Aşii policier-ului

Deunăzi, văzând ultima producţie a francizei “J.Bond”, mi-am reamintit de trei nume ale literaturii noastre ce, pe drept cuvânt pot fi numite, aşii policier-ului.

Poate, cei din generaţiile mai recente, n-au auzit de ei… ori i-au uitat şi… într-o ordine aleatorie ei sunt: Teodor Constantin, Rodica Ojoc-Braşoveanu şi Haralamb Zincă.

Aceşti maeştrii ai suspansului, ce liniştit pot sta în galeria universală a literaturii de gen, merită o indubitabilă re-aducere aminte.

Revăd cu ochii adolescenţei personaje… de la Melania Lupu până la Radu Mănăilă şi Bogdan Tudoraşcu ori seria în cinci volume a agentului B-39.

Recitind sau găsind titluri noi, la o distanţă de peste 20 de ani, am constatat cu plăcere, surprindere şi mirare că pasiunea, aprecierea şi… bineînţeles suspansul transmise n-au dispărut deloc, eventual am privit pe alocuri cu alţi ochi, ţinând cont că majoritatea lucrărilor aparţin “epocii anterioare”.

Eflorescenţa figurilor de stil, logica evenimentelor şi liniaritatea fină a desfăşurării acţiunilor, forţa, originalitatea şi psihologia personajelor, uneori teatrale şi gongorice, alteori înzestrate cu un bagaj cozeur, dau acestor maeştrii dreptul…     ” să dăm cezarului, ce-i al cezarului”.

Peste toate, ca un paradox, dacă nu forţez puţin nota, aş putea spune că toate aceste capodopere ale romanului poliţist au fost scrise în anii când căile de acces  sau informare erau mult limitate de o anume închistare sau rigiditate a regimului. Totuşi ţinând cont, că au fost suficient de multe traduceri ale literaturii de gen universale, ori pleiada de filme din acelaşi registru, s-a putut face o comparaţie sau punere în balanţă a acestor opere, pentru a vedea cu un ochi cât mai critic, cît de departe sau aproape, ne situăm de corifeii genului internaţional.

Nu cred că ar fi redundant să pomenesc doar câteva titluri, luând strălucitoarea “Moartea semnează indescifrabil” romanul cu care debuta R.O.Braşoveanu, ori izbutita serie de la “ Fiul lui Monte-Cristo”…sau “Mătrăguna contra monseniorului”, unde aceleaşi personaje principale dau unicitate stilului T.Constantin, iar H. Zincă cu a lui “Taina cavalerului de Dolenga” ce se apropie de E.A. Poe şi alte zeci de romane luate la un loc ce au pus genul suspansului, policier-ului, chiar şi istoric sau spionaj în câteva cazuri, acolo unde îi este locul… recte, galeria scriitorilor de ficţiune modernă a secolului douăzeci.

Aş fi bucuros şi în asentiment să existe la nivelul prozei actuale, o recurenţă a literaturii de gen care să ridice ştacheta cel puţin la nivelul acestor Aşi ai policier-ului.