In curand, mai explicit in luna ce vine, daca memoria nu ma insala, in data de 18 iunie se va implini una suta ani de la izbucnirea primei conflagratii mondiale sau Marele Razboi cum il definea presa vremii.
Facand un arc peste timp, revenind la zilele noastre, in contextul international, mai explicit european, situatia geo-politica pastreaza anumite similitudini... bine, vagi de suprafata, insa o anumita substanta transpare. Dincolo de acutizarea conflictului din Ucraina, tara artificiala, care la un moment dat va pierde provinciile rasaritene, fiind un dat istoric, recentele alegeri pentru Parlamentul European ma pun serios pe ganduri. Vazand invazia euroscepticilor, cu care sunt de acord, insa pe cu totul alte coordonate, deoarece cei ce au votat contra Europei, sunt cei ce au pierdut huzurul traiului pe credit a ultimelor decenii, pe cand perspectiva mea este de cu totul alta natura... natura slugii fata de stapan, mai explicit faptul ca ma simt locuitorul acelui bantustan neo-colonialist unde vesticul isi plaseaza surplusul de bunuri, mai mult tragand si mutanta Ucraina intr-o " tara a bunastarii promise " dar vai... biet popor nu intelegi ca-ti vinzi independenta si suveranitatea in fata samsarilor vestici pentru o coaja de paine.
Vorbind despre acel context din vara lui 1914, iau putin in discutie zdrobitorul esec al dreptei romanesti in fata celui mai parsiv, istoriceste vorbind, partid. Mi-aduc aminte de Germania interbelica, unde lupta se dadea intre comunisti si nazisti iar PSD-ul german era la mijloc, si ca sa vedeti cat de parsiv era privit acest partid, comunistii germani au preferat sa vada ascensiunea nazista la putere in regimul de la Weimar, decat sa voteze cu acest detestat PSD. Revenind pe taramurile noastre, nu pot sa calific acest popor decat schizoid, altminteri nu pot concepe ca dupa o guvernare execrabila de peste doi ani, sa vad doar fabrici inchise, investitii straine sau autohtone la limita invizibilului, in rest taxe si suprataxe, cresteri de accize pe alcool, tutun si benzina ce tin un buget supradimensionat in sfera salariatilor bugetari ce au devenit un fel de stipendiari ai statului. Nu sunt un adept al dreptei, chiar deloc, caci pana la urma chiar nu fac diferenta intre acesti jucatori perfizi ai scenei politice, viziunea mea marxista imi ofera perspectiva privirii din exterior a acestor partide eminamente burgheze, ce nu au nimic in comun cu clasele defavorizate, cu agricultorii ce practica si acum cultivarea pamantului ca in timpurile lui Hristos, ori muncitori cu salarii de mizerie... cunosc nenumarati ce au venituri sub 180 euro pe luna. Privind afisele electorale, toate vorbeau de Europa, de bunastare ( probabil a lor, a alesilor ) caci in rest, dezolare si mai dureros nepasare. Ma intreb ce sens are sa se discute despre aderarea la zona euro, cand avem acest nivel de salarizare ? Cum spunea Lenin la un moment dat, cu cat e mai rau cu atat mai bine, asa gandesc si eu, deoarece doar speranta ca la momentul cand nivelul de trai va atinge cotele de avarie tipic Somaliei, probabil ca acest mult indurator popor, va intelege ca doar o noua ( de fapt veche ) oranduire sociala, va oferi echitate, va recupera prin nationalizare ce am oferit gratis Kabbalei internationale si societatea se va asana si aseza pe baze reale, nu cu talhari si tradatori de tara. Poate e mult de asteptat... dar poate ca mersul istoriei o va lua inaintea timpului...
Europa a intrat intr-un colaps, un fel de punct mort, asemanator cu perioada din urma cu un secol. Neincrederea intre natiuni, in institutiile europene, renasterea nationalismelor sau populisme in termenii actuali :), sunt tot atatea buline albe pentru regimul Putin, care devine tot mai puternic si aparator ale unor valori, gen familie, traditii si un stat puternic centralizat. Of course, globalizarea si interdependenta economica nu mai pot repeta evenimentele din 1914, dar... neincrederea e similara cu acele vremuri, imperiile sunt moarte, insa acum ele se nasc pe fundalul dominarii pietelor, un imperialism mai uman dar la fel de subversiv si de dominator, eventual numarul victimelor se va cuantifica in cati saraci a produs si nu cati morti.
Nu sunt nici pesimist, nici optimist ci in cel mai bun caz realist... insa ce vad pe meleagurile noastre, nu-mi miroase a bine, iar cine spune ca romanii sunt nostalgici dupa Ceausescu, nu intelege ca nostalgia e un realism a unui regim, nu a unei persoane, si pana la urma realismul acelui regim, mai corect de sute de ori decat acest simulacru numit democratie, este acea oranduire ce punea profesorul la locul lui de respect in societate, iar dobitocul... chiar cu bani era un arlechin social.
Vai tie biata Europa... probabil acum cu ascensiunea extremei drepte in Franta, Britannia etc, ai sa simti cum baierele cutitului iti sfasie carnea ce intrase in putrefactie... nu vad nicio luminita la capatul tunelului...
Wednesday, May 28, 2014
Friday, May 16, 2014
SATELITII BUCLUCASI
O analiza recenta a unui " interpret " politico-militar, a inoculat Vocii Rusiei ( post de radio ), de a pune intrebarea oarecum fireasca, ce cauze au facut ca armata ucraineana sa nu lupte pentru Crimeea? Intrand intr-o profunzime a unor problematici ale complexului militar industrial rusesc, se specifica, dat fiind faptul ca Rusia a renuntat la anumite contracte de export de tehnica militara, mai explicit blindate, contracte de ordinul catorva miliarde de dolari, onorarea acestor contracte a fost preluata, datorita multor similitudini de caracteristici tehnice, de industria de resort din Ucraina.
Aici incepe jocul hazardului, ce a dus la escaladarea si la reintoarcerea ulterioara a Crimeei la trupul Maicii Rusiei. La Harkov, in uzina Malisev, Ucraina putea incepe productia acelor blindate, destinate pietelor la care tocmai renuntase partea ruseasca. Dat fiind ca uzina dispune de capacitati derizorii de productie, un concurs de imprejurari destul de similar Romaniei, in care generali corupti sunt obedienti sau incuscriti cu ministrii apararii din Ucraina, s-a intamplat un lucru uimitor pentru o minte occidentala, insa firesc acestei parti de Europa. Gandind la profituri rapide, ilicite si acoperite, acesti generali au transferat de la Corpul 6 Armata ucrainean, ce avea in paza zona sud-estica a Ucrainei, si care scriptic trona peste o mie de blindate, aproximativ trei sferturi din aceste blindate la umbra curtii uzinei din Harkov. Au fost demontate, dezasamblate, tratate anticoroziv... demontarea unor echipamente si inlocuirea cu altele pentru a fi viabile la export. In tot acest timp, presedintele Ianukovici, ce tocmai garanta anumite acorduri cu Rusia pentru un credit de 15 miliarde de dolari, jucase la doua capete, negociind pe ascuns si cu Occidentul. Dar soarta fiindu-i oarecum potrivnica, evenimentele de la Euromaidan escaladand continuu, astfel ca s-a simtit prins intre Scyla si Caribda. Vazand intr-o razbunare putiniana un pericol mai mare decat o lovitura sub centura la maidan din partea opozitiei, nemaifiind acoperit pe frontiera de rasarit si de sud est, de blindatele ce-si asteptau expedierea la export din curtea harkoveza, a fost nevoit sa ordone Corpului 13 Armata dispus pe partea vestica a tarii, sa se imbarce in trenuri si sa pornesca in " galop " spre zona de rasarit, ramasa in " fundul gol ". Aici intervin satelitii buclucasi ... deoarece Pentagonul cu a sa turma spatiala de sateliti spion a depistat manevra de la vest la est, insa necunoscand matrapazlacul de la uzina Malisev, au interpretat gresit crezand ca Ianukovici, urmareste un nou Tienanmen, adica duce tancurile contra poporului pe maidanul kievean. Gresita interpretare, iar mai mult, Pentagonul dovedindu-si maniera autocrata imperialista de a manageria, l-a somat pe bietul Ianukovici, ce se temea mai mult de lupul Putin decat de latratorii din Kiev, sa reincazarmeze trupele. Datorita acestei situatii, armata ucraineana din Crimeea probabil ca mai avea in dotare arcurile si sagetile tatarilor din zona, in cazul unei potentiale invazii rusesti. Nu a fost cazul.
Un alt aspect, nu doar demn de a fi luat in seama, ci chiar foarte important, este faptul ca per ansamblu moralul armatei ucraineene este execrabil, deoarece increderea in nou instaurata conducere emulata de pe Maidan, este egala cu zero, ce a numit comandanti zelosi dar slabi din punct de vedere militar, cu restante si intarzieri la plata soldei coroborat cu un dezinteres in a schimba tehnica militara depasita.
In tot acest timp, ca o coincidenta sau nu, unitati ale Armatei ruse, desfasurau exercitii si manevre militare in zona de frontiera spre Ucraina. Fiind in proximitatea Ucrainei, la momentul cand Ianukovici a fost nevoit sa-si ia talpasita, unitatile respective ale armatei rusesti, puteau trece " Rubiconul " si apoi ... Dumnezeu cu mila, ori ocupau in maniera Armatei Rosii, totul pana la Kiev, ori il sprijineau pe demisul presedinte sa revina in exercitarea functiei deoarece situatia din teren era de asa natura, incat trupele rusesti aveau mai multe optiuni. Ca nu au intervenit in nici un fel, ramane la jocul speculatiilor, cert este ca in Crimeea primii pasi i-au facut bastinasii, abia ulterior trupele rusesti deghizate au intins mana.
Undeva in umbra, isterica armata poloneza, care de secole duce o lupta surda din perspectiva catolica, contra Rusiei ortodoxe, astepta cu coltii de fier oferiti de umbrela NATO sa se napusteasca contra unei invazii reale rusesti, ce eminamente ducea la escaladarea unui conflict, care ma duce invariabil in zona lui Huntington, cea a conflictelor civilizatiilor.
Nu pot sa nu-mi exprim crezul in a afirma despre Polonia ca reprezinta acei " caini ai razboiului " care asteapta la cotitura o manevra ruseasca, deoarece ura viscerala poloneza vine din urma cu secole, cine cunoaste istoria nu uita rastignirea eroului national rus Taras Bulba, de catre catolicii polonezi, ori cele patru impartiri ulterioare ale Poloniei, mai ales intre germani si rusi, mortii de la Katyn ( probabil o razbunare stalinista tardiva a lui Bulba ) ori recentul caz al prabusirii aeronavei cu cvasi-intreaga clasa politica poloneza.
Cred ca reprezinta tot atatea motive, ca zazania sa fie aruncata din culise de aceasta Polonie, ce doreste sa se reafirme ca o putere zonala cum era acum cateva secole.
Aici incepe jocul hazardului, ce a dus la escaladarea si la reintoarcerea ulterioara a Crimeei la trupul Maicii Rusiei. La Harkov, in uzina Malisev, Ucraina putea incepe productia acelor blindate, destinate pietelor la care tocmai renuntase partea ruseasca. Dat fiind ca uzina dispune de capacitati derizorii de productie, un concurs de imprejurari destul de similar Romaniei, in care generali corupti sunt obedienti sau incuscriti cu ministrii apararii din Ucraina, s-a intamplat un lucru uimitor pentru o minte occidentala, insa firesc acestei parti de Europa. Gandind la profituri rapide, ilicite si acoperite, acesti generali au transferat de la Corpul 6 Armata ucrainean, ce avea in paza zona sud-estica a Ucrainei, si care scriptic trona peste o mie de blindate, aproximativ trei sferturi din aceste blindate la umbra curtii uzinei din Harkov. Au fost demontate, dezasamblate, tratate anticoroziv... demontarea unor echipamente si inlocuirea cu altele pentru a fi viabile la export. In tot acest timp, presedintele Ianukovici, ce tocmai garanta anumite acorduri cu Rusia pentru un credit de 15 miliarde de dolari, jucase la doua capete, negociind pe ascuns si cu Occidentul. Dar soarta fiindu-i oarecum potrivnica, evenimentele de la Euromaidan escaladand continuu, astfel ca s-a simtit prins intre Scyla si Caribda. Vazand intr-o razbunare putiniana un pericol mai mare decat o lovitura sub centura la maidan din partea opozitiei, nemaifiind acoperit pe frontiera de rasarit si de sud est, de blindatele ce-si asteptau expedierea la export din curtea harkoveza, a fost nevoit sa ordone Corpului 13 Armata dispus pe partea vestica a tarii, sa se imbarce in trenuri si sa pornesca in " galop " spre zona de rasarit, ramasa in " fundul gol ". Aici intervin satelitii buclucasi ... deoarece Pentagonul cu a sa turma spatiala de sateliti spion a depistat manevra de la vest la est, insa necunoscand matrapazlacul de la uzina Malisev, au interpretat gresit crezand ca Ianukovici, urmareste un nou Tienanmen, adica duce tancurile contra poporului pe maidanul kievean. Gresita interpretare, iar mai mult, Pentagonul dovedindu-si maniera autocrata imperialista de a manageria, l-a somat pe bietul Ianukovici, ce se temea mai mult de lupul Putin decat de latratorii din Kiev, sa reincazarmeze trupele. Datorita acestei situatii, armata ucraineana din Crimeea probabil ca mai avea in dotare arcurile si sagetile tatarilor din zona, in cazul unei potentiale invazii rusesti. Nu a fost cazul.
Un alt aspect, nu doar demn de a fi luat in seama, ci chiar foarte important, este faptul ca per ansamblu moralul armatei ucraineene este execrabil, deoarece increderea in nou instaurata conducere emulata de pe Maidan, este egala cu zero, ce a numit comandanti zelosi dar slabi din punct de vedere militar, cu restante si intarzieri la plata soldei coroborat cu un dezinteres in a schimba tehnica militara depasita.
In tot acest timp, ca o coincidenta sau nu, unitati ale Armatei ruse, desfasurau exercitii si manevre militare in zona de frontiera spre Ucraina. Fiind in proximitatea Ucrainei, la momentul cand Ianukovici a fost nevoit sa-si ia talpasita, unitatile respective ale armatei rusesti, puteau trece " Rubiconul " si apoi ... Dumnezeu cu mila, ori ocupau in maniera Armatei Rosii, totul pana la Kiev, ori il sprijineau pe demisul presedinte sa revina in exercitarea functiei deoarece situatia din teren era de asa natura, incat trupele rusesti aveau mai multe optiuni. Ca nu au intervenit in nici un fel, ramane la jocul speculatiilor, cert este ca in Crimeea primii pasi i-au facut bastinasii, abia ulterior trupele rusesti deghizate au intins mana.
Undeva in umbra, isterica armata poloneza, care de secole duce o lupta surda din perspectiva catolica, contra Rusiei ortodoxe, astepta cu coltii de fier oferiti de umbrela NATO sa se napusteasca contra unei invazii reale rusesti, ce eminamente ducea la escaladarea unui conflict, care ma duce invariabil in zona lui Huntington, cea a conflictelor civilizatiilor.
Nu pot sa nu-mi exprim crezul in a afirma despre Polonia ca reprezinta acei " caini ai razboiului " care asteapta la cotitura o manevra ruseasca, deoarece ura viscerala poloneza vine din urma cu secole, cine cunoaste istoria nu uita rastignirea eroului national rus Taras Bulba, de catre catolicii polonezi, ori cele patru impartiri ulterioare ale Poloniei, mai ales intre germani si rusi, mortii de la Katyn ( probabil o razbunare stalinista tardiva a lui Bulba ) ori recentul caz al prabusirii aeronavei cu cvasi-intreaga clasa politica poloneza.
Cred ca reprezinta tot atatea motive, ca zazania sa fie aruncata din culise de aceasta Polonie, ce doreste sa se reafirme ca o putere zonala cum era acum cateva secole.
Wednesday, May 14, 2014
LECTIE DE DUBLA MORALA
Prin anul 1983, presedintele SUA de atunci, Ronald Reagan, trimite armata in micul stat din Antile, Grenada, sub pretextul protectiei catorva sute de studenti americani aflati pe insula. Guvernul Grenadei cade, interventia americana pune capat unui mic experiment socialist deranjant pentru Casa Alba.
In octombrie 2001, coalitia internationala impotriva terorismului marsaluieste in Afganistan. SUA implica in actiunea militara statele membre ale NATO. Bilantul actiunii e halucinant : enorme pierderi materiale, abuzuri si coruptie , mii de morti militari si civili. Iar democratia afgana e doar un cuvant de import.
In martie 2003, fostul presedinte american George W. Bush incepe razboiul din Irak, pretextand ca Saddam Hussein ar fi ascuns arme de distrugere in masa, fapt care s-a dovedit neadevarat. Pentru interventia militara, SUA nu au avut mandat ONU, dar au fost sustinute de intregul Senat american.
" Washingtonul nu a reusit sa preia controlul in Ucraina in 2004, cu Revolutia Portocalie pe care a finantat-o. Potrivit asistentului secretarului de Stat Victoria Nuland, de la acest esec si pana acum, Washingtonul a investit cinci miliarde de dolari in Ucraina, pentru a produce agitatie in favoarea aderarii la UE. Aderarea la UE ar fi deschis Ucraina inapoiata economic jafului marilor bancheri occidentali si al marilor corporatii, dar scopul principal al Washingtonului este de a crea baze de rachete la granita Ucrainei cu Rusia si de a priva Rusia de baza navala de la Marea Neagra si de zona militaro-industriala din estul Ucrainei. Aderarea Ucrainei la UE ar insemna practic si o aderare la NATO " scrie Paul Craig Roberts, fost adjunct al secretarului american al Trezoreriei in timpul administratiei Reagan.
Au urmat Primaverile arabe, razboiul din Siria.
" Populatia din America si Europa este spalata pe creier, pentru a vedea ca problema pentru care se implica Washingtonul in Ucraina se datoreaza Rusiei... Oamenii informati ar trebui sa rada cand il aud pe secretarul de Stat John Kerry denuntand Rusia pentru " invadarea Ucrainei " si pentru " violarea dreptului international ". Kerry este ministrul de Externe al unei tari care a invadat Irakul, Afganistanul ,Somalia, a organizat lovitura de stat in Libia si a incercat sa indeparteze guvernul in Siria, a lovit populatia civila in Pakistan si Yemen... " scrie acelasi P. C. Roberts.
" Cred ca europenii, in primul rand germanii, de asemenea ma vor intelege. Lasati-ma sa va reamintesc ca, in cursul consultarilor politice cu privire la unificarea Estului cu Vestul Germaniei, ... unele natiuni care erau atunci si sunt si acum aliatii Germaniei, nu sprijineau ideea reunificarii. Cu toate astea, natiunea noastra a sustinut fara echivoc dorinta sincera si de neoprit a germanilor pentru unitate nationala. Sunt increzator ca nu ati uitat asta, si ma astept ca cetatenii Germaniei sa sprijine aspiratia rusilor, a Rusiei istorice, de a-si reface unitatea ", face si Vladimir Putin recurs la istorie.
Intradevar, opinia publica germana e impartita in privinta necesitatii unor sanctiuni internationale impotriva Rusiei, ca si in problema anexarii rusesti a peninsulei Crimeea, o arata cateva sondaje de opinie. Concluzia acestora este ca " la multi germani nu e inradacinata ideea apartenentei Crimeei la Ucraina, ci la Rusia". In plus, nemtii nu vor sa fie atrasi in conflictul din peninsula, cum au fost atrasi in cel din Afganistan.
" Poate ca germanii nu sunt toleranti fara rezerve ai Rusiei, insa ei au, in criza din Crimeea, adesea alta parere decat politicienii si reprezentantii mass-mediei ", scria Spiegel.de. In opinia lor, mai multe parti sunt vinovate de escaladarea situatiei " nu doar Rusia, ci si noul guvern ucrainean, dar si UE si SUA..
Se vorbeste despre un nou posibil Razboi Rece intre Est si Vest. Mai precis intre americani si rusi, caci Europa ezita, constienta de interesele sale economice si de pace durabila cu Federatia Rusa.
" Astazi, as vrea sa ma adresez oamenilor din Statele Unite ale Americii, oameni care, de la fondarea natiunii lor si adoptarea Declaratiei de Independenta au pus cu mandrie libertatea mai presus de toate. Dorinta rezidentilor Crimeei de a-si alege liber soarta nu este o astfel de valoare ? Va rugam sa ne intelegeti ". pluseaza Putin.
Paul Craig Roberts, care considera justificata incercarea Rusiei de a mentine Ucraina ca zona-tampon intre ea si Vest declara : " Washingtonul isi doreste rachete in Ucraina pentru a slabi forta de intimidare nucleara a Rusiei, reducand capacitatea Moscovei de a rezista hegemoniei americane, Doar trei tari mai stau in calea hegemoniei Washingtonului ; Rusia, China si Iranul. Iranul este incercuit de baze militare americane si are flota americana linga coasta. " Pivotarea " SUA in Asia anuntata de regimul Obana incearca sa incercuiasca China cu baze navale. Washingtonul incercuieste Rusia cu baze de lansare a rachetelor. Guvernele din Polonia si Cehia au fost platite, pentru a accepta rachete si radare care transforma aceste state-marioneta in tinte principale intr-un razboi nuclear... Atitudinea guvernelor europene pare sa fie " dupa mine, potopul !".
Vor americanii cu adevarat escaladarea acestui conflict ?
Nu toti, dar, in ceea ce-i priveste pe republicani, cu siguranta da. Acestia incearca prin orice mijloace sa-l decredibilizeze pe Barack Obama, prezentandu-l drept un presedinte de stat slab. Iar lobby-ul militarist din aripa republicana a Congresului american e foarte puternic. Astfel, un nou Razboi Rece ar fi pe placul acestora si a producatorilor de armament.
Totusi, " nu poti sa te napustesti asupra unei tari sub pretexte inventate, pentru a-ti impune propriile interese ". Declaratia apartine ministrului de Externe american John Kerry. Cata dreptate in spusele acestuia!
Dar, se intreba si Washington Post : " Suntem insa oare tocmai noi, americanii, indreptatiti sa dam public lectii de morala ? "
articol preluat de pe domeniul public
Tuesday, May 13, 2014
O LUNGA ASTEPTARE
De cel putin 15 ani, ma mistuie o idee, un gand care finalmente vad ca incepe sa dea roade si in acelasi timp sa deschida o noua pagina in relatiile internationale.
Am sustinut-o si o voi sustine mereu, fostele imperii europene, adevarati demoni si forte ale raului, si-au cladit bunastarea prin jaf, crima si genocid. Dincolo de retorica eticii protestante a muncii si succesului predestinat de Cel de Sus, acestea raman doar niste minciuni sfruntate. Nu, stimabililor, nu , deloc nu se justifica in a va clama bunastarea actuala prin munca sustinuta, ci in primul si in primul rand prin rapt, crima si minciuna convertirii salbaticilor la crestinism ( mai putin habsburg si otoman ). Astfel ca fostele imperii britanic, francez, spaniol, olandez, portughez, habsburg si otoman vor veni rand pe rand la bara istoriei si vor plati, nu doar moral cat si material.
O stire destul de recenta, mi-a produs o placere similara unui castig substantial la loterie. Despre ce este vorba, va veti intreba, cu siguranta. O zona insignifianta la nivel global, a deschis aceasta cutie a Pandorei. Tarile minuscule din zona Caraibelor, reprezentand peste zece natiuni, reunite sub Comunitatea Statelor Caraibiene, au adoptat unanim un plan comun in zece puncte cerand compensatii de mai multe feluri. Aceste statulete au avut curajul si forta de a chema in instanta Marea Britanie, Spania, Franta, Olanda si Portugalia datorat mal praxisului lor de secole fata de aceste natiuni, cerand despagubiri pentru sclavia coloniala, fapt ce a dus ulterior la conditia actuala a acestor tari. In instanta se va cere scuze publice, anularea unor datorii si investitii pentru dezvoltarea regiunii. Gandul imi sare direct la celebra propozitie a lui Armstrong, cand pasind pe Luna formula : " un pas mic pentru mine, dar un pas mare pentru omenire "
Traversand oceanul si apropiindu-ma de tarisoara noastra, memoria imi aduce aminte ca doua imperii in ultimele sute de ani au supt din trupul celei ce la un moment dat, a devenit actuala Romanie. Ele sunt arhicunoscute, defunctele plagi ale istoriei otoman si austro-ungar. O precizare am de facut chiar in contextul actual al situatiei din regiune. Intamplarea face ca tocmai reciteam, impetuosul studiu " Diplomatia " al celebrului guru al politicii mondiale a ultimelor patru decade, recte Henry Kissinger unde negru pe alb o formulare a sa mi-a atras atentia. Intr-un context istoric al secolului nouasprezece, Rusia ( Imperiul Tarist ) retroceda Imperiului Otoman, retineti formularea , Basarabia. Deloc nu erau pomenite Principatele Romane, mai explicit Moldova... asadar retrocedarea se facea catre Turcia. Rezulta, printr-o logica infailibila ca Rusia nu a luat niciodata Basarabia de la Romania sau ascendenta provinciala Moldova, ci in jocul marilor puteri, otomanii au oferit o bucata din vastul lor imperiu altui imperiu. Astfel ca ma voi intreba permanent, cu ce e mai vinovata Rusia de alipirea de la 1812, decat Turcia care oferea fara echivoc o parte pe care o considera de facto ca parte otomana. Asa ca degeaba ne otaram catre un stat puternic, actuala Rusie, in loc sa acuzam musulmana si mai slaba Turcie de mal praxis. Caci intr-o interpretare in limitele logicii, chiar celei a bunului simt, nu vad deloc o vina mai mare Rusiei in detrimentul Turciei... si sa marsam ad absurdum pe aceasta retorica, cu Rusia ca inamic inplacabil, mostenit din istorie.
Sa duc mai departe aceasta idee a lungii asteptari. Deoarece Caraibele au avut curajul, si pe buna dreptate sa deschida in instanta acest proces, el trebuie preluat si dus mai departe de natiunile europene ce se simt in situatii asemanatoare sa nu zic similare. Degeaba, o multitudine dintre conationalii mei, strabatand falnica Viena, se minuneaza de fastul ei, neintelegand ca maretia ei se trage pe spuza exploatarii inaintasilor lor ( conationali ), astfel ca bunul simt va prevala, iar intr-o zi Austria va plati , cum va plati si Turcia, caci jocul inexorabil al istoriei va pune fata in fata criminalii si victimele, ca intr-un fel de judecata de apoi... dar in fata instantelor pamantene, deoarece jocul prevalent al umanitatii nu va putea ascunde la infinit mizeria lasata in urma de fostele imperii. Multi poate vor zambi, dar asa cum spune proverbul chinezesc, ca o infima fisura in maretul baraj, pe unde un firicel nevazut de apa se strecoara, la un moment dat va narui impozantul baraj, actualmente inca nu intrezarim valul istoriei, dar intr-un viitor nu foarte indepartat, toti acesti monstri mefistofelici ai istoriei se vor prezenta la bara... deoarece glasul istoriilor trecute reverbereaza in inimile celor ce au simtit asuprirea. ( aici pot adauga si nefasta Biserica Catolica )
Am convingerea ca actuala generatie, va fi martora a faptul ca va exista precedentul Caraibean, ce va constitui regula si nu exceptia.
Am sustinut-o si o voi sustine mereu, fostele imperii europene, adevarati demoni si forte ale raului, si-au cladit bunastarea prin jaf, crima si genocid. Dincolo de retorica eticii protestante a muncii si succesului predestinat de Cel de Sus, acestea raman doar niste minciuni sfruntate. Nu, stimabililor, nu , deloc nu se justifica in a va clama bunastarea actuala prin munca sustinuta, ci in primul si in primul rand prin rapt, crima si minciuna convertirii salbaticilor la crestinism ( mai putin habsburg si otoman ). Astfel ca fostele imperii britanic, francez, spaniol, olandez, portughez, habsburg si otoman vor veni rand pe rand la bara istoriei si vor plati, nu doar moral cat si material.
O stire destul de recenta, mi-a produs o placere similara unui castig substantial la loterie. Despre ce este vorba, va veti intreba, cu siguranta. O zona insignifianta la nivel global, a deschis aceasta cutie a Pandorei. Tarile minuscule din zona Caraibelor, reprezentand peste zece natiuni, reunite sub Comunitatea Statelor Caraibiene, au adoptat unanim un plan comun in zece puncte cerand compensatii de mai multe feluri. Aceste statulete au avut curajul si forta de a chema in instanta Marea Britanie, Spania, Franta, Olanda si Portugalia datorat mal praxisului lor de secole fata de aceste natiuni, cerand despagubiri pentru sclavia coloniala, fapt ce a dus ulterior la conditia actuala a acestor tari. In instanta se va cere scuze publice, anularea unor datorii si investitii pentru dezvoltarea regiunii. Gandul imi sare direct la celebra propozitie a lui Armstrong, cand pasind pe Luna formula : " un pas mic pentru mine, dar un pas mare pentru omenire "
Traversand oceanul si apropiindu-ma de tarisoara noastra, memoria imi aduce aminte ca doua imperii in ultimele sute de ani au supt din trupul celei ce la un moment dat, a devenit actuala Romanie. Ele sunt arhicunoscute, defunctele plagi ale istoriei otoman si austro-ungar. O precizare am de facut chiar in contextul actual al situatiei din regiune. Intamplarea face ca tocmai reciteam, impetuosul studiu " Diplomatia " al celebrului guru al politicii mondiale a ultimelor patru decade, recte Henry Kissinger unde negru pe alb o formulare a sa mi-a atras atentia. Intr-un context istoric al secolului nouasprezece, Rusia ( Imperiul Tarist ) retroceda Imperiului Otoman, retineti formularea , Basarabia. Deloc nu erau pomenite Principatele Romane, mai explicit Moldova... asadar retrocedarea se facea catre Turcia. Rezulta, printr-o logica infailibila ca Rusia nu a luat niciodata Basarabia de la Romania sau ascendenta provinciala Moldova, ci in jocul marilor puteri, otomanii au oferit o bucata din vastul lor imperiu altui imperiu. Astfel ca ma voi intreba permanent, cu ce e mai vinovata Rusia de alipirea de la 1812, decat Turcia care oferea fara echivoc o parte pe care o considera de facto ca parte otomana. Asa ca degeaba ne otaram catre un stat puternic, actuala Rusie, in loc sa acuzam musulmana si mai slaba Turcie de mal praxis. Caci intr-o interpretare in limitele logicii, chiar celei a bunului simt, nu vad deloc o vina mai mare Rusiei in detrimentul Turciei... si sa marsam ad absurdum pe aceasta retorica, cu Rusia ca inamic inplacabil, mostenit din istorie.
Sa duc mai departe aceasta idee a lungii asteptari. Deoarece Caraibele au avut curajul, si pe buna dreptate sa deschida in instanta acest proces, el trebuie preluat si dus mai departe de natiunile europene ce se simt in situatii asemanatoare sa nu zic similare. Degeaba, o multitudine dintre conationalii mei, strabatand falnica Viena, se minuneaza de fastul ei, neintelegand ca maretia ei se trage pe spuza exploatarii inaintasilor lor ( conationali ), astfel ca bunul simt va prevala, iar intr-o zi Austria va plati , cum va plati si Turcia, caci jocul inexorabil al istoriei va pune fata in fata criminalii si victimele, ca intr-un fel de judecata de apoi... dar in fata instantelor pamantene, deoarece jocul prevalent al umanitatii nu va putea ascunde la infinit mizeria lasata in urma de fostele imperii. Multi poate vor zambi, dar asa cum spune proverbul chinezesc, ca o infima fisura in maretul baraj, pe unde un firicel nevazut de apa se strecoara, la un moment dat va narui impozantul baraj, actualmente inca nu intrezarim valul istoriei, dar intr-un viitor nu foarte indepartat, toti acesti monstri mefistofelici ai istoriei se vor prezenta la bara... deoarece glasul istoriilor trecute reverbereaza in inimile celor ce au simtit asuprirea. ( aici pot adauga si nefasta Biserica Catolica )
Am convingerea ca actuala generatie, va fi martora a faptul ca va exista precedentul Caraibean, ce va constitui regula si nu exceptia.
Sunday, May 11, 2014
9 MAI
An de an Europa alaturi de Statele Unite, sarbatoresc Ziua Victoriei, contra Germaniei naziste, eveniment vechi de 69 de ani.
Insa aceiasi sarbatoare, cand e sarbatorita la Moscova, are o alta amplitudine, o alta denumire, mai explicit Marele Razboi de Aparare a Patriei si pe buna dreptate a fost asa, deoarece Hitler in a sa lucrare " Mein Kampf " spunea explicit despre teritoriul Uniunii Sovietice, ca reprezinta Lebensraum sau spatiul vital, in acceptiunea sa, adica locul in care natiunea germana urma sa se extinda teritorial pentru a putea oferi un spatiu de locuit numeroasei natiuni in crestere. Astfel ca, Germania cand a luptat in vest, a dus doar un razboi de cuceriri, insa pe cel purtat in est il considera unul de decimare, deoarece urmarea decimarea maretei natiuni sovietice si popularea cu elementul german, arian.
Am urmarit filmarea evenimentului din urma cu doua zile ce a avut loc la Moscova, si cu toate ca imperialismul occidental a fost din nou la " inaltime " stipuland ca Rusia doreste sa-si reafirme gloria si sa-si incoarde muschii prin desfasurarea de forte pe care au etalat-o in Krasnaya Ploschead ( Piata Rosie ), evenimentul cred ca pastreaza linia traditionala a casei, deoarece din epoca sovietica am convingerea ca evenimentele s-au desfasurat dupa aceiasi organigrama. Oricum, cand ai certitudinea, bine, actualmente de domeniul istoric, ca te-ai salvat din pragul extinctiei ca popor, deoarece asta era intentia nazista, e firesc ca dupa cele aproximativ 20 de milioane de vicitme ale flagelului, evenimetul sa fie marcat an de an cu fast, glorie si aduceri aminte a celor ce nu au fost la aniversara deoarece se aflau doar in Pantheonul national al celor ce murisera pentru apararea fiintei nationale.
Nu-mi ramane nimic de facut, decat de a atentiona glorioasele tari vestice, ca daca ar fi avut parte de evenimente la fel de dramatice si cu victime la fel de numeroase, fastul ar fi fost cel putin la fel de grandios, insa e firesc ca daca nu te-a lovit urgia, sa stii sa dai cu vorbe despre o alchimie pe care doar cei ce au trecut prin evenimente o cunosc si pot sa simta. E la fel de impresionant ca oricand, sa vezi acei veterani plini de medalii, care la varsta pe care o au simt ca tara nu i-a uitat, ca sunt parte din sufletul ei.
Pentru noi ca romani, in cele mai multe lucrari despre razboi, si vorbesc de cele actualizate, exact acei aliati pe care tot ii invocam, adulam si preamarim, nu ne recunosc calitatea cobeligeranta de rapunere a balaurului teuton, insa stim sa le tinem isonul constant, cu toate ca in concertul natiunilor ni se rezerva calitatea de stat obedient Germaniei naziste, iar trupelor ce au eliberat Ungaria cot la cot cu Armata Rosie pana in Cehia nu doar ca nu sunt mentionate dar moartea unora chiar si memoria lor e intinata, tocmai prin nerecunoasterea calitatii cobeligerante.
Aceasta zi va ramane oricum un simbol al puterii, al coeziunii in fata armaghedonului, iar suferinta, indurarea fac din acest popor rus, un exemplu al tariei si al unicitatii in fata tavalugului, dar si un exemplu pentru cei care cred azi intr-o alianta de popoare obosite si blazate, care in neghiobia lor cred ca ar putea strivi forta ursului rusesc.
filmarea cu defilarea din 9 Mai 2014 de la Moscova, se poate vizualiza pe youtube.
Insa aceiasi sarbatoare, cand e sarbatorita la Moscova, are o alta amplitudine, o alta denumire, mai explicit Marele Razboi de Aparare a Patriei si pe buna dreptate a fost asa, deoarece Hitler in a sa lucrare " Mein Kampf " spunea explicit despre teritoriul Uniunii Sovietice, ca reprezinta Lebensraum sau spatiul vital, in acceptiunea sa, adica locul in care natiunea germana urma sa se extinda teritorial pentru a putea oferi un spatiu de locuit numeroasei natiuni in crestere. Astfel ca, Germania cand a luptat in vest, a dus doar un razboi de cuceriri, insa pe cel purtat in est il considera unul de decimare, deoarece urmarea decimarea maretei natiuni sovietice si popularea cu elementul german, arian.
Am urmarit filmarea evenimentului din urma cu doua zile ce a avut loc la Moscova, si cu toate ca imperialismul occidental a fost din nou la " inaltime " stipuland ca Rusia doreste sa-si reafirme gloria si sa-si incoarde muschii prin desfasurarea de forte pe care au etalat-o in Krasnaya Ploschead ( Piata Rosie ), evenimentul cred ca pastreaza linia traditionala a casei, deoarece din epoca sovietica am convingerea ca evenimentele s-au desfasurat dupa aceiasi organigrama. Oricum, cand ai certitudinea, bine, actualmente de domeniul istoric, ca te-ai salvat din pragul extinctiei ca popor, deoarece asta era intentia nazista, e firesc ca dupa cele aproximativ 20 de milioane de vicitme ale flagelului, evenimetul sa fie marcat an de an cu fast, glorie si aduceri aminte a celor ce nu au fost la aniversara deoarece se aflau doar in Pantheonul national al celor ce murisera pentru apararea fiintei nationale.
Nu-mi ramane nimic de facut, decat de a atentiona glorioasele tari vestice, ca daca ar fi avut parte de evenimente la fel de dramatice si cu victime la fel de numeroase, fastul ar fi fost cel putin la fel de grandios, insa e firesc ca daca nu te-a lovit urgia, sa stii sa dai cu vorbe despre o alchimie pe care doar cei ce au trecut prin evenimente o cunosc si pot sa simta. E la fel de impresionant ca oricand, sa vezi acei veterani plini de medalii, care la varsta pe care o au simt ca tara nu i-a uitat, ca sunt parte din sufletul ei.
Pentru noi ca romani, in cele mai multe lucrari despre razboi, si vorbesc de cele actualizate, exact acei aliati pe care tot ii invocam, adulam si preamarim, nu ne recunosc calitatea cobeligeranta de rapunere a balaurului teuton, insa stim sa le tinem isonul constant, cu toate ca in concertul natiunilor ni se rezerva calitatea de stat obedient Germaniei naziste, iar trupelor ce au eliberat Ungaria cot la cot cu Armata Rosie pana in Cehia nu doar ca nu sunt mentionate dar moartea unora chiar si memoria lor e intinata, tocmai prin nerecunoasterea calitatii cobeligerante.
Aceasta zi va ramane oricum un simbol al puterii, al coeziunii in fata armaghedonului, iar suferinta, indurarea fac din acest popor rus, un exemplu al tariei si al unicitatii in fata tavalugului, dar si un exemplu pentru cei care cred azi intr-o alianta de popoare obosite si blazate, care in neghiobia lor cred ca ar putea strivi forta ursului rusesc.
filmarea cu defilarea din 9 Mai 2014 de la Moscova, se poate vizualiza pe youtube.
Thursday, May 8, 2014
O PERSPERCTIVA SOCIOLOGICA DESPRE ROMANIA
Citisem nu demult un indrumar al utilizarii limbajului sociologic. Ce ma nedumerea si in acelasi timp era frapant, o constituia distanta aproape astronomica, intre termenii ce defineau anumite valori ale societatii, in special americane si de ce avem parte noi, in Romania.
Mai explicit, termenului status, care in acceptiunea sociologului Max Weber este similar cu notiunea de prestigiu, imbraca intr-o paradigma sociologica mai multe forme; de la status alocat la cel situational, principal ori socioeconomic.
Conform modelului socioeconomic, prestigiul ocupational merge de la nivelul de studii trecand prin avere si venit. Ei, intrand in jungla societatii romanesti, nedumerirea mea este ca, modele ce functioneaza sau definesc societatea americana, la noi nu doar ca sunt la antipozi, ci mai mult parca sfideaza tiparul definitoriu. Totul de o anvergura, si la o scara ce m-au silit :) sa incerc sa incropesc aceasta mica perspectiva vis-a-vis de un aspect al realitatii sociale romanesti.
Astfel, nu pot sa-mi explic cum modelul sau tiparul, in societatea noastra functioneaza invers proportional. Asadar, daca prestigiul ocupational defineste valoarea unui om si ii dau acel status socioeconomic datorat in primul rand studiilor ceea ce firesc ar trebui sa se reflecte in avere si venit, paradigma este rasturnata covarsitor in societatea noastra, cand vezi indivizi cu studii de nivel rudimentar, cu apucaturi grobiene posesori de averi colosale si venituri consistente ce mai mult au parte si de un respect total nejustificat si un status nu doar ascendent pe scara sociala, cat acceptarea mai mult sau mai putin tacita a anumitor parti ce formeaza corpusul elitei romanesti.
Cum se poate explica, vorbind despre indivizi gen George Becali, sa aiba parte de o reflectare de o magnitudine nefireasca in mass-media, sa ii fie recunoscut un status socioeconomic nu prin nivelul studiilor sau prestigiul ocupational ( oier la origine ) ci strict prin nivelul averii si venitului. Fireste, specimenul reprezinta doar partea vazuta a aisbergului, deoarece cu cat s-ar sedimenta in jos pe o scala a expunerii, gasim mii de exemple similare. Asadar tiparul sociologic american, este total rasturnat in varianta sa exotica romaneasca.
O alta rasturnare a paradigmei, am constatat-o in perpetuarea la nivel de caste a unor profesii ce necesita, in opinia mea, talent, chemare, unicitate si valoare. Nimic nu ma nedumireste mai mult sa constat ca progeniturile unor farmacisti, avocati, arbitrii de fotbal, doar cateva exemple... fara sa aiba chemarea, valoarea, placerea si probabil flerul pentru aceste ocupatii, covarsitor merg pe urmele parintilor practicand aceiasi profesie... si totul datorat aspectului pecuniar al job-ului prestat.
Bineinteles ca aceasta perspectiva reprezinta un aspect restrans din vastele problematici ale societatii romanesti in ansamblu, insa m-a surprins diferenta intre tiparul sociologic american si modelul romanesc.
Mai explicit, termenului status, care in acceptiunea sociologului Max Weber este similar cu notiunea de prestigiu, imbraca intr-o paradigma sociologica mai multe forme; de la status alocat la cel situational, principal ori socioeconomic.
Conform modelului socioeconomic, prestigiul ocupational merge de la nivelul de studii trecand prin avere si venit. Ei, intrand in jungla societatii romanesti, nedumerirea mea este ca, modele ce functioneaza sau definesc societatea americana, la noi nu doar ca sunt la antipozi, ci mai mult parca sfideaza tiparul definitoriu. Totul de o anvergura, si la o scara ce m-au silit :) sa incerc sa incropesc aceasta mica perspectiva vis-a-vis de un aspect al realitatii sociale romanesti.
Astfel, nu pot sa-mi explic cum modelul sau tiparul, in societatea noastra functioneaza invers proportional. Asadar, daca prestigiul ocupational defineste valoarea unui om si ii dau acel status socioeconomic datorat in primul rand studiilor ceea ce firesc ar trebui sa se reflecte in avere si venit, paradigma este rasturnata covarsitor in societatea noastra, cand vezi indivizi cu studii de nivel rudimentar, cu apucaturi grobiene posesori de averi colosale si venituri consistente ce mai mult au parte si de un respect total nejustificat si un status nu doar ascendent pe scara sociala, cat acceptarea mai mult sau mai putin tacita a anumitor parti ce formeaza corpusul elitei romanesti.
Cum se poate explica, vorbind despre indivizi gen George Becali, sa aiba parte de o reflectare de o magnitudine nefireasca in mass-media, sa ii fie recunoscut un status socioeconomic nu prin nivelul studiilor sau prestigiul ocupational ( oier la origine ) ci strict prin nivelul averii si venitului. Fireste, specimenul reprezinta doar partea vazuta a aisbergului, deoarece cu cat s-ar sedimenta in jos pe o scala a expunerii, gasim mii de exemple similare. Asadar tiparul sociologic american, este total rasturnat in varianta sa exotica romaneasca.
O alta rasturnare a paradigmei, am constatat-o in perpetuarea la nivel de caste a unor profesii ce necesita, in opinia mea, talent, chemare, unicitate si valoare. Nimic nu ma nedumireste mai mult sa constat ca progeniturile unor farmacisti, avocati, arbitrii de fotbal, doar cateva exemple... fara sa aiba chemarea, valoarea, placerea si probabil flerul pentru aceste ocupatii, covarsitor merg pe urmele parintilor practicand aceiasi profesie... si totul datorat aspectului pecuniar al job-ului prestat.
Bineinteles ca aceasta perspectiva reprezinta un aspect restrans din vastele problematici ale societatii romanesti in ansamblu, insa m-a surprins diferenta intre tiparul sociologic american si modelul romanesc.
Tuesday, May 6, 2014
In Japonia exista 2000 de restaurante Mc' Donalds's sau " Makudonarudo " ( in japoneza ), fiind cea mai mare filiala a companiei din afara SUA. Cica o fetita japoneza ajungand la Los Angeles, priveste in jur si observa un restaurant Mc' Donald's, o atentioneaza pe mama ei spunandu-i : " Uite, mama, exista Makudonarudo si in tara asta. "
un banc ce reflecta globalizarea.
un banc ce reflecta globalizarea.
GRESELI GLOBALE DE MARKETING
Reclama la Pepsi " Renaste alaturi de generatia Pepsi " a fost tradusa in chineza " Pepsi iti scoate din groapa stramosii "
Sloganul lui Frank Perdue pentru produsele de pui " Este nevoie de un barbat puternic pentru a pregati un pui fraged " a fost tradusa in spaniola " Este nevoie de un barbat excitat pentru a face un pui sa devina afectuos "
Numele de Coca-Cola a fost citit prima oara in China " Ke-kou-ke-la " care insemna " Musca mormolocul de ceara " sau, in functie de dilalect, " iapa umpluta cu ceara ". Ca urmare, compania a analizat 40.000 de caractere pentru a gasi echivalentul fonetic " Ko-kou-ko-le ", tradus ca " bucurie in gura ".
Atunci cand cei de la Parker au vrut sa introduca pixul pe piata Mexicului, au lansat reclama " Nu se va scurge in buzunarul dumneavoastra si nu va va face de rusine ". In locul acesteia, s-a tradus gresit " Nu se va scurge in buzunarul dumneavoastra si nu va va lasa gravida ".
Sloganul lui Frank Perdue pentru produsele de pui " Este nevoie de un barbat puternic pentru a pregati un pui fraged " a fost tradusa in spaniola " Este nevoie de un barbat excitat pentru a face un pui sa devina afectuos "
Numele de Coca-Cola a fost citit prima oara in China " Ke-kou-ke-la " care insemna " Musca mormolocul de ceara " sau, in functie de dilalect, " iapa umpluta cu ceara ". Ca urmare, compania a analizat 40.000 de caractere pentru a gasi echivalentul fonetic " Ko-kou-ko-le ", tradus ca " bucurie in gura ".
Atunci cand cei de la Parker au vrut sa introduca pixul pe piata Mexicului, au lansat reclama " Nu se va scurge in buzunarul dumneavoastra si nu va va face de rusine ". In locul acesteia, s-a tradus gresit " Nu se va scurge in buzunarul dumneavoastra si nu va va lasa gravida ".
Monday, May 5, 2014
EUROPARLAMENTARELE
Am fost partas zilele trecute la a vedea mai indeaproape mica si marea clasa politica, manifestandu-se in zona mea de bastina. Deoarece alegerile pentru Parlamentul European bat la usa, firesc actorii si simpatizantii lor politici au iesit la " atac ". Ce a iesit enorm de mult in evidenta... asta asa in ochii mei ca un observator din afara, a esichierului politic... era marea discrepanta intre alegatorul obisnuit, fie el din clasa de jos sau eventual medie si actori. De la limuzine, demne de un oras american, parfumuri fine ce emanau odorizant de la zeci de metri... insa acesti factori ii pot privi colaterali, ce m-a frapat intr-o suficienta masura era atitudinea.
Dincolo de zambete cu iz electoral, ori populisme ieftine, am regasit si... stupoare, intre multi participanti foarte tineri aroganta uneori desantata, iar a unor actori mai grizonati, plictis ori corvoada de a se afla in mijlocul gloatei. Chiar pareau unii, ca fac anumite favoruri ca se afla in multime, iar altii eventual cu o atitudine condescenta pozau intrun anume fel in acei dresori ce privesc blajin, poneiul cel dreseaza.
Arcul politic a fost suficient de bine prezent, chiar am zambit in sinea mea, cand simultan cei ce pana mai ieri formau alianta USL, se perindau prin multime gata-gata sa se calce in " picioare " :). Fiind un eveniment socio-istoric si de divertisment, deci o natura de un eclectism suficient, la fel si publicul avea natura sa originala si pestritza in acelasi timp. Privind lucrurile asa... prin prisma psihologiei maselor, realizam ca o manifestare de genul, poate incalzi spiritele si chiar ar fi un bun factor de propaganda electorala... insa fiind o manifestare publica nepartizanala, fiecare actor politic incerca sa-si traga spuza, astfel ca masa amorfa poate a ramas putin in ceata, eventual incercand sa vada din ce directie poate obtine un beneficiu ( un mic, o bere etc ).
Ca o ciudatenie :), total in afara subiectului, in timp ce scriu acest articol, tocmai am fost contactat de un institut de sondarea opiniei publice pe teme politice cu tinta europarlamentarele... ciudat si distractiv.
Ok, sa revin la oitze... ce doream sa reflect in aceste idei, este ca avand un timp de obsevatie si de analiza suficiente, imi intareau o idee mai veche, ca intre clasa politica romaneasca si popor liantul lipseste cu desavarsire. Ei reprezinta o autocratie, oligarhie sau mai bine zis cei ce au totul; putere, bani si glorie iar randasul are si el... nelinisti, asteptari, neimpliniri, angoase si privilegiul de a se plimba printre acesti extraterestri cu care in afara de aer nu imparte absolut nimic, deoarece privilegiatii merg in concedii unde palmasul are acces doar prin poze, conduc masini ce acelasi palmas le stie doar din reclame iar in rest case, conturi etc... doar Cel de Sus stie.
Nu-mi ramane de facut decat sa dezvalui gustul amar ce mi l-au lasat aceste procesiuni vazute mai indeaproape si sa duc mai departe lupta pentru singurul partid ce a fost, este si va fi al maselor celor oropsiti.
Dincolo de zambete cu iz electoral, ori populisme ieftine, am regasit si... stupoare, intre multi participanti foarte tineri aroganta uneori desantata, iar a unor actori mai grizonati, plictis ori corvoada de a se afla in mijlocul gloatei. Chiar pareau unii, ca fac anumite favoruri ca se afla in multime, iar altii eventual cu o atitudine condescenta pozau intrun anume fel in acei dresori ce privesc blajin, poneiul cel dreseaza.
Arcul politic a fost suficient de bine prezent, chiar am zambit in sinea mea, cand simultan cei ce pana mai ieri formau alianta USL, se perindau prin multime gata-gata sa se calce in " picioare " :). Fiind un eveniment socio-istoric si de divertisment, deci o natura de un eclectism suficient, la fel si publicul avea natura sa originala si pestritza in acelasi timp. Privind lucrurile asa... prin prisma psihologiei maselor, realizam ca o manifestare de genul, poate incalzi spiritele si chiar ar fi un bun factor de propaganda electorala... insa fiind o manifestare publica nepartizanala, fiecare actor politic incerca sa-si traga spuza, astfel ca masa amorfa poate a ramas putin in ceata, eventual incercand sa vada din ce directie poate obtine un beneficiu ( un mic, o bere etc ).
Ca o ciudatenie :), total in afara subiectului, in timp ce scriu acest articol, tocmai am fost contactat de un institut de sondarea opiniei publice pe teme politice cu tinta europarlamentarele... ciudat si distractiv.
Ok, sa revin la oitze... ce doream sa reflect in aceste idei, este ca avand un timp de obsevatie si de analiza suficiente, imi intareau o idee mai veche, ca intre clasa politica romaneasca si popor liantul lipseste cu desavarsire. Ei reprezinta o autocratie, oligarhie sau mai bine zis cei ce au totul; putere, bani si glorie iar randasul are si el... nelinisti, asteptari, neimpliniri, angoase si privilegiul de a se plimba printre acesti extraterestri cu care in afara de aer nu imparte absolut nimic, deoarece privilegiatii merg in concedii unde palmasul are acces doar prin poze, conduc masini ce acelasi palmas le stie doar din reclame iar in rest case, conturi etc... doar Cel de Sus stie.
Nu-mi ramane de facut decat sa dezvalui gustul amar ce mi l-au lasat aceste procesiuni vazute mai indeaproape si sa duc mai departe lupta pentru singurul partid ce a fost, este si va fi al maselor celor oropsiti.
Sunday, May 4, 2014
O NOUA DESCALECARE RUSEASCA
Citisem, in urma cu ceva timp, o carte a unei importante voci din mass-media americana, Parag Khanna ( dar si in mediul acamedic ), printre altele articole in The New-York Times ori Financial Times, invitat la emisiuni ale CNN ori alte posturi de televiziune de pe mapamond. Ce mai, o voce la nivelul formarii conceptiei despre establishmentului american. In a sa lucrare " Lumea a doua ", facea o prezentare de ansamblu la nivel global despre ce ar reprezenta si cine anume se incadreaza, ca tara, in aceasta lume, mai mult luand ca reper dinamica orientativa a acestor tari fata de puterile dominante. La un moment dat, Romania reprezinta in aceasta carte, o portiune din vastul subiect abordat. Ce reiese pregnant, si nu doar vis-a-vis de a noastra tara, cat de majoritatea celor incadrate in lumea a doua, o abordare si maniera pozitiva un fel de " la vie en rose " cum au evoluat ele, cum s-au ridicat din mocirla existentei... intr-un cuvant, dincolo totusi de o anume critica, mai mult constructiva, lucrurile sunt imbucuratoare in genere, bineinteles coroborat cu acea critica adiacenta. Astfel, Romania, dupa acea " dictatura comunista " pas cu pas, greoi s-a ridicat, a construit institutii, a privatizat, creand o clasa de capitalisti etc. Ce omite acest domn Khanna, este sa prezinte aceste aspecte intr-o lumina mai exacta, altminteri degeaba strabati zeci de tari, stai o luna maxim doua colea-sa si o iei mai departe spre urmatoarea locatie, iar la final, intreg studiul este un amalgam ce prezinta vag, evaziv situatii cu mult mai complexe decat acest turneu mondial pe banii probabili ai unor " filantropi " ce au interesul de a ne prezenta o noua ordine mondiala, in randul lumii a doua.
Revenind la Romania, nu pot sub nicio forma sa accept ca asa zisa formare a unei noi societati capitaliste, a fost asa, respectand un trend global, o chestiune normala, intr-un cadru relativ normal... insa domnul Khanna, nu s-a aplecat asupra fondului problemei ( lipsa de timp e fireasca, dar la final studiul ramane difuz, lax fara continut ) iar cititorul american, si nu numai, ar crede ca in Romania ( ori multe alte state analizate ) au facut tranzitia ori sunt in curs, destul de bine... acceptabil.
Pe cand lucrurile nu stau deloc asa. Iar cei care in ultimul sfert de veac am fost partasii directi la aceasta tranzitie spre capitalism, putem constata ca el s-a facut in primul rand prin furt, inselaciune, minciuna acelor cupoane, directori de fabrici de stat, ce peste noapte au devenit patronii acelor fabrici, vanzarea catre diversi straini veniti lefteri si plecati milionari, ori instrainarea catre multinationale a putinelor companii ce aveau succes si profit pe piata. Nu pot intelege, cum o entitate ( stat, individ etc ) daca detine o afacere profitabila sa o vanda ( BCR, Petrom, Sidex etc )... asta se cheama ori neghiobie, ori politica antinationala, de facto subminarea economiei nationale, rezultand ca respectivul stat este antagonic cu a sa populatie.
Facand un arc peste timp, cand societatea egalitarista s-a impus, dupa descalecarea sovietica ( ruseasca ), in Romania, dincolo de nationalizarile momentului, noua conducere chiar a construit o industrie de la zero, cu rezultate demne de lumea a doua, exporturi, o gama larga a ramurilor industriale etc.
In contextul situatiei regionale actuale, in care clasa politica in general, inoculeaza pericolul rusesc, dincolo de faptul ca elementul patriotic a disparut cu desavarsire, o problema ce deriva din acel sentiment ar fi... pentru ce sa lupte palmasul tarii, pamanturile le-am vandut si le vindem in continuare, industria la fel, asa ca la urma urmei, soldatul pauper in eventualitatea conflictului, asa in naivitatea lui crasa, ar gandi ca Moromete : interesele cui le apar eu ? pamant nu am, actiuni ioc... asa ca, sa lupte cel care interese, patriotismul a devenit o vorba goala, iar in scoli am presupunerea ca a fost demult aruncat la cosul de gunoi al istoriei.
Stau si cuget... probabilitate fiind ultra-infima ( daca permiteti termenul ) , la o noua descalecare ruseasca, nu ar fi ei cei care ar putea oferi elementului national posibilitatea unei noi asanari economice ( ideologia e perimata oarecum ), pe baze mult mai aproape de realitate, nu prin acel jaf, pe care chiar si anumite televiziuni au inceput sa-l denunte tot mai consecvent ca Romania a avut parte dupa '90.
Inteleg, ca aceasta abordare, starneste o sensibilitate in randul populatiei, deoarece in subconstientul national, pericolul rusesc a fost atat de bine inoculat, incat probabil doar niste formatori de opinie cunoscatori ai istoriei, ar reusi sa desfaca acest mit, al tavalugului rus, si sa ofere un cadru pragmatic asupra relatiilor contemporane cu acest colos numit Rusia.
discutia s-ar putea prelungi, in multiple abordari, contexte etc...
Revenind la Romania, nu pot sub nicio forma sa accept ca asa zisa formare a unei noi societati capitaliste, a fost asa, respectand un trend global, o chestiune normala, intr-un cadru relativ normal... insa domnul Khanna, nu s-a aplecat asupra fondului problemei ( lipsa de timp e fireasca, dar la final studiul ramane difuz, lax fara continut ) iar cititorul american, si nu numai, ar crede ca in Romania ( ori multe alte state analizate ) au facut tranzitia ori sunt in curs, destul de bine... acceptabil.
Pe cand lucrurile nu stau deloc asa. Iar cei care in ultimul sfert de veac am fost partasii directi la aceasta tranzitie spre capitalism, putem constata ca el s-a facut in primul rand prin furt, inselaciune, minciuna acelor cupoane, directori de fabrici de stat, ce peste noapte au devenit patronii acelor fabrici, vanzarea catre diversi straini veniti lefteri si plecati milionari, ori instrainarea catre multinationale a putinelor companii ce aveau succes si profit pe piata. Nu pot intelege, cum o entitate ( stat, individ etc ) daca detine o afacere profitabila sa o vanda ( BCR, Petrom, Sidex etc )... asta se cheama ori neghiobie, ori politica antinationala, de facto subminarea economiei nationale, rezultand ca respectivul stat este antagonic cu a sa populatie.
Facand un arc peste timp, cand societatea egalitarista s-a impus, dupa descalecarea sovietica ( ruseasca ), in Romania, dincolo de nationalizarile momentului, noua conducere chiar a construit o industrie de la zero, cu rezultate demne de lumea a doua, exporturi, o gama larga a ramurilor industriale etc.
In contextul situatiei regionale actuale, in care clasa politica in general, inoculeaza pericolul rusesc, dincolo de faptul ca elementul patriotic a disparut cu desavarsire, o problema ce deriva din acel sentiment ar fi... pentru ce sa lupte palmasul tarii, pamanturile le-am vandut si le vindem in continuare, industria la fel, asa ca la urma urmei, soldatul pauper in eventualitatea conflictului, asa in naivitatea lui crasa, ar gandi ca Moromete : interesele cui le apar eu ? pamant nu am, actiuni ioc... asa ca, sa lupte cel care interese, patriotismul a devenit o vorba goala, iar in scoli am presupunerea ca a fost demult aruncat la cosul de gunoi al istoriei.
Stau si cuget... probabilitate fiind ultra-infima ( daca permiteti termenul ) , la o noua descalecare ruseasca, nu ar fi ei cei care ar putea oferi elementului national posibilitatea unei noi asanari economice ( ideologia e perimata oarecum ), pe baze mult mai aproape de realitate, nu prin acel jaf, pe care chiar si anumite televiziuni au inceput sa-l denunte tot mai consecvent ca Romania a avut parte dupa '90.
Inteleg, ca aceasta abordare, starneste o sensibilitate in randul populatiei, deoarece in subconstientul national, pericolul rusesc a fost atat de bine inoculat, incat probabil doar niste formatori de opinie cunoscatori ai istoriei, ar reusi sa desfaca acest mit, al tavalugului rus, si sa ofere un cadru pragmatic asupra relatiilor contemporane cu acest colos numit Rusia.
discutia s-ar putea prelungi, in multiple abordari, contexte etc...
Subscribe to:
Posts (Atom)