Saturday, March 29, 2014

O POVESTE CU TALC ( POLITIC )

   Ca orice poveste, chiar si cele pentru copii, fiecare are un talc adica o prelungire dincolo de sensul ei aparent banal.
    Deci dragii mosului :), erau odata asa intr-un oras nici mare dar nici mic, undeva pe o strada mai importanta a orasului, doua neamuri ( familii ) care se invecinau de generatii bune, ca nici ei nu mai stiau multe ce fusese odata. Aceste familii convietuisera in timp in relatii de cele mai multe ori bune, mai mult ca sigur ca se si unisera intre ele, ba chiar credeau in multe aspecte in valori comune ce se regaseau cel mai adesea in cele sfinte. Mergand timpul tot inainte si niciodata inapoi, unul dintre vecini treptat a devenit asa putin cate putin mai bogat, mai bine situat in oras, el vizita mult mai des strazile indepartate ale orasului, unde se mai incuscrea marindu-si de-a lungul generatiilor neamul, insa vecinul lui din mosi stramosi era tot acolo, nu s-a gandit sa plece crezand ca vecinul cu neam mai mare vreodata i-ar inghiti neamul si s-ar vedea bietul de el intr-o zi fara agoniseala din vechime ori cu firul neamului starpit. Si tot trecand timpul picatura cu picatura, ei tot acolo la bine si la rau erau vecini, cel mai bogat imbogatindu-se continuu, mai se uita el peste gard la vecin, incepand ca din cand in cand si pana la urma sa-i ia din parleazuri ( terenuri ) cate ceva, ca asa vazuse el ca au facut si altii mai bogati de prin vecini sau alte strazi. Dar cel mai nevoias inghitea in sec, zicea... deh , asa a dat Dumnezeu randu in lume, s-a consolat sau nu, insa si-a vazut de treaba a lucrat pamantul in continuare iar in momentele de respiro isi zicea - nu o fi Domnul atat de rau sa-mi ia tot ! Cu timpul vecini mai apropiati sau mai indepartati din alte zone ale orasului, cei care ii dadusera exemplu celui mai bogat sa traga cu ochiul la avutul celui mai sarac, ba s-au propasit, altii au scapatat, cum le-a fost norocul ori sortit de Pronia Cereasca. Cel bogat  tot agonisea, dar cel ce nici nu scapatase dar nici nu se imbogatise prea mult, era tot pe langa el mai vorbeau peste gard ba de una ba de alta, si cum vremurile tot se schimbau si de prin strazile orasului veneau tot felul de gandiri noi, cum sa fie intre ei vecinii, caci unii se incuscrisera prin tot orasul, si nu mai aveau unde, cel bogat vrand nevrand ajunse ca ceilalti, ca asa-i omu ce vede la altu vrea si el. Pe o strada mai indepartata o familie mai noua incepu sa devina si ea mai importanta intre cuconii orasului. Vecinul cel mai putin bogat, mai avea si alti vecini pe ulita... normal asa ca intre vecini, da unu de multe generatii tot il bazaia si nu-i da pace, ca vrea aia, ba mai se si instala pe o tarla ce-i era lui mai draga ca era de la primul leat ( an ) al familiei. Uite asa venind si calesti mai noi, lumea in oras se cunostea tot mai bine, si unii mai umili ori ca se ploconeau pe langa curtile mari, altii incercau incuscriri iar altii isi vedeau de-ale lor. Cei boieri mari, deja luau cu haraciul sau cu sila case ale unora mai neputinciosi ori mai nevrednici. Orasul deveni peste ani, o grupare de cateva familii ce cam faceau si desfaceau treburile locale. Intr-o zi vecinul de demult al celui ce se tot imbogatise peste masura, auzi ca in partea cealalta a orasului mai erau unii la fel de bogati sau poate chiar mai mult decat vecinul lui, si se gandi ce-ar fi mearga sa-i spuna ca daca o avea probleme, mai ales cu cei de teapa lui ori cu cel ce-i luase pamantu cel mai drag, o pune el o vorba buna ori sa vina cu puterile lui peste cei de teapa lui si daca o fi vremea sa-i urecheze daca asa o trebui. Pai zise cela de la capatu orasului, ca va veni, desi el stia ca promisese cam prin tot orasu asta, si se gandea ca nu ar fi chiar cu putinta. Merse acasa, cela din inceputul povestii, ce statea in groapa lui, cu speranta ca daca i-a promis astia de-s mai bogati si mai " umani " ca asa-i prezenta orasu asa o fi, chiar si pe vecinu bogat poate l-o atentiona daca nu putea sa-l urecheze. Prin ograda mai venea unul altul, iar unul mai hatru ( intelept ) ii zise intr-o zi; mai omule da tu crezi ca cela de promite la toti si e colea hat departe de tine, o veni cand o sa-i spui, bashca ca-i promise si celui ce ti-a luat odata pamantul cel drag acelasi lucru. Omule, io cred ca ista de-i bogat aci dincolo de gard cu care esti vecin de la mosii tai, asa rau cum a mai fost cu tine, totusi ati rezistat unul langa altul, uneori v-ati incuscrit, bunicile voastre mergeau cu aceiasi sfinti, si nu uita ca el a fost ce-l ce l-a urecheat pe asta ce tot latra dupa gard, dupa pamantul ce l-ai redobandit intr-un tarziu. El cu tarlaua ta nu prea are ce face, ca are destul pamant, ba io vad ca astia de-l seamana acum de-s neam si cu el si cu tine , parca mai mult cauta la gradinile lui. Asa ca decat sa te increzi in cela din capatu orasului de a promis la toti da a mers mai mult acolo unde a avut interes, mai bine cu asta cu care de la mosii tai tot aci ati avut gard si asa rau sau bun nu ti-a luat tot pamantu, ba parca si ala de l-a luat nu prea are ce face cu el ca are mult. Daa... daca astielalti ce se invart dupa celelalte garduri se gandesc sa sara toti o data sau doar ala ce a latrat mai tare tot timpul... cine crezi tu ca vine primu sa te ajute? ala din capatu orasului, care e si departe de tine, mai are si altele pe cap, ori asta ce doar strigi peste gard, si deoadata te aude?

   Mai omule multe is ele in lumea asta... da io cred ca cel cu care te-ai lovit nas in nas din vremuri de demult rau, bun te cunoaste si-l cunosti, mai repede te apara decat cela cu care te-ai vazut de 3,4 ori in viata.. va stiti asa ca de prin centru la plimbare... el pana sa auda ce se intampla la ograda ta, pana se gandeste sa vina sa vada, apoi sa mai chibzuiasca daca merita sa te ajute... tu poate lucrezi deja prins in lesa, pamantul ce l-ai avut ODATA.


  Asa vad si eu relatiile internationale ale Romaniei contemporane. Puneti numele unor tari ca America, Rusia, Romania iar restul la alegere... si sa cugete fiecare, daca intr-o situatie individuala de familie la cine ar trebui apelat, la vecinul cu care am impartit si rele si bune sau la unul care nici macar adresa nu ne-o cunoaste. Fireste ca vecinul la care apelam si cel ce necesita niste informatii despre adresa noastra, sunt maharii orasului... insa intrebarea ramane... Cine sare primul, celui care uneori i-ai imprumutat un kil de ulei sau alteori i-ai cerut o surubelnita, ori cel care din cand in cand ti-a trecut pragul asa cum face cand viziteaza cam orice locuitor al orasului, din curtoazie ori pura curiozitate.
Post a Comment