A treia cale

    Nu cred ca numele Rafael Correa va spune ceva. Am ghicit sau nu:), este vorba de presedintele Ecuadorului, tara cum ii si spune numele, situata la ecuator, parte a Americii Latine.

   Va intrebati probabil de ce il aduc in prim-plan, acum cand grijile datorate indelungatei crize europene si nu numai...ce treaba mai avem noi cu asta si tara lui de undeva hat departe?

   Suficient de multa lume e la curent despre recent trecerea la cele vesnice a lui Hugo Chavez, ex-liderul unei tari vecine Ecuadorului, recte Venezuela. Ce au cei doi in comun si mai mult cu noi (romanii) si zona noasta geopolitica? Cum am pomenit mai sus de criza, care oricum se va mai prelungi cu niste ani(sori) :)....asadar care ar fi treaba cu a treia cale.

   Daca facem o mica incursiune in istorie, ne aducem aminte ca forta colosului militar german nazist s-a bazat intr'o mare masura pe resursele noastre de petrol. Reintorcandu-ma la zilele noastre imi e vie in memorie vanzarea intregului pachet majoritar al activelor si rezervelor companiei Petrom, de parca noi n-am fi stiut sa le gestionam si exploata singuri si in interesul national.

   Cele doua tari, ai caror lideri carismatici au inteles sa nu instraineze decat eventual cu profit maximal rezervele, au pretul la pompa, incat daca am fi in situatia lor, si in somn am sta la volan si am "rula" in lumea viselor:)

   Lasand gluma la o parte, propun termenul din titlu, "a treia cale", nici capitalismul salbatic neoliberal nici socialismul etatizat de care am avut parte pana in '89.

   Fireste ca o anume conjuctura ne este oarecum nefavorabila fiind parte geografica a Europei, insa tarile celei de-a treia cai cum sui-generis am numit-o, au format un oarecare "cartel" nici ideologic nici geopolitic cat mai mult, dupa opinia mea, a interesului national. Tari care la nivelul perceptiei globale gen Iran, Venezuela, Belarus mai nou intratul Ecuador, chiar si celebrele si mult mediatizatele BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, South Africa) nu fac parte nici din spectrul capitalismului clasic, nici socialismului marxist.

   Mi-aduc aminte de gesturile lui Chavez care in nume personal trimitea  un vapor cu ajutoare pentru saracii New-York'ului ori recent Correa, care acorda azil politic lui Julian Assange, controversatul creator al WikiLeaks, gesturi ale unor oameni politici, care nu numai ca au facut ceva concret pentru tara lor, ci mai mult au avut "curajul" sa sfideze establishmentul politic mondial. Asta intradevar, la adapostul acelor rezerve de care pomeneam, ceea ce nu pardoneaza clasa politica romaneasca, deoarece si noi la adapostul resurselor de tot felul, puteam sa "jonglam" politic pe meridiane, nu toata ziua plocon cu mana'ntinsa pe la usile Bruxelles'ului.

   Cam asta ar fi putut fi optiunea Romaniei, iar genul de lideri pomeniti, pot fi numiti pe buna dreptate, zoon politikon.