America a intrat pe ultima sută de metri a alegerilor prezidenţiale,
eveniment ce va avea loc în luna ce urmează. Saptămâna aceasta a avut loc cea
de-a treia şi ultima dezbatere televizată, a celor mai importanţi protagonişti
ce se vor prezenta in faţa alegătorilor. Încercând să fac o analiză a şanselor,
din perspectiva platformelor, carismei şi anumitor factori obiectivi, ţinând
cont de situaţia internă americană cât şi a provocărilor pe eşichierul global,
cred că s-ar putea trage unele concluzii, care să-mi ofere oarecum conturarea
posibilului învingător.
Aş începe cu preşedintele in
exerciţiu, care la încheierea mandatului, iese oarecum erodat, ţinând cont că a
intrat în exerciţiu pe fondul celei mai mari crize a lumii capitaliste (din
toate timpurile). Pe lângă aceasta, se poate enumera, datoria guvernamentală,
ştiindu-se că S.U.A, sunt cel mai îndatorat stat din lume, cu un deficit
bugetar ce egalează sau chiar depăşeşte P.I.B-ul, ori controversata lege a
sănătaţii, care stipulează şi garantează un minim de asistenţă medicală pentru
absolut toţi americanii, totul prin creşterea contribuţiilor, fapt ce a stârnit
suficiente controverse sau nemulţumiri, un somaj ce a fluctuat intre 8 si 10%,
mare pentru America, care ani la rând a avut sub 5% această rată, cu
relocalizarea locurilor de muncă, mai ales in Asia. Cu toate aceste mari
probleme interne, neuitând totuşi situaţia externă, unde America este impilcată
global, încercând să impună un anume model, dar care a devenit tot mai contestat
in zonele ”periferice” ale mapamondului (vezi Orientul mijlociu, Africa de
Nord, America de Sud, zona Asiei, etc).
Obama a câştigat in 2008, cu celebrul slogan ”Yes, we can” (Da, noi
putem) iar acum vine cu unul ce pare ca îl continuă pe precedentul ”Forward” (înainte),
sună… apropiat oarecum de îndemnurile moralizatoare ale unor timpuri destul de
recente, ce paradoxal, ar contrazice că doar acele sisteme foloseau îndemnul
mobilizator.
Nu pot lăsa în afara discuţiei, dosarul iranian, unde, din umbră, puternicul
lobby israelian se pare că are un important cuvânt de spus. În ciuda acestor
provocări, administraţia Obama, a condus corabia americană la limanul crizei,
economia e cât de cât stabilă, oricum peste situaţia U.E. Ca puncte forte
pentru actualul preşedinte, aş putea enumera, acordarea premiului Nobel pentru
pace, lichidarea lui Osama bin Laden, participarea în jocul politic global de
pe o poziţie mult mai conciliantă şi elastică decât rigida administraţie
anterioara (Bush jr.), într-un context al unei lumi multipolare, cu toate că
jocul duplicitar, dar nuanţat, încă persistă, cel puţin în relaţia cu Rusia, de
exemplu. Pe de o parte o anume deschidere şi relaxare, bineînţeles exclud orice
asemănare cu perioada războiului rece, iar pe de altă parte stăruinţe în
controversatul scut antirachetă de la fruntaliile Rusiei, situaţie ce irita
Moscova, mai ales odată cu reîntronarea putin-iana.
În urma acestui sinoptic, aruncând o privire spre contracandidatul
democraţilor, reprezentantul republican Mitt Romney, apare oarecum ca marele
necunoscut, cel puţin din perspectiva noastră (românească). Mormon (cult
creştin, neoprotestant), însă parte a establishmentului american, se ştie că
mormonii sunt printre posesorii celor mai mari averi din S.U.A.
Romney, pare
un candidat surpriză, în sensul că este destul de puţin pus la punct, mai ales
cu politica la nivel înalt, reprezintă oarecum linia deloc maleabilă a unui
R.Reagan sau Nixon, care în contextul când erau la Casa Albă, tratau de pe
poziţii oarecum de forţă, vis-à-vis de dosare suficient de sensibile, ale
momentelor respective.
Pe probleme de politică internă, Romney este un continuator al liniei
tradiţionale, republicane, suficient de conservator, a spus-o explicit că nu va
taxa clasa medie bogată, revizuirea legii sănătaţii, programe specific de
dreapta, acuze ca Obama este socialist şi aduce problematicile europene în
casele americanilor prin programele sale.
La capitolul
relaţiilor externe, a formulat implicarea, atitudinea şi imaginea Americii în
cel mai clasic spirit al liniei republicane de după cel de-al doilea război
mondial. Explicit, a numit Rusia inamicul public numărul unu, a tranşat în
termeni alb-negru problematici gen China, ameninţarea teroristă, etc.
Punând în balanţă, plusurile şi minusurile celor doi candidaţi,
neintenţionând să fiu subiectiv, aparte şi de sondajele de opinie americane,
înclin să cred că noul locatar al incintei din Pennsylvania Avenue, va fi
vechiul preşedinte, recte Barack Hussein Obama.
No comments:
Post a Comment