Daca ati fi un vizitator imaginar al Chinei, din urma cu o suta de ani, remarcile ce le-ati avea, ar fi ale unei societati a contrastelor politice, economice nu in ultimul rand sociale. In acele timpuri Shanghaiul, la fel ca si azi se bucura de supranumele de " Perla Orientului ", era o citadela cosmopolita, alaturi de alte mari aglomeratii urbane. China ce tocmai iesea din perioada milenara a imperiului, era in stadiul incipient de formarea unei republici. Fiind de amplitudinea unui continent, din punct de vedere al suprafetei, gaseati simultan pe langa metropolele descrise, zone ale mizerie, zone de conflicte intre diversi baroni locali, insa ce iesea cel mai mult in evidenta, erau zonele de extra-teritorialitate, unde administratia chineza nu avea nici un cuvant, in sensul ca fiind totusi taram chinezesc, statul chinez nu exercita decat intr-o proportie infima autoritatea sa.
Aici, in aceste oaze ale exploatarii, rand pe rand marile imperii ale timpului, englez, francez, german, rus ( tarist ), japonez si nu in cele din urma american isi creasera zone in care exploatau resurse, beneficiau de slabiciunea cronica lasata de fostul imperiu noii republici, intr-un sens mai larg erau efectiv fiecare in parte un stat in stat pe teritoriul Regatului de Mijloc. Ele faceau jocurile, obtineau profituri colosale, pe seama resurselor naturale si umane ale unei populatii cazuta covarsitor in mizerie ce mai mult era batjocorita la modul propriu cu titulatura " bolnavul Asiei ". Nu insist pe atrocitatile nipone binecunoscute altminterea, cat pe asuprirea acestor imperii veleitare ce incercau sub orice forma sa umileasca singura mare civilizatie ce avea un continuum din perioada cand numitele imperii nici macar nu existau pe harta, iar populatiile lor traiau la limita barbariei tocmai iesita din epoca de piatra ( zorii civilizatiei chineze incep pe la anul 3000 inainte de Hristos ).
In decursul doar a unui secol, situatia globala a raporturilor de forta si echilibru in relatiile internationale s-au schimbat de asa natura, incat daca acel vizitator din urma cu un secol ar fi inca in viata si ar vizita din nou China, surprinderea ar fi identica cu intalnirea unor semeni cu trei picioare sau doua capete. Nereusind sa rapuna dragonul prin jefuire, umilinte de tot felul de la tratate economice paguboase etc, aceste inca imperii ( cel tarist e mort de mult ) ascunse in retorica democratiei si a economiei neo-liberale sunt acum in pozitia de a curta aceasta forta din absolut orice punct de vedere ce a devenit fostul bolnav, gudurandu-se ca niste potai pe langa noua garda de la Beijing, deoarece economic ( bineinteles si moral, social ) au devenit ele insele bolnavii planetei, ce mai mult au adus ca o urgie criza existentiala a unei societati mincinoase in orice unghi al planetei.
Si uite asa ne trezim ca acesti exponenti ai vechii oranduiri ce in fiecare dimineata isi redeseneaza conturul, vrand sa para ceea ce nu sunt, deoarece imperialismul il mascheaza prin vorbe dulci, mieroase si o propaganda falsa, nu vor sa realizeze ca priviti fiind chiar si de pe Marte se poate obseva ca nu sunt altceva decat ce erau, niste hiene hraparete ce de la stadiul unor falsi lei au ajuns niste dezgustatori ornitorinci ce inca mai sug resurse prin tertipuri gen armata de tip intunecat ( alias Vader ) americana ce printr-un joc de coercitie vor sa-si mai pastreze influentele.
In toata aceasta nebuloasa, marele invingator e dragonul, deoarece printr-un joc al geologiei, nu doar ca detine 90 de procente din necesarul de metale rare al planetei, insa economia chineza pur si simplu a spulberat fostii giganti actualmente niste soricei ce chitaie pe tot globul doar doar isi mai salveaza pietele, totul la umbra amenintatoare a lui Vader ( armata americana ).
Astfel se incheie un cerc cu lungimea de un secol, in care maretul " Regat de Mijloc ", si-a luat o revansa inzecita, in timp ce imperiile japonez, francez, britanic etc le mai gasim in manualele de istorie, China merge mai departe, chiar mai glorios, iar unei tari ca Romania, nu-i ramane alternativa in aceasta era a deja post-globalizarii decat sa invete din modelul economic si nu numai, chinezesc.
No comments:
Post a Comment