuala generatie?

SPIRITUALITATE CHINEZA

   Navodul este o unealta de prins peste. De cum e prins pestele, navodul este dat uitarii. Plasa este o unealta de prins iepuri. De cum e prins iepurele, plasa e data uitarii. Vorba este o unealta de prins idei. De cum e prinsa ideea, vorba este data uitarii. Cum sa-l gasesc pe omul care a dat uitarii vorbele si sa stau de vorba cu el?
                                                                                   ZHUANG ZI, filosof chinez aprox.369-286 i.e.n.

UN EROU APROAPE CENTENAR

  O coincidenta, stranie as putea spune, mi-a fost dat sa mi se intample azi.Despre ce este vorba, va voi relata in urmatoarea poveste. De cateva luni bune am urmarit nenumarate documentare despre ultima conflagratie mondiala. Fie bataliile din Pacific, Africa de Nord, Europa de Vest si bineinteles Frontul de Rasarit, care a fost cel mai dur si in acelasi timp plin de cruzime.
  Stalingradul, ca batalie, probabil ca a fost cea mai teribila in tot razboiul. Iesisem azi pentru a face niste fotografii cu o achizitie recenta, cand strania coincidenta se produse. Tocmai trecea pe langa mine un veteran de razboi...insigna din piept l-a tradat. Il rog sa-mi dea voie pentru a-l imortaliza, unde din vorba-n vorba imi spune ca a fost pe front la Stalingrad.
  Ei bine in acest punct incepe povestea. Veteranul meu, ce mai are 6 ani si va deveni centenar, volubil nevoie mare, fu de acord sa-l prind in cadru, dupa care si-a vazut de drum. Rumegand putin situatia, in cursul dupa-amiezii, m-am hotarat sa-i fac o vizita...ce mai, omul a trait pe viu ororile Stalingradului.
  Era in februarie 1941 cand venerabilul Miclo Ioan nascut pe 26 decembrie 1919 a fost incorporat la Alba-Iulia in Divizia 20, Regimentul 91 infanterie unde a facut scoala auto la Batalionul 3 moto.A trecut pe la Campina si pe la Roman si ulterior invaziei naziste in Uniunea Sovietica ajunge la Odessa. Aici cunoaste doua familii, una vorbea maghiara iar cealalta ebraica. Pentru ca ofensiva mergea tot mai spre est, finalmente atinge periferiile Stalingradului. Fiind sofer a facut numeroase transporturi in stepa kalmuca spre Caucaz, trecand pe la cotul Donului adeseori. Invatand limba rusa apreciabil, i-a fost de un real folos de-a lungul campaniei. Amintirile pareau suficient de vii...drept dovada mi-a relatat cum romanii erau destul de generosi cu populatia civila rusa, contrastand cu duritatea celei naziste, ori cum le-au cazut in prizonierat doua membre ale armatei rosii, care plangeau crezand ca vor fi ucise de catre romani. Adeseori conflictele cu germanii se acutizau din varii motive, insa pentru mine a fost atat de fascinant sa aud totul din gura unui martor ocular al evenimentelor. Cu lacrimi in ochi, mi-a spus cum au cazut aproape 100 000 de romani pentru eliberarea Basarabiei. Insa mult mai multe erau cele nespuse, dar pe care le simteam ca zac intransul. Odata cu contraofensiva sovietica, degringolada retragerii spre Don l-a prins totusi intr-o situatie favorabila. Chiar temutii partizani l-au "protejat", zicandu-i : Vanea, pentru ca ai ajutat civilii nostri, du-te pe Don in jos nu spre cotul lui, ajungand sa se salveze in aceeasi stepa kalmuca. Ajungand la Nistru a trait cruzimea reincercarii antonesciene de contraofensiva, insa sprijinul in tancuri, aviatie din partea germana a lipsit cu desavarsire. Ii simt din nou tremendo-ul vocii, cand imi spune cum generalul Sergheevici, comandantul diviziei sale s-a sinucis, iar el avea o buna apreciere din parte generalului pe care adesea il transporta. Incercarea contraofensivei trebuia sa fie undeva la Razboieni. Fiind atat de indepartate in timp, evenimentele, simt o oarecare confuzie...uneori. Ziua de 23 august 1944 l-a gasit in permisie, acasa. Dupa ruperea aliantei cu Germania, nemtii au devenit furiosi si cruzi. In toata campania si in est si spre vest era in cursa zi lumina. Pe front spre vest, cel mai departe a ajuns la Dej, zicandu-mi Ungaria...deoarece era teritoriu luat samavolnic. In ianuarie 45 este lasat la vatra, deoarece toate contingentele mai vechi de 3 ani au intrat sub incidenta acestei decizii. Inclusiv masina, captura de razboi de la germani, a predat-o rusilor ca sa se vada mai repede pe meleagurile natale.
  In perioada combatanta a primit medaliile "Barbatie si Credinta" clasa a doua si a treia, medalia "Pentru eliberarea Basarabiei" avand in total 8 medalii si nenumarate Diplome de Onoare, cum ar fi cea cu semnatura presedintelui Iliescu, "Crucea Comemorativa" a celui de-al doilea razboi mondial. Este cetatean de onoare al municipiilor Beius si Oradea, membru in Asociatiile Nationala, Judeteana si Locala a Veteranilor de Razboi.
  Aceasta ar fi povestea mea...a coincidentei stranii...adica tot urmarind grozaviile razboiului sa ajung sa cunosc un EROU al sau.
   Plutonierului Adjutant in rezerva Miclo Ioan, acum la aproape 94 ani, ii multumesc ca mi-a oferit prilejul sa   ascult intamplari de pe frontul rasaritean.
 Sanatate si sa ciocnesc un pahar de sampanie cu domnia sa la Craciunul din 2019.